ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2765/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: K.E.Z. și K.G. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria comunei Sîntana de Mureș și Prefectura județului Mureș au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 40 din 16 mai 2001 emisă de Primarul comunei Sîntana de Mureș și a solicitat obligarea pârâtului de a-i acorda despăgubiri integrale pentru cota de ½ din imobilul situat în comuna Sîntana de Mureș, sat Sîntana, înscris în C.F. nr. 277 Sîntana de Mureș cu nr. top 1634/a, 1634/b, 1634/c și 1635/a/1 la valoarea pieței imobiliare actuale. De asemenea, au cerut să se constate că despăgubirile bănești încasate conform deciziei de plată nr. 135 din 14 august 1997 de K.G.

în sumă de 9.504 lei pentru cealaltă cