ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2765/2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2765/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

K.E.Z. și K.G. în contradictoriu cu Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria comunei Sîntana de Mureș și

Prefectura județului Mureș au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 40

din 16 mai 2001 emisă de Primarul comunei Sîntana de Mureș și a solicitat obligarea

pârâtului de a-i acorda despăgubiri integrale pentru cota de ½ din

imobilul situat în comuna Sîntana de Mureș, sat Sîntana, înscris în C.F. nr. 277

Sîntana de Mureș cu nr. top 1634/a, 1634/b, 1634/c și 1635/a/1 la valoarea

pieței imobiliare actuale.

De asemenea, au cerut să se constate că

despăgubirile bănești încasate conform deciziei de plată nr. 135 din 14 august 1997

de K.G. în sumă de 9.504 lei pentru cealaltă cotă de ½ din imobil

preluată de stat în baza Decretului nr. 223/1974 și a deciziei nr. 87/1997,

indexată cu rata inflației la zi erau de 12.387.048,32 lei și că pârâții se

obligau la restituirea acestor despăgubiri prin compensarea lor cu cele ce le

aveau de încasat conform acțiunii.

În motivarea cererii de chemare în judecată,

petenții au învederat că imobilul proprietatea lor, înscris în C.F. nr. 277

Sântana de Mureș cu nr.top.1634/a, 1634/b, 1634/c și 1635/a/1 a fost preluat de

stat în baza Decretului nr. 223/1974, inițial o cotă de ½ fără plată

conform Deciziei nr. 262/1976 a fostului Consiliu popular județean Mureș, iar

ulterior cealaltă cotă de ½ prin decizia nr. 87/1977 a aceluiași organ

administrativ cu plata unor despăgubiri încasate de petenta K.G. în cuantum de

9.504 lei sumă achitată în baza dispoziției de plată nr. 135 din 14 august 1977.

Au învederat petenții că prin dispoziția atacată

cu contestație, pentru cota de ½ din imobil-teren și construcție, li

s-au acordat despăgubiri de numai 85.000 lei, sumă cu care nu erau de acord,

fiind sub valoarea de circulație a acestuia, ca de altfel și despăgubirile

pentru cealaltă cotă de ½ în sumă de 9.504 lei și care reactualizate

reprezentau 12.387.048,32 lei, sumă pe care erau de acord să o restituie prin

compensarea ei cu ceea ce aveau de invocat conform precizărilor din cuprinsul

contestației.

Prin întâmpinare, Ministerul Finanțelor Publice

prin D.G.F.P., Mureș, a invocat lipsa calității procesuale pasive iar Primăria

com. Sîntana de Mureș și Prefectura județului Mureș au invocat excepțiile

prematurității contestației și a lipsei calității procesuale pasive.

Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința

nr. 101 din 22 februarie 2002 a respins excepțiile lipsei calității procesuale

pasive invocate de părți.

A admis contestația formulată de petenți

împotriva dispoziției nr. 40 din 16 mai 2001 emisă de Primarul comunei Sântana

de Mureș și a modificat în parte dispoziția atacată în sensul că a stabilit în

favoarea petenților K.E.Z. și K.G. măsurile reparatorii prin echivalent pentru

imobilul situat în comuna Sântana de Mureș, înscris în C.F. nr. 277 Sântana de

Mureș cu nr. top 1634/a, 1634/b, 1634/c, 1635/a/1 compus din casă de locuit cu

2 camere, bucătărie, antreu, baie, cămară, garaj și teren în suprafață de 626

mp imobil preluat abuziv de Statul Român în anii 1976-1977 din proprietatea

contestatorilor, conform precizărilor din dispozitiv, respectiv 121.657.354 lei

cu titlu de despăgubiri pentru cota de ½ preluată fără plată de la K.E.Z.

în 1976 și alte 78.627.766 lei reprezentând diferența dintre valoarea actuală a

cotei de ½ din imobil preluată de la K.G. în anul 1977 și valoarea

actualizată a sumei de 9.504 lei primită de acesta cu titlu de despăgubiri în

1977, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale.

În motivarea soluției instanța a reținut că

imobilul în litigiu a fost preluat de stat în mod abuziv în baza Decretului nr.

