ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1054/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de SC ”T.I.” SA împotriva

sentinței civile nr.440 din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel București-Secția

Comercială și de Contencios Administrativ.

La apelul nominal au lipsit recurenta-reclamantă  SC ”T.I.” SA

precum și intimata-pârâtă Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Procedura completă.

Magistratul asistent a făcut referatul  cauzei, arătând că recursul a fost

declarat tardiv în raport cu dispozițiile art.301 din Codul de procedură

civilă.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.440 din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel

București-Secția  contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanta SC ”T.I.”SA București privind anularea

Ordonanței nr.308 din 24 august 2000 emisă de Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare.

Impotriva acestei hotărâri la data de 15 octombrie 2002 a declarat recurs

reclamanta, criticând-o conform motivelor scrise de la filele 3 – 6  din

dosar.

In prealabil, recurenta a precizat că sentința  nu a fost comunicată în

conformitate cu dispozițiile art.92

1

Cod procedură civilă. A

mai arătat că nu este reală mențiunea  agentului procedural de pe dovada

de primire în sensul că „nici o persoană nu a fost găsită”, deoarece: la sediul

din București,  unde își avea sediul și Cooperativa de Credit –

Banca  Populară Română, proprietara imobilului, avea pază organizată în

mod permanent; toată corespondența recurentei a fost  primită la acel

sediu, unde a funcționat până în aprilie 2002; la sediul respectiv a primit și

sentința civilă nr.343 din 20 martie 2001 a aceleiași instanței, la data de 6

aprilie 2001.

Verificând formularea în termen a recursului, Curtea reține următoarele:

Sentința civilă nr.440 din 10 aprilie 2001 a fost comunicată reclamantei în mod

legal la sediul declarat din București.

Din procesul verbal de predare a sentinței din data de 8 mai 2001 -  fila

130 dosar fond – rezultă că au fost respectate dispozițiile art.100 alin 1 și 2

din Codul de procedură civilă, actul fiind afișat pe ușa principală a clădirii

deoarece nici o persoană de la pct. 1 nu a fost  găsită.

Conform dispozițiilor art.100 alin.4 din Codul de procedură civilă, „procesul –

verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate

personal de cel care l-a încheiat.” Cum recurenta nu s-a înscris în fals,

susținerile sale privind nerealitatea consemnărilor agentului procedural nu vor

fi avute în vedere.

Pe de altă parte se constată că reclamanta recurentă nu a respectat

dispozițiile art.98 din Codul de procedură civilă. Aceasta nu a încunoștiințat

instanța de  schimbarea sediului (schimbare care recunoaște că a avut loc

în luna aprilie 2001 iar sentința a fost comunicată în luna mai 2001), motiv

pentru care nu va fi luată în seamă cererea formulată la data de 30 septembrie

2002 (fila 134 dosar fond), în care menționează un alt sediu, ales la

apărătorul său.

In ce privește invocarea de către recurentă a nerespectării dispozițiilor

art.92

1

Cod procedură civilă, Curtea apreciază că au fost

respectate aceste dispoziții legale. Comunicarea sentinței a fost realizată în

conformitate cu dispozițiile art.92 alin.4 Cod procedură civilă. In situația

persoanei juridice  comunicarea hotărârii se poate  realiza prin

afișare dacă la sediul acesteia  se constată lipsa oricărei persoane.

Mențiunea din textul articolului nr.92

1

Cod procedură civilă în

sensul că procedura de comunicare prin afișare  se poate realiza numai

dacă la termen se constată lipsa oricărei persoane la sediul persoanei juridice

nu are aplicabilitatea în situația comunicării hotărârii, întrucât în acest caz

nu mai există termene,  judecata cauzei epuizându-se.

Pentru considerentele expuse recursul declarat de reclamantă la 15 octombrie

2002 împotriva sentinței civile nr.440 din 10  aprilie 2001,

comunicată acesteia la data de 8 mai 2001, va fi respins ca tardiv, cu

depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinței, termen prevăzut de

dispozițiile art.301 din Codul de procedură civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul

declarat de SC ”T.I.” SA  împotriva sentinței civile nr.440 din 10 aprilie

2001 a Curții de Apel București-Secția de Contencios Administrativ, ca tardiv

declarat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  18 martie

2003.