ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1779/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1779/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 344 din 14
septembrie 2000 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, s-a respins
recursul declarat de B.V., C.C., S.A.. și G.I. împotriva sentinței nr. 11 din
17 februarie 2000, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi
Mureș, în temeiul căreia cei patru pârâți au fost obligați în solidar la plata
sumei totale de 237.072.971 lei în favoarea Consiliului local Sântana de Mureș.
Prejudiciul respectiv reprezintă
redevențe neîncasate din concesionări de terenuri și penalitățile de întârziere
aferente, în valoare totală de 191.526.304 lei, sporuri de vechime acordate în
mod nelegal din venituri bugetare primarului și viceprimarului, în sumă de
3.684.530 lei, precum și foloase nerealizate în sumă de 1.994.273 lei, majorări
de întârziere în valoare de 966.091 lei pentru onorarea cu întârziere a unor
servicii de utilități publice și 882.994 lei reprezentând foloase nerealizate
aferente, precum și achitarea nejustificată a valorii unor lucrări de reparații
și modernizări de drumuri în localitățile Bărdești și Sântana în sumă totală de
28.734.060 lei.
Hotărârea secției jurisdicționale a
Curții de Conturi a fost luată cu majoritatea de voturi, președintele
completului de judecată făcând opinie separată.
Decizia a fost recurată de către
pârâți.
Prin motivele de casare formulate în
scris recurenții au susținut că:
Prețurile de concesionare a
terenurilor au fost legal stabilite, în limita prețului de piață al acestora de
la data încheierii contractelor, astfel cum prevăd dispozițiile legale.
Referitor la cheltuielile
efectuate din fondul special al drumurilor, pentru reparații și modernizări de
drumuri, s-a învederat că de licitația făcută pentru adjudecarea lucrărilor
respective s-a ocupat o comisie special instituită în acest scop, astfel încât
răspunderea pentru calcularea eronată a anumitor sume revenea membrilor acelei
comisii.
S-a mai susținut la acest punct că
nu s-au efectuat lucrări de semnalizare rutieră, definitive, ci de semnalizare
provizorie, impuse de organizarea de șantier, obligatorii, deci, și care
trebuiau acceptate la plată.
În ce privește sporurile de
vechime, s-a precizat prin recursul introdus că primarul nu și-a ridicat
salariul în semn de protest față de prevederile Legii nr. 167/1998 timp de 2
ani, banii fiind folosiți în interesul comunității. Prin urmare, nu s-a produs
nici un prejudiciu, dimpotrivă bugetul local a fost, de această manieră,
suplimentat.
Recursul este fondat.
Evaluarea prețului concesiunii a
fost făcută prin luarea în considerare a prețului de piață – potrivit
dispozițiilor Legii nr. 50/1991, în vigoare la data încheierii contractelor
–dar cu condiția de a se asigura recuperarea în 25 de ani a prețului de
vânzare, raportat la nivelul prețului de piață.
La dosarul cauzei nu se află nici o
lucrare cu caracter evaluativ (raport, informație, studiu etc.) pe baza căreia
să se poată verifica dacă a fost respectată acea cuantificare impusă de lege.
Pe de altă parte, Hotărârea nr. 10
din 10 iunie 1992 a Consiliului local Sântana de Mureș nu prevede obligația indexării
valorii de 4500 lei/ar, ca reprezentând valoarea nominală a terenului
concesionat.
Este adevărat că la dosarul de
control se află unul din contractele de concesiune încheiate în care se prevede
că prețul concesiunii – pentru contractul respectiv – „va fi indexat cu rata
inflației”, dar într-un alt contract de concesiune nu este inclusă o asemenea
clauză.
În consecință, pentru stabilirea
unei situații de fapt exacte și pe această bază a delimitării obligațiilor și
răspunderii părților contractante, precum și, pe cale de consecință, a
răspunderii pârâților se impune completarea probatoriului administrat pentru a
se putea determina astfel nivelul de piață al prețului de vânzare pentru
terenurile de construcții din categoria celor ce au făcut obiectul concesionărilor,
pe de altă parte, o verificare a tuturor acestor contracte spre a se constata
dacă aveau înscrisă clauza indexării.
Această completare de probe va putea
fi făcută printr-o expertiză, precum și prin solicitarea unor informații
statistice, notariale, eventual și prin informații cerute unor birouri de
intermedieri imobiliare.
Tot astfel, instanța va putea
proceda la verificarea datelor privind modul de decontare a lucrărilor
efectuate pentru modernizarea drumurilor, raportat și la contractul de
antrepriză încheiat și în care s-a stipulat volumul și natura lucrărilor
respective, inclusiv dacă lucrările de semnalizare rutieră intrau sau nu în
obligațiile prestatorului și trebuiau suportate de acesta.
În ce privește sporul de vechime
la indemnizația de conducere, justificarea adusă de recurenți pentru
neimputabilitatea sumelor încasate cu acest titlu și mai ales a foloaselor
nerealizate, nu are nici o relevanță.
Primarul comunei, pârâtul B.V., a
refuzat să-și ridice indemnizațiile cuvenite care au fost făcute astfel venit
la bugetul statului. Aceste sume nu mai pot fi opuse în compensare pentru
datorii pe care le-a contractat ca urmare a încasării unor alte sume,
necuvenite, întrucât prin faptul renunțării el a încetat să aibă o creanță
certă, lichidă și exigibilă valorificabilă prin compensare, și acesta cu atât
mai mult cu cât dreptul de a solicita repetirea sumelor cedate, fie și cu titlu
demonstrativ, era prescrisă.
Față de considerentele expuse
recursul declarat în cauză se vădește fondat, sub aspectele evocate sub
punctele 1 și 2 de mai sus, urmând a fi admis, a se casa atât decizia atacată
cât și sentința pronunțată de prima instanță și a se dispune trimiterea
dosarului pentru o nouă judecare în limitele casării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.V., C.C., S.A. și G.I.
împotriva deciziei nr. 344 din 14 septembrie 2000 a Curții de Conturi.
Casează în parte sentința nr. 11 din
17 februarie 2000 pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi
Mureș, precum și decizia sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare
Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Mureș.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 13 mai 2003