223/1974 și că în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) și art. 19 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 contestatorii erau îndrituiți la despăgubiri

corespunzătoare valorii imobilului așa cum au fost ele stabilite prin expertiza

tehnică efectuată în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

D.G.F.P. în anulare și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Primăria comunei

Sântana de Mureș, prima invocând lipsa calității procesuale pasive a

Ministerului Finanțelor Publice, iar cea de a doua, încălcarea dispozițiilor

art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în sensul că petenții nu erau

îndrituiți la despăgubiri bănești ci doar la măsurile reparatorii prevăzute de

art. 9 alin. (2) din lege și că greșit a fost obligată exclusiv la plata

cheltuielilor de judecată, cât timp acordarea despăgubirilor către contestatori

revenea și statului român, cel puțin pentru cele prevăzute de art. 9 alin. (2)

din lege.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin

decizia nr. 83/A din 18 octombrie 2002 a respins ca nefondate apelurile.

În motivarea soluției, instanța a reținut că

imobilul în litigiu a fost preluat de stat în mod abuziv, fără titlu valabil, pentru

cota de ½ a petentei K.G. și prin urmare conform art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 1 și art. 2 din lege, contestatorii erau

îndrituiți la despăgubirile acordate de instanța de fond conform expertizei

tehnice efectuate.

S-a mai precizat că întrucât Ministerul

Finanțelor Publice și Prefectura Județului Mureș sunt implicate în proceduri

prevăzute de Legea nr. 10/2001, au calitate procesuală pasivă în cauză,

raportat și la prevederile art. 36 alin. (3), art. 37 și art. 40 din lege.

De asemenea, s-a invocat faptul că dispozițiile

art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu se referă la imobile cu destinație

de locuință ca cel din speță ci la cele aflate în patrimoniul unor societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.

Obligarea apelantei Primăria comunei Sântana de

Mureș la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut conform art. 274 C. proc.

civ., întrucât această pârâtă a emis dispoziția atacată și astfel a declanșat

litigiul.

În contra deciziei nr. 83/A din 18 octombrie 2002

a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, au declarat recurs Primăria

Comunei Sântana de Mureș și D.G.F.P. în numele și pentru Ministerul Finanțelor

Publice.

Recurenta Primăria comunei Sântana de Mureș a

reiterat motivele de apel și a susținut în esență că ambele hotărâri încalcă

dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 întrucât imobilul în

litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil și a fost înstrăinat

chiriașului cu respectarea Legii nr. 112/1995, situație în raport de care erau

aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (2) din lege în sensul că măsurile

reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale

tranzacționale pe piața de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau

servicii, cu acordul persoanei îndreptățite.

Prin urmare, în ipoteza dată contestatorii nu

puteau primi despăgubiri bănești cum greșit au procedat instanțele. În ceea ce

privește cheltuielile de judecată recurenta a învederat că soluția prin care a

fost obligată în exclusivitate la cheltuieli de judecată nu are suport legal

cât timp a fost obligată împreună cu statul român să suporte despăgubirile

acordate contestatorilor și nici nu are calitatea de unitate deținătoare. Mai

arată că întrucât imobilul a fost vândut de statul român, numai acest pârât

prin Ministerul Finanțelor Publice trebuia obligat să suporte cheltuielile

judiciare.

În recursul său, D.G.F.P. Mureș, în numele și

pentru Ministerul Finanțelor Publice a invocat motivele de casare prevăzute de

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut în esență că cei doi

contestatori nu au atacat vreun răspuns al Ministerului Finanțelor Publice

căruia nu i-au adresat nici o cerere și că întrucât în speță nu erau incidente

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, singura situație în care

acesta poate fi parte în atare litigii, instanțele greșit au respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză.

Referitor la recursul pârâtei Primăria com.

Sântana de Mureș acesta urmează a fi respins ca nefondat pentru motivele ce

succed.

Așa cum deja s-a releva, imobilul înscris în

C.F. nr. 277 Sântana de Mureș nr. top 1634/a, 1634/b, 1634/a și 1635/a/1 a trecut

în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, în două etape,

inițial o cotă de ½ ce a aparținut contestatorului K.E.Z. preluată fără

plată prin decizia nr. 262/1976 a fostului Consiliu popular județean Mureș, iar

cealaltă cotă de ½ ce a aparținut contestatoarei K.G. cu plata, în baza

deciziei nr. 135/1977 emisă de același organ administrativ.

În temeiul Legii nr. 10/2001 soții K. au

notificat Primăria comunei Sîntana de Mureș solicitând restituirea în natură

sau prin echivalent a imobilului în discuție.

Prin Dispoziția nr. 40 din 16 mai 2001 Primarul

comunei Sîntana de Mureș a respins cererea de restituire în natură, motivat de

faptul că imobilul situat în comuna Sîntana de Mureș, sat Sîntana, fost

proprietatea soților K., fusese înstrăinat cu respectarea Legii nr. 112/1995,

foștilor chiriași.

