ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3794/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

La data de 9 octombrie 1998, în procesul civil

de revendicare și evacuare declanșat de P.G.V.A. împotriva Consiliului local al

Orașului Chișineu-Criș și Direcția Generală a  Finanțelor Publice a Județului

Arad, această din urmă pârâtă a formulat cerere reconvențională cu privire la

contravaloarea îmbunătățirilor necesare și utile care au adus un spor de

valoare imobilului din litigiu, situat în orașul Chișineu – Criș. Pârâta a

solicitat, totodată, instituirea unui drept de retenție.

Judecătoria Chișineu-Criș, prin sentința civilă

nr. 49 din 19 ianuarie 1999, a admis acțiunea principală și a disjuns judecarea

cererii reconvenționale. Aceeași instanță, prin sentința civilă nr. 144 din 23

februarie 1999, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Arad

referitor la judecarea cererii reconvenționale.

Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința

civilă nr. 429 din 18 decembrie 2000, a admis cererea reconvențională pentru

suma de 593.500.000 lei cu instituirea unui drept de retenție.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin

decizia nr. 122 din  16 octombrie 2002,  a admis apelul reclamantei și,

rejudecând, a respins cererea reconvențională, cu motivarea că întrucât

imobilul din litigiu a fost preluat fără titlu valabil și restituit prin sentința

civilă nr. 2480 din 3 aprilie 1997 a Judecătoriei Arad, în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 49 alin. (3)  din Legea nr. 10/2001, așa încât obligația de

despăgubire invocată prin reconvențională, revine statului și nu reclamantei.

Împotriva acestei decizii pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad a declarat recurs fondat pe

motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea

căruia a arătat în esență, că litigiul fiind de drept comun, dispozițiile art. 49

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt fără aplicare în cauză.

Recursul este fondat.

Acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 480 C.civ., iar cererea reconvențională, calificată ca un

actio

de in rem verso,

a fost întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, dedusă

din cuprinsul art. 997 C.civ.

Rezultă că instanța de apel, schimbând temeiul

juridic al cererii reconvenționale prin a invoca dispozițiile art. 49 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, cu incidență doar în ipoteza restituirii imobilelor

(preluate fără titlu) prin procedura instituită de această lege, a făcut

aplicarea unei alte legi, concretizată ca lege nouă, violând astfel principiul

constituțional și de drept civil al neretroactivității legii civile. Totodată,

a încălcat și principiul procesual al disponibilității, aspecte care  impun

admiterea recursului și reformarea soluției din apel cu consecința casării cu

trimitere, întrucât, în sensul art. 314 C. proc. civ., împrejurările de fapt

ale pricinii au rămas nestabilite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

D.G.F.P. Arad împotriva deciziei nr. 122 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel

Timișoara,  secția civilă.

Casează decizia atacată, cu trimiterea cauzei la

aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de reclamanta P.G.V.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 octombrie 2003.