ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2071/2008

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureș, reclamanta SC S. SA a solicitat obligarea pârâtei Comuna Sântana de Mureș prin Consiliul local Sântana de Mureș la plata sumelor de 295.607,76 ron cu titlu de debit reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate și neachitate, 40.053,80 ron cu titlu de penalități de întârziere, majorări de întârziere pentru viitor, calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă 177 din 6 martie 2007 Tribunalul Comercial Mureș a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta la plata sumelor de 295.607,76 ron cu titlu de contravaloarea prestațiilor efectuate, 40.053,80 ron cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada 14 ianuarie 2006 - 11 octombrie 2006, iar în continuare dobânda contractuală de 0,05 % pe zi de întârziere a plății până la data plății integrale a debitului, precum și 17.273 ron cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de lucrări din data de 18 aprilie 2003, în temeiul căruia pârâta urma să efectueze lucrările pentru proiectul "Investiție nouă pentru canalizare în sistem centralizat în comuna Sântana de Mureș cu satele Sâtana, Curteni, Chinari și Bărdești", valoarea contractului fiind de 55.972.139.000 rol.

S-a reținut că, dintre facturile fiscale emise, o singură factură nu a fost plătită integral deși a fost admisă la plată prin semnătura din rubrica de primire. S-a apreciat că reclamanta a dovedit existența raporturilor contractuale și a obligațiilor financiare. Cu privire la dobânzi s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C.com. și ale art. 1 din O.G. nr. 9/2000. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Consiliul local al comunei Sântana de Mureș solicitând admiterea căii de atac, modificarea sentintei atacate și respingerea acțiunii. Prin Decizia nr. 56/A din 17septembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, apelul s-a respins ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a apreciat, în raport de probele administrate, că în total a fost încasată suma de 599.727,65 ron, rămânând neachitat un rest de plată în cuantum de 295.604,76 ron și că factura a fost acceptată la plată în condițiile art. 46 C.com. Curtea de Apel a mai reținut că, din contractul de lucrări încheiat între părți se prevede că în perioada de realizare și de garanție a lucrării reclamanta are obligația de a remedia defecțiunile de execuție a respectivei lucrări, în conformitate cu prevederile din contract și că acest aspect contează la argumentarea plăților ce vor fi făcute de autoritatea contractantă. Aceasta presupunea însă verificarea lucrărilor înainte de acceptarea facturii.

Odată ce factura a fost acceptată la plată, autoritatea contractantă nu mai putea să invoce faptul că există defecțiuni de execuție. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Înalta Curte analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul, ca nefondat pentru următoarele considerente: Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș, secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins apelul formulat, este legală, deoarece instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, cu rezolvarea tuturor problemelor de fapt și de drept, în deplin acord cu dispozițiile legale de drept aplicabile, hotărâre care este la adăpost de orice critică.

Instanțele s-au preocupat de stabilirea adevărată a raporturilor juridice dintre părți și s-au pronunțat atât în primă instanță, cât și în apel, hotărâri legale, care sunt la adăpost de orice critică obiectivă. În primul rând, prin recursul declarat, s-a solicitat în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. Motivele arătate de către recurentă nu se includ în cele ale art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care prevede că: "Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate", iar la pct. 7 este prevăzut: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii". Motivele invocate de către recurentă nu sunt nici pe departe cele prevăzute articolul mai sus invocat.

Aceste aspecte de fapt nu pot fi invocate în recurs, fiind necesar ca recursul să se sprijine doar pe motive de nelegalitate ale hotărârii. Dimpotrivă, hotărârea s-a bazat pe contractul încheiat, pe recepții de lucrări și nu apare vreo situație care să fie interpretată contradictoriu. La dosarul cauzei s-au depus notificarea, invitația la conciliere, procesul - verbal de conciliere, procesul - verbal la terminarea lucrărilor din 17 octombrie 2005, procesul - verbal la terminarea lucrărilor din 14 decembrie 2005, fișa de calcul a dobânzilor, contractul de lucrări din data de 18 aprilie 2003, factura fiscală din 21 septembrie 2005. Mai mult, art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

prevede în mod clar faptul că "Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5 (..)" iar prin recursul de față, s-a solicitat să se dispună casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecarea instanței de apel. Este o evidentă eroare de formă a recursului deoarece, pe de o parte, casarea și, pe de altă parte, modificarea unei hotărâri în recurs au semnificații cu totul diferite. Textul evocat nu constituie motiv de casare. Analiza în recurs trebuie să fie riguroasă, pe motive de nelegalitate ale hotărârii, pentru că este o cale de atac extraordinară și reglementată limitat la motivele strict enumerate de art. 304 C. proc.