S-a aprobat însă restituirea prin măsuri

reparatorii în echivalent a cotei de ½ din imobil în limita sumei de

85.000.000 lei.

Cum o parte din despăgubiri a fost contestată

instanțele au făcut în cauză aplicațiunea art. 24 alin. (2) și art. 36 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001 ca și a art. 14 alin. (2) din lege în sensul că au dispus

efectuarea unei expertize pentru evaluarea imobilului și au acordat

despăgubirile calculate prin expertiză, care a fost însușită și de recurentă.

Ulterior Primăria comunei Sântana de Mureș a

continuat că întrucât imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu

valabil iar apoi înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 chiriașilor ce îl

ocupau, măsurile reparatorii la care erau îndrituiți soții K. sau numai cele

prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cum ar fi acordarea de

titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, ori

acțiuni la societăți comerciale tranzacționale pe piața de capital și nu la

despăgubiri bănești.

Acest punct de vedere este însă greșit.

Astfel, art. 27 din Legea nr. 10/2001 se referă

la imobilele preluate cu titlu valabil de stat evidențiate în patrimoniul unei

societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, ceea ce

însă nu e cazul imobilului în litigiu care așa cum deja s-a relevat a fost

preluat de stat pentru o cotă de ½ ce a aparținut lui K.E.Z. fără un

titlu valabil și anume după data preluării și până la data înstrăinării lui s-a

aflat în patrimoniul unui organ al administrației de stat, respectiv Primăria

Sîntana de Mureș. De precizat și că art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

vizează imobilele care aveau numai altă destinație decât cea de locuință și

care au fost demolate sau a căror restituire în natură nu era posibilă,

categorie în care, de asemenea, imobilul în discuție nu putea fi încadrat.

Astfel fiind, rezultă că pentru cota de ½

din imobil preluată de stat de la K.E.Z. fără un titlu valabil, măsurile reparatorii

la care acesta era îndrituit sunt cele evidențiate de art. 1 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, respectiv despăgubiri bănești.

În schimb, în ceea ce privește cota de ½ din

imobil ce a aparținut contestatoarei K.G. preluată de stat cu titlu valabil și pentru

care aceasta a primit despăgubiri în cuantum de 9.504 lei instanțele au făcut

aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în sensul că diferența dintre

valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație și valoarea

corespunzătoare a imobilului, cuvenită acesteia, s-a acoperit prin acordarea de

titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau

prin acțiuni la societăți comerciale tranzacționale pe piața de capital.

Referitor la critica din recurs vizând greșita

obligare a Primăriei comunei Sîntana de Mureș la plata cheltuielilor de

judecată, urmează a reține că în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ.

soluția instanțelor este corectă, dispoziția nr. 40 din 16 mai 2001 contestată

de reclamanți și care a format obiectul litigiului dedus judecății fiind emisă

de primăria recurentă. Cum această parte a căzut din pretenții, corect

instanțele au obligat-o să suporte cheltuielile judiciare efectuate.

Astfel fiind recursul Primăriei Sîntana de Mureș

urmează a fi respins.

În ce privește recursul Direcției Generale a

Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice acesta

este fondat.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 în situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată,

persoana îndreptățită poate chema în judecată statului, prin Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând restituirea în natură, sau după caz, măsuri

reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de lege.

Din examinarea textului invocat rezultă că Ministerul

Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în litigiile ce intră sub

incidența Legii nr. 10/2001 numai într-o singură ipoteză și anume atunci când

unitatea deținătoare nu a fost identificată.

Or, în speță, unitatea deținătoare a fost identificată

în persoana Primăriei comunei Sîntana de Mureș care de altfel a și emis

dispoziția contestată.

Așa fiind, rezultă că în cauza dedusă judecății

Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă și prin urmare

excepția formulată pe acest aspect era întemeiată iar acțiunea trebuia respinsă

față de acest pârât.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat

de D.G.F.P. în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice urmează a fi

admis, a casa hotărârile pronunțate în cauză numai pe acest aspect și în fond a

admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât față de care

contestația se va respinge.

De asemenea, pentru argumentele deja expuse

urmează a respinge recursul declarat de Primăria comunei Sîntana de Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș împotriva deciziei nr. 83/A din 18

octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 101

din 22 februarie 2002 a Tribunalului Mureș, secția civilă, numai cu privire la

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și în fond, admite excepția lipsei

calității procesuale pasive a acestui pârât, față de care, respinge

contestația.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței nr. 101

din 22 februarie 2002 a Tribunalului Mureș, secția civilă, precum și ale

deciziei nr. 83/A din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă.

Respinge recursul declarat de pârâta Primăria comunei

Sântana de Mureș împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2004.