ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2854/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 ianuarie 2003, reclamanta SC C.M., a chemat în judecată pârâta A.P.A.P.S., solicitând a se stabili în sensul dispozitivului sentinței civile nr. 144 din 15 mai 2000 a Curții de Apel Târgu-Mureș, prețul convenit inițial în contractul de vânzare cumpărare de acțiuni este de 7.322.726 lei /acțiune, a se dispune ca hotărârea să țină loc de act adițional la contractul de vânzare cumpărare acțiuni, privind transmiterea de la A.P.A.P.S. către reclamantă a unui număr de 154.536 acțiuni la prețul de 7.322.726 lei /acțiune, respectiv 1.131.626.667 lei pentru întregul pachet de acțiuni, respectiv la prețul care urmează a fi stabilit de instanță.

În susținerea cererii se arată că între părți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare acțiuni, prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra unui număr de 6184 acțiuni nominative cu o valoare nominală unitară de 25.000 lei /acțiune, întregul pachet de acțiuni reprezentând 13,33 % din capitalul social al SC C. SA Târnăveni. Părțile au mai convenit ca, în cazul obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, prețul acțiunilor să se majoreze cu suma reprezentând valoarea terenurilor. Prin mai multe acte adiționale în perioada 1996-1999 valoarea nominală a acțiunilor a fost modificată, în urma reevaluării patrimoniului ajungându-se la 6.291 lei. Valoarea terenurilor de 2.916.570.510 lei a fost inclusă în capitalul social al SC C. SA în anul 1999, emițându-se 463.610 acțiuni la aceeași valoare nominală de 6.291 lei.

Față de valoarea nominală a acțiunilor și având în vedere că pârâta a refuzat să încheie act adițional, conform coeficientului de negociere din 1996, prin sentința nr. 144 din 15 mai 2000 a Curții de Apel Târgu-Mureș, rămasă irevocabilă aceasta a fost obligată să încheie actele adiționale pentru majorarea prețului la care s-au obligat cumpărătorii la prețul convenit inițial în contractul de vânzare cumpărare acțiuni conform art. 32 2 din O.G. nr. 88/1997, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999 și cu toate acestea pârâta este de acord să vândă acțiunile doar la prețul de 291.913 lei /acțiune. Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 10 din 6 ianuarie 2004 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta și-a exprimat opțiunea de cumpărare a acțiunilor suplimentare emise de SC C. SA, prin includerea valorii terenurilor în capitalul social la data de 19 noiembrie 1999. Valoarea nominală a unei acțiuni la această dată era de 6291 lei /acțiune și față de acest preț se impune aplicarea majorării de 1,164 negociată la momentul cumpărării acțiunilor inițiale și rezultată ca raport între prețul unei acțiuni și valoarea nominală a unei acțiuni la data respectivă. Împotriva soluției instanței de fond a promovat apel pârâta susținând că s-a făcut o apreciere greșită a legii, întrucât în speță dispozițiile art. 3.62 pct. c) din H.G. nr. 450/1999 prevăd că în speță, prețul de vânzare a unei acțiuni este cel stabilit inițial de contractul de vânzare cumpărare acțiuni neactualizat cu indicele de inflație aferent fiecărui exercițiu financiar ulterior încheierii contractului inițial.

S-au invocat și dispozițiile art. 28 1 din O.G. nr. 40/2003 potrivit cărora, clauzele contractuale cuprinse în contractele încheiate înainte de data intrării în vigoare a acestei ordonanțe și care vizează obligația cumpărătorilor de a solicita încheierea de acte adiționale la contractele de vânzare cumpărare a acțiunilor referitor, vânzare fără obiect. Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 114 din 10 iunie 2004 a respins apelul, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că potrivit clauzei contractuale incluse în convenția nr. 1020/1996 părțile au convenit ca dobândirea acțiunilor suplimentare, în cazul edificării ulterioare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în favoarea vânzătorului.

Acest drept de opțiune instituit pentru cumpărătoare a fost exercitat de reclamanta intimată potrivit prevederilor O.U.G. nr. 88/1997 art. 32 2 , în cauză nefiind incidente dispozițiile O.G. nr. 40/2003, întrucât acest act normativ nu era în vigoare la data încheierii contractului, în anul 1996. Cu petiția înregistrată la data de 2 august 2004, pârâta a declarat recurs, criticile vizând aspecte de nelegalitate invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile H.G. nr. 450/1999, în speță art. 3.62 lit. c) atunci când reține că prețul acțiunilor suplimentare este cel din contract, la care se adaugă indicele de negociere de 1,164.

Pentru cumpărătorii ce și-au manifestat dreptul de opțiune la achiziționarea acțiunilor suplimentare, conferit de art. 32 2 din O.U.G. nr. 88/1997, prețul unei acțiuni este cel actualizat cu indicele mediu de inflație și nu cu indicele de negociere, cum în mod eronat a reținut instanța de apel. Recursul este nefondat. Potrivit contractului de vânzare cumpărare din 9 septembrie 1996, recurentul a vândut intimatei un număr de 6.184 acțiuni nominative cu o valoare de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 154.600.000 lei, reprezentând 13,332 % din capitalul social al SC C. SA Târnăveni.

În capitolul 7 privind „Obligațiile și garanțiile cumpărătorului” părțile au stipulat la pct. 7.4 că întrucât „la data semnării prezentului contract societății nu i s-a eliberat certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, părțile convin ca în cazul obținerii de către societate a certificatelor, prețul prevăzut la pct. 3 din contract să se majoreze cu suma reprezentând valoarea terenurilor, urmând a se încheia act adițional în acest sens. Întrucât majorarea capitalului social s-a făcut în august 1999, rezultă că acestei vânzări îi sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999.

Astfel, potrivit art. 32 2 din acest act normativ „cumpărătorul care anterior majorării capitalului social, a dobândit acțiuni ale societății comerciale, în baza unui contract de vânzare încheiat cu o instituție publică implicată .. are dreptul de opțiune la prețul pe acțiune convenit în contractul de vânzare cumpărare acțiuni, în cazul achiziționării pachetului de acțiuni suplimentar, cu indicele de negociere acceptat la data încheierii contractului de vânzare cumpărare. În speță nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 40/2003, nefiind în vigoare la data încheierii contractului de privatizare cu atât mai mult cu cât prin O.G. nr. 36/2004 a stabilit prețul de vânzare pentru acțiunile suplimentare.

Față de cele arătate Înalta Curte reține că soluțiile pronunțate sunt în concordanță cu normele legale în vigoare la data realizării acordului de voință între părți prin încheierea contractului de vânzare cumpărare acțiuni, situație stabilită cu puterea lucrului judecat prin decizia nr. 1783 din 21 martie 2001. De altfel din conținutul art. 28 1 al O.G. nr. 40/2003 reiese că s-a avut în vedere repunerea în dreptul de a solicita cumpărarea de acțiuni suplimentare și pentru societățile care nu au exercitat în termen dreptul de preferință la încheierea actelor adiționale, deci de a lărgi sfera de aplicare a prevederilor de accelerare a privatizării. În considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. (A.P.A.P.S.) București, împotriva deciziei nr. 114/ A din 10 iunie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 mai 2005.