ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3794/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 9 octombrie 1998, în procesul civil de revendicare și evacuare declanșat de P.G.V.A. împotriva Consiliului local al Orașului Chișineu-Criș și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad, această din urmă pârâtă a formulat cerere reconvențională cu privire la contravaloarea îmbunătățirilor necesare și utile care au adus un spor de valoare imobilului din litigiu, situat în orașul Chișineu – Criș. Pârâta a solicitat, totodată, instituirea unui drept de retenție. Judecătoria Chișineu-Criș, prin sentința civilă nr. 49 din 19 ianuarie 1999, a admis acțiunea principală și a disjuns judecarea cererii reconvenționale.

Aceeași instanță, prin sentința civilă nr. 144 din 23 februarie 1999, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Arad referitor la judecarea cererii reconvenționale. Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința civilă nr. 429 din 18 decembrie 2000, a admis cererea reconvențională pentru suma de 593.500.000 lei cu instituirea unui drept de retenție. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 122 din 16 octombrie 2002, a admis apelul reclamantei și, rejudecând, a respins cererea reconvențională, cu motivarea că întrucât imobilul din litigiu a fost preluat fără titlu valabil și restituit prin sentința civilă nr. 2480 din 3 aprilie 1997 a Judecătoriei Arad, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, așa încât obligația de despăgubire invocată prin reconvențională, revine statului și nu reclamantei.

Împotriva acestei decizii pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad a declarat recurs fondat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a arătat în esență, că litigiul fiind de drept comun, dispozițiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt fără aplicare în cauză. Recursul este fondat. Acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ., iar cererea reconvențională, calificată ca un actio de in rem verso, a fost întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, dedusă din cuprinsul art. 997 C.civ.

Rezultă că instanța de apel, schimbând temeiul juridic al cererii reconvenționale prin a invoca dispozițiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu incidență doar în ipoteza restituirii imobilelor (preluate fără titlu) prin procedura instituită de această lege, a făcut aplicarea unei alte legi, concretizată ca lege nouă, violând astfel principiul constituțional și de drept civil al neretroactivității legii civile. Totodată, a încălcat și principiul procesual al disponibilității, aspecte care impun admiterea recursului și reformarea soluției din apel cu consecința casării cu trimitere, întrucât, în sensul art. 314 C. proc. civ., împrejurările de fapt ale pricinii au rămas nestabilite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Arad împotriva deciziei nr. 122 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia atacată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de reclamanta P.G.V.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.