ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3073/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 49 din 28 martie

2001, Colegiul jurisdicțional București al Curții de Conturi a admis în parte

actul de sesizare al Procurorului Financiar și în consecință:

-a obligat S.N. A.I. București –

Băneasa, la plata către bugetul statului a sumei de 1.410.072,6 mii lei, plus

748.448,2 mii lei, majorări de întârziere;

-a obligat pe pârâții P.D. și S.N.

la plata în solidar a sumei de 748.448,2 mii lei. cu titlu de despăgubiri către

S.N. A.I. București – Băneasa;

-a constatat că suma de 1.410.072,6

mii lei a fost achitată cu O.P. nr. 2324 din 25 august 1999, nr. 327 din 30

august 1999 și nr. 365 din 17 septembrie 1999 și ca atare, majorările de

întârziere sunt scutite de plată în temeiul O.U.G. nr. 68/1999, iar pe cale de

consecință și pârâții P.D. și S.N. sunt scutiți de plata despăgubirilor;

-a admis, în parte, capătul doi din

actul de sesizare și a obligat același aeroport internațional la plata către

bugetul statului a sumei de 387.988.497,08 lei, reprezentând subvenție

necuvenită, plus 1.033.601.356 lei, majorări de întârziere. De asemenea, a

constatat că suma de 387.988497,08 lei a fost achitată cu O.P. nr. 891 din 16

noiembrie 2000, urmând ca organele fiscale teritoriale să facă aplicarea

dispozițiilor O.U.G. nr. 163/2000, în privința majorărilor de întârziere;

-a respins actul de sesizare

referitor la despăgubirile civile pretinse pârâtei S.N., în sumă de 878.211,4

mii lei, plus 1.329.372,9 mii lei;

-a respins capetele de cerere nr. 3,

4 și 5 și în consecință, a exonerat de răspundere pe pârâții P.D., D.E. și

Ț.P., pentru suma de 76.527,8 mii lei, plus daune de 27.016,2 mii lei, pe

pârâții P.D., D.E. și S.N., pentru suma de 11.035.170 lei, plus 12.158.243 lei

daune, pe pârâții P.D., S.N. și S.N. Aeroportul Internațional București –

Băneasa pentru suma de 44.224.035 lei, plus 37.134.898 lei daune;

- a obligat S.N. A.I. București –

Băneasa și pe pârâții P.D. și S.N. la plata sumei de 200.000 lei fiecare, cu

titlu de cheltuieli de judecată în favoarea statului.

În fine, a instituit măsuri

asigurătorii în sarcina S.N. A.I. București – Băneasa până la concurența

sumelor ce reprezintă majorări de întârziere, rămase de plată după aplicarea

prevederilor O.U.G. nr. 163/2000, înlăturând măsurile asigurătorii dispuse prin

Ordinul nr. 6 din 14 martie 2000.

Prin decizia nr. 337 din 26 iunie

2001, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins ca nefondat recursul

jurisdicțional declarat de S.N. A.I. București – Băneasa, împotriva sentinței.

S-a reținut că au fost calculate

majorări de întârziere „în mod corect și în conformitate cu prevederile legale

în vigoare, prima instanță, prin coroborarea tuturor probatoriilor

administrative la dosarul cauzei, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

iar criticile aduse prin recursul jurisdicțional sunt nefondate, situație ce

conduce la respingerea acestuia”.

Și ultima hotărâre a fost atacată cu

recurs de aceiași societate națională, conform dispozițiilor art. 82 din Legea

nr. 94/1992, cu modificările ulterioare.

Recurenta a susținut că hotărârea

secției jurisdicționale a Curții de Conturi nu cuprinde motivele pe care se

sprijină, rezumându-se la o examinare sumară, superficială a recursului

jurisdicțional declarat în cauză.

Pe de altă parte, autoritatea

administrativ-jurisdicțională a nesocotit în mod grav legea, apreciind la fel

ca și colegiul jurisdicțional că principiul neretroactivității legii produce

efecte subiective, raportat la persoana căreia i se aplică.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc.

civ., aplicabile conform art. 130 din Legea nr. 94/1992 și în privința

activității de jurisdicție a Curții de Conturi, hotărârea judecătorească se dă

în numele legii și trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților.

Dispozițiile art. 304 alin. (1) pct.

10 din același cod stabilesc, la rândul lor, că modificarea unei hotărâri se

poate cere atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare

sau asupra unei dovezi administrative, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii.

În speță, din cele 8 pagini ale

deciziei recurate, doar un singur paragraf a fost dedicat motivării soluției.

Considerentul, cum deja s-a arătat,

se rezumă la aprecierea Curții de Conturi că „majorările de întârziere au fost

calculate în mod corect și în conformitate cu prevederile legale în vigoare”.

Că „prima instanță, prin coroborarea

tuturor probatoriilor administrative la dosarul cauzei, a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, iar criticile aduse prin recursul jurisdicțional sunt

nefondate, situație ce conduce la respingerea acesteia”.

Ori, este evident că în raport cu

natura litigiului și cu normele juridice incidente, secției jurisdicționale a

Curții de Conturi îi revenea obligația de a răspunde la toate motivele și

mijloacele de apărare invocate de părți și că pentru a motiva, ea nu trebuie să

se limiteze la o simplă concluzie dedusă din actele dosarului.

Prin urmare, în sensul dispozițiilor

legale mai sus enunțate, hotărârea care, fără să discute și să se pronunțe asupra

valorii probante a actelor prezentate și a susținerilor contradictorii ale

tuturor părților, se mărginește să afirme că recursul jurisdicțional este

nefondat, rămâne o hotărâre nemotivată.

Ținând seama de aceste considerente,

urmează a se admite recursul și a fi casată decizia atacată, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași secții jurisdicționale.

Cu prilejul rejudecării, autoritatea

administrativ-jurisdicțională va examina, sub forma unor apărări și celelalte

susțineri din motivele de casare scrise, a căror analiză, în această fază

procesuală, devine inutilă față de rezolvarea dată recursului.

Văzând și dispozițiile art. 313 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.N.

A.I. București - Băneasa împotriva deciziei nr. 337 din 26 iunie 2001 a Curții

de Conturi, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și trimite

cauza la Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, pentru rejudecare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2003.