ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1017/2003

Decizia nr.

1017                                                                                         Dosar

nr. 664/2002

Asupra

recursurilor de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 7 august 2000

precizată ulterior, reclamanta P.A. a chemat în judecată Statul Român prin

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca solicitând ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se constate că imobilul situat în Cluj Napoca, evidențiat în

C.F. nr. 17763 Cluj nr. top. 4995, top 4995/2 și nr. top  5995/1 înscris în

C.F. 121357 Cluj respectiv C.F. nr. 121358 Cluj, a fost preluat în mod abuziv,

fără titlu, de către pârât, cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1950

de naționalizare a unor imobile.

Investit cu soluționarea cauzei în urma

declinării competenței materiale de către Judecătoria Cluj, Tribunalul Cluj,

prin sentința civilă nr. 111 din 2001 din 20 martie 2001, a admis acțiunea, a

constatat că pârâtul nu are un drept de proprietate valabil constituit asupra

imobilului situat în Cluj Napoca, evidențiat în C.F. nr. 17763 Cluj sub A+1; cu

nr. top 4995; A+2 nr.top.4995/2, respectiv în C.F. ind. nr.121358 Cluj și C.F.

cal. nr. 121357 Cluj cu nr. top 4995/1; preluat fără titlu de la proprietarii

tabulari de sub B.8,9, P.A. și P.I.

Prin decizia civilă nr. 204 din 23 noiembrie

2001, Curtea de Apel Cluj, a respins ca nefondat apelul declarat de Consiliul

Local al Municipiului Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 111 din 20

martie 2001 a Tribunalului Cluj pe care a menținut-o în totul. A respins

cererea de intervenție formulată de intervenienții P.T., P.F., S.I., P.A., C.V.,

C.I. și R.E.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut că imobilul a aparținut antecesorilor reclamantei, care făceau parte

din categoriile socio-profesionale exceptate de la naționalizare potrivit art. II

din Decretul nr. 92/19950 iar cu privire la contractele de închiriere încheiate

în perioada – 1949 – 1950, corect s-a apreciat că acestea nu pot fi considerate

probe suficiente pentru stabilirea calității de exploatatori de locuințe. Cât

privește excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, invocată prin

cererea de intervenție, arată instanța, aceasta este nefondată, din actele de

stare civilă depuse și testamentele autentice rezultând calitatea de succesoare

a acesteia.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs,

Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca precum și intervenienții P.T. și F.,

S.I. și soția P.A., C.V. și I., R.E.

În recursul promovat de Consiliul Local Cluj și întemeiat

pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se susține că:

- greșit a fost respinsă excepția lipsei

calității procesuale active, întrucât reclamanta nu a făcut dovada identității

prenumelor menționate în actele de stare civilă;

- imobilul a trecut cu titlu valabil

la stat iar, pe de altă parte,

reclamantei, la cerere, i s-au acordat despăgubiri prin

hotărâre a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.

Intervenienții, prin recursul

declarat critică hotărârea atacată, în esență pentru aceleași motive privind

lipsa calității procesuale a reclamantei care nu are vocație succesorală,

faptul că i s-au acordat despăgubiri bănești, în atare situație și numai după

aceea, procedându-se la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.

Recursurile sunt neîntemeiate pentru cele ce

urmează:

Prin cererea introductivă de instanță reclamanta

a solicitat a se constata că imobilul a fost preluat abuziv, fără titlu, de

către Statul Român, și a se dispune în consecință rectificarea (refacerea)

situației de C.F. prin reînscrierea proprietății în favoarea proprietarilor

anteriori, antecesorii săi.

Cererea formulată astfel, se prezintă a fi,

firesc, o acțiune în realizarea dreptului întemeiată fiind juridic, de altfel,

pe prevederile art. 480 C. civ. și art. 36 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Numai că, ulterior, reclamanta și-a precizat

acțiunea, în sensul că renunță la petitul privind „refacerea” situației de C.F.

anterioare, menționând în mod expres, numai primul capăt de cerere privind

constatarea faptului că imobilul a fost preluat în mod abuziv fără titlu, de

către pârâtă.

În acest cadru procesual a și fost soluționată

cauza.

Or, formulată astfel, cererea reclamantei,

indiscutabil, are un cert caracter de acțiune în constatare, respectiv a

modului în care imobilul a fost preluat de stat.

Potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are

interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței

unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea

dreptului.

În speță, așa cum de altfel inițial ceruse,

reclamanta poate solicita realizarea dreptului de proprietate asupra imobilului

în litigiu, așa încât, față de caracterul subsidiar al acțiunii în constatare

astfel formulate, aceasta trebuia respinsă ca inadmisibilă.

Față de cele arătate, și în acest sens,

recursurile urmează a fi admise - devenind de prisos a se analiza celelalte

chestiuni invocate -, urmând ca acțiunea să fie astfel respinsă.

În aplicarea art. 274 alin. (3) C.

proc. civ. față de valoarea pricinii, urmează a obliga intimata la 10.000.000

lei cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând parte din onorariul de

avocat, către recurenții intervenienți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, precum și de intervenienții P.T., P.F.,

S.I., P.A., R.E., C.V. și C.I. împotriva deciziei nr. 204 din 23 noiembrie 2001

a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Modifică decizia atacată în sensul că admite

apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, precum și

cererea de intervenție accesorie și, în consecință schimbă sentința civilă nr. 111

din 20 martie 2001 a Tribunalului Cluj în sensul că respinge acțiunea în

constatare formulată de reclamanta P.A., ca inadmisibilă.

Obligă pe intimata reclamantă P.A. să plătească

recurenților intervenienți suma de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie

2003.