ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 147/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 147/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de
reclamanta Direcția Silvică Bacău împotriva deciziei nr.396 din 14 iunie 2001 a
Curții de Apel Bacău-Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că
recursul este insuficient timbrat, numai cu 818.042 lei taxă judiciară de
timbru și 7.500 lei timbru judiciar, recurenta fiind legal citată pentru acest
termen cu mențiunea de a depune în completare 818.042 lei taxă judiciară de
timbru și 22.500 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat, după
care, Curtea, luând act că nu mai sunt cereri rămâne în pronunțare pe excepția
insuficientei timbrări a recursului.
C U R T
E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr.1414 din 7 noiembrie 2000 a
Tribunalului Neamț acțiunea reclamantei Direcția Silvică Bacău a fost respinsă,
ca rămasă fără obiect.
Apelul declarat de reclamanta Direcția Silvică
Bacău împotriva hotărârii instanței de fond a fost admis prin decizia nr.396
din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Bacău-Secția comercială și de contencios
administrativ.
Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat
recurs reclamanta Direcția Silvică Bacău.
Cum recurenta nu a timbrat în totalitate
anticipat recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 17 ianuarie
2003 (fila 6 dosar recurs) cu mențiunea de a timbra recursul cu 818.042 lei
taxă judiciară de timbru și 22.500 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a
conformat.
Or, prin art.1 din Legea nr.146/1997,
privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia
acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor
judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de
persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau,
în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul
termen de judecată.
Potrivit prevederilor art.9 din Ordonanța
nr.32/1995 a Guvernului României, art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind
taxele judiciare de timbru și normele metodologice de aplicare a acestui act
normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau
timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau
insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost integral timbrat
anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit
mențiunii din citația transmisă pentru termenul de judecată din 17 ianuarie
2003 când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează
scutirea legală- personală sau ca obiect- de obligația timbrării, Curtea
urmează să dea eficiență dispozițiilor art.20 pct.1 și 3 din Legea nr.146/1997,
respectiv ale art.30 pct.1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și
să dispună anularea ca insuficient timbrat a recursului reclamantei Direcția
Silvică Bacău.
Așa fiind, Curtea
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de reclamanta Regia Națională
a Pădurilor-Direcția Silvică Bacău împotriva deciziei nr.396 din 14 iunie 2001
a Curții de Apel Bacău-Secția comercială și de contencios administrativ, ca
insuficient timbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17
ianuarie 2003.