civ. Problema clarificării lucrărilor ar fi trebuit invocată de către Comuna Sântana de Mureș prin Consiliul Local Sântana de Mureș în primă instanță, dar recurenta nu a înțeles să-și formuleze apărările. Astfel, pârâta, actuala recurentă, nu a avut inițiativa niciunui demers și act procedural, în sensul că nu a depus întâmpinare, nu a formulat apărări, nu a răspuns la interogatoriu și nici nu a contrapropus niciun fel de probațiune care să combată susținerile intimatei. Prin această conduită procesuală și-a asumat actele procedurale efectuate de instanță și soluția pronunțată de prima instanță. Astfel, ținând seama de chestiunile procedurale și de obligațiile pe care le au părțile raportate la acestea în prima instanță, refuzul nejustificat de a lămuri chestionarul care a constituit interogatoriul admis de către instanță impune aplicabilitatea prevederile art. 225 C. proc.

civ. în a fi considerat o recunoaștere a pretențiilor formulate. Coroborate cu celelalte probe depuse la dosar instanță de instanță, rezultă indubitabil că s-a dat o dezlegare legală pricinii. Fazele procesuale rezultate din obligațiile părților în primă instanță, nu pot să fie complinite în căile de atac, devreme ce partea, nejustificat și-a ignorat obligațiile prin neparticipare la dezbateri. Chiar și așa, prin apelul promovat și apoi prin recursul de față, nu se aduc elemente noi care să fie demne de luat spre apreciere, și, desigur, care să afecteze în vreun fel soluțiile din instanțele anterioare. Prin nedepunerea întâmpinării la prima instanță de către pârâtă în condițiile prevederilor art. 1141 C. proc.

civ., pentru că a fost depășită această fază procesuală, pârâta este decăzută din dreptul de a mai propune probe. În judecata în primă instanță, care s-a desfășurat pe parcursul a șase termene de judecată, pârâta a avut o atitudine total pasivă și dezinteresată. Instanțele au reținut corect că s-au emis facturi de către intimată, iar aceste facturi nu au fost nici refuzate, nici obiectate de către recurentă. Obiectul contractului dintre părți și apoi neîndeplinirea obligației care a generat litigiul se referă la contractul de lucrări din data de 18 aprilie 2003 în cadrul proiectului „Investiție nouă pentru canalizare în sistem centralizat în comuna Sântana de Mureș cu satele Sântana, Curteni, Chinari și Bărdești", proiect finanțat prin programul S.A.P.A.R.D.

Contractul a fost semnat, recunoscut de ambele părți cu îndeplinirea tuturor condițiilor de fond și de formă cerute de legea civilă și comercială pentru un astfel de act juridic. Lucrările au fost recepționate prin procesele - verbale din 17 octombrie 2005 și din 14 decembrie 2005 în care s-a consemnat că executantul și-a îndeplinit în întregime obligațiile, lucrările primind din partea beneficiarului recepția cantitativă și calitativ și obiectul al contractului functionează în bune conditii. Un alt aspect ce prezintă o mare importanță și trebuie reținut, este faptul că, așa cum se poate vedea și prin convenția depusă la prezentul dosar, recurenta a renunțat la posibilitatea de a mai declara orice cale de atac împotriva hotărârii judecătorești în prezentul dosar.

Mai mult, a achiesat la solicitările intimatei și implicit și-a asumat soluția instanței, prin recunoașterea fără rezervă a pretențiilor. Acest acord a fost dat prin actele autentice pe care le-a semnat în fața notarului public. Convenția încheiată între părți la data de 27 noiembrie 2007, înlătură orice dubiu asupra celor exprimate de hotărârea judecătorească atacată cu recurs și, pe de altă parte, netemeinicia evidentă a recursului declarat. Pentru toate considerentele reținute conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de comuna Sântana de Mureș prin Consiliul Local al Comunei Sântana de Mureș împotriva Deciziei nr. 56/A din 17septembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de comuna Sântana de Mureș prin Consiliul Local al Comunei Sântana de Mureș împotriva Deciziei nr. 56/A din 17septembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 iunie 2008.