ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1033/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Satu Mare, reclamanta B.G. a chemat în judecată A.P.A.P.S., solicitând să se dispună anularea parțială a licitației fondului de acțiuni gestionat de F.P.S.

direcția Maramureș la SC C. SA, consemnat în procesul verbal din 21 decembrie 2000, prin excluderea din capitalul social reflectat în valoarea acțiunilor vândute a suprafeței de 4622 mp teren, reprezentând 144.132.000 lei inexistentă în patrimoniul societății dar cuprinsă în evaluare, a suprafeței de 98.994 mp teren, reprezentând 3.217.440.000 lei vândută de societate până la data adjudecării dar cuprinsă la valoarea de înregistrare a capitalului social, a suprafețelor de 34.416 mă teren, reprezentând 979.677.000 lei vândută de societate după data adjudecării acțiunilor la 29 decembrie 2000, diminuarea capitalului propriu al societății și a activului real al acesteia cu obligații neplătite la bugetul de stat în valoare de 3.747.414.000 lei necuprinsă în certificatul de sarcini fiscale pe care F.P.S.

era obligat să-l anexeze dosarului de prezentare și diminuarea corespunzătoare a prețului tranzacției cuprins în cauza 5.2 a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă cu F.P.S. și SC C. SA, cu 3.261.167.600 lei, reprezentând diferența în minus în activul net față de cel prezentat în dosarul de ofertă în raport de care se reduce valoarea reală a celor 703.518 acțiuni cumpărate de reclamantă de la 12.500 lei/ bucată la 7.467 lei, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 249 din 30 aprilie 2001 Tribunalul Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale invocată de intimata A.P.A.P.S. și a declinat competența de soluționare a acțiunii comerciale în favoarea Curții de Apel Cluj, pentru soluționarea în fond a litigiului, soluție rămasă irevocabilă prin decizia nr. 158 din 20 august 2001 a Curții de Apel Oradea, prin care a fost ca nefondat respins recursul promovat de reclamantă.

La 13 martie 2002 reclamanta formulează o precizare de acțiune prin care solicită reducerea capitalului social proporțional cu valoarea terenurilor înstrăinate între momentul obținerii caietului de sarcini și perfectarea contractului și obligarea pârâtei la modificarea capitalului social reflectat în contractul de vânzare-cumpărare ca urmare a diminuării capitalului. La același termen de judecată, SC C. SA ale cărei acțiuni au fost vândute în cadrul procesului de privatizare a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei A.P.A.P.S. Prin sentința civilă nr. 231 din 21 iunie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamantă și a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenienta SC C. SA.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că nu se poate reține existența unui viciu de consimțământ la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, neexistând nici un motiv întemeiat pentru anularea parțială a licitației care s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, reclamanta cunoscând din actele bilanțului simplificat ca SC C. SA avea la 30 septembrie 2000 datorii totale de 7.905.777.000 lei garantate cu active ipotecate, terenuri și construcții, în favoarea creditorilor și putând ea însăși să solicite efectuarea unei expertize proprii înainte de participarea la licitație, facultate pe care reclamanta nu a fructificat-o.

A reținut instanța de asemenea, că prețul de 12.500 lei pe acțiune a fost oferit de reclamanta însăși fiind cel mai bun preț oferit de cei doi participanți la licitație, conducând la câștigarea licitației de către reclamantă și constituind un element al contractului de vânzare-cumpărare acceptat de ambele părți contractante. A mai susținut instanța că reducerea capitalului social solicitată de reclamantă este o operație de competența adunării generale extraordinare a societății pe acțiuni care se adoptă printr-o hotărâre a acesteia luată cu respectarea art. 115 din Legea 31/1990, cu majoritatea voturilor acționarilor și căreia instanța nu se poate substitui. Nemulțumită de soluția Curții de Apel Cluj, reclamanta a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia în baza art. 312 C. proc.

civ. și raportat la art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., modificarea sentinței nr. 231 din 12 iunie 2002 și admiterea acțiunii sale. În motivarea recursului, reclamanta reia argumentele invocate la fond și susține fără a încadra situația de fapt în motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., pe care sunt întemeiate, că instanța fondului nu ar fi fost competentă să soluționeze cauza, apreciind recurenta că în speță competența materială revine tribunalului și nu curții de apel întrucât acțiunea promovată nu are în vedere acte încheiate în procesul de privatizare, de vânzare-cumpărare de acțiuni, iar dacă s-ar reține opțiunea de a alege între competențele alternative ce-i stau la dispoziție.

Mai susține recurenta că instanța de fond a reținut greșit că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 860 (probabil 960) C. civ. și că nu a apreciat corect actele dosarului care probează dolul pârâtei la semnarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, aceasta ascunzând reclamantei situația reală a societății supuse privatizării. La 13 mai 2004 recurenta formulează o cerere precizatoare prin care arată că solicită diminuarea corespunzătoare a prețului de adjudecare a pachetului majoritar de acțiuni de la SC C. SA cu suma de circa 3.261.167.000 lei, reprezentând contravaloarea activelor înstrăinate de A.P.A.P.S. anterior ținerii licitației și nu anularea parțială a licitației, cum greșit s-a menționat; mai solicită și efectuarea unei expertize contabile privind conținutul dosarului de prezentare oferit de A.P.A.P.S.

Satu Mare adjudecătorului licitației pentru cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de la SC C. SA, precizând și obiectivele acestei expertize. Asupra recursului de față, din verificarea acelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că nici una din criticile formulate de recurentă nu poate fi reținută și, drept consecință, recursul formulat aceasta nu este fondat, decizia recurată fiind temeinică, dată cu corecta aplicare a legii și pe baza examinării tuturor probelor administrate și a tuturor mijloacelor de apărare avansate. Astfel, instanța de fond reține corect că prin sentința nr. 249 din 30 aprilie 2001 a Tribunalului Satu Mare, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 158 din 20 august 2001 a Curții de Apel Oradea, privind respingerea recursului formulat de aceeași reclamantă B.G., s-a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale invocată de intimata A.P.A.P.S.

(în prezent A.V.A.S.), Tribunalul Satu Mare declinându-și competența de soluționare în fond a acțiunii comerciale în cauză în favoarea Curții de Apel Cluj, reținând întemeiat că în baza pct. 3.44 – 3.47 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 450/1999, raportat la art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 99/1999, coroborat cu art. 4 3 alin. (3) din lege și pct. 2.15 din Norme, litigiul de față intră în categoria celor privind procesul de privatizare a unei societăți comerciale, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni fiind încheiat de F.P.S., competența materială revine Curții de apel, iar competența teritorială revine Curții de Apel Cluj, conform art. 3 și 10 pct. 4 C. proc. civ., contractul menționat fiind semnat la sediul pârâtei din Cluj.

Se reține așadar că sentința recurată a fost pronunțată de instanța competentă teritorial și material, problema fiind soluționată printr-o hotărâre irevocabilă, astfel încât, critica recurentei nu poate fi primită. Recurenta critică sentința Curții de Apel Cluj și pentru că nu s-a reținut dolul la semnarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, examinându-se insuficient de atent situația de fapt înfățișată de recurenta-reclamantă și actele de la dosar. Nici această critică nu poate fi acceptată, instanța analizând atent toate actele dosarului și reținând corect că reclamanta nu a făcut dovada afirmațiilor sale, în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în vicierii consimțământului prin dol.

Se reține în acest sens că în anexa nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 29 decembrie 2000 încheiat între F.P.S. (azi A.V.A.S.) și recurenta și semnat de către aceștia, la punctul 5 se precizează că societatea avea la data de 30 septembrie 2000 datorii în sumă de 7.905.777.000 lei din care 6.510.721.000 lei restanțe. Se mai reține că la capitolul 7, la punctul 7.6 se precizează că „vânzătorul atestă că societatea deține certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru suprafața de 316.974 mp”. De asemenea, în dosarul de prezentare a SC C. SA pus la dispoziția recurentei și privind oferta de vânzare de acțiuni gestionate de F.P.S., se precizează la punctul 1.2.5 situația bunurilor ipotecate, cu enumerarea acestora, identificarea lor conform mențiunilor din cartea funciară și cu indicarea valorilor admise în garanție, precum și a activelor puse sub sechestru de D.G.F.P.; la punctul 1.3.5 se precizează că F.P.S.

a solicitat de la D.G.F.P. Satu Mare eliberarea Certificatului de Atestare Fiscală, certificat de urma a fi anexat dosarului după eliberarea acestuia; la punctul 1.6.1 din dosarul de prezentare este atenționat ofertantul, în speță recurenta, că poate să-și facă propriile investigații pentru a verifica corectitudinea informațiilor prezentate, iar în capitolul 6 se precizează că ofertatul poate solicita în scris acces la date și informații privind societatea comercială în vederea efectuării propriului raport de expertiză. Așadar, din cele precizate rezultă că vânzătorul nu a încercat să inducă în eroare pe cumpărătoarea recurentă prin mijloace dolozive spre a o determina să încheie contractul de cumpărare de acțiuni, neputându-se reține existența unui viciu de consimțământ și neexistând clar un motiv întemeiat pentru anularea parțială a licitației desfășurate, de altfel, cu respectarea dispozițiilor legale, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Se mai reține, din examinarea actelor dosarului, că recurenta a fost declarată câștigătoare a licitației organizate pentru vânzarea cumpărarea de acțiuni deținute de F.P.S. la SC C. SA pentru că aceasta a făcut oferte de cel mai bun preț pe acțiune, respectiv 12.500 lei, astfel încât, așa cum corect a reținut instanța de fond, nu se poate diminua prețul de vânzare a pachetului de acțiuni reprezentând 92,1024 % din capitalul social adjudecat recurentei la valoarea totală de 8.099.462.500 lei. Corect a reținut instanța de fond și faptul că reducerea capitalului social al societății comerciale solicitate de recurentă este de competența exclusivă a adunării generale a acționarilor și deci și sub acest aspect sentința recurată este legală și temeinică.

Văzând dispozițiile art. 305 C. proc. civ., potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor, solicitarea rcurentei de a se dispune efectuarea unei expertize contabile în cauză, va fi respinsă ca inadmisibilă. Întrucât în recurs nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, urmează a fi respinsă și cererea precizatoare depusă de recurentă după împlinirea termenului de recurs prin care solicită să se dispună diminuarea corespunzătoare a prețului cu care a fost declarată adjudecarea pachetului majoritar de acțiuni de la SC C. SA cu suma reprezentând contravaloarea activelor înstrăinate de A.P.A.P.S.

anterior ținerii licitației și nu anularea parțială a licitației. În concluzie, reținându-se ca sentința formulată de Curtea de Apel Cluj este legală și temeinică, recursul formulat de reclamantă împotriva acesteia, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.G., împotriva sentinței nr. 231 din 12 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 februarie 2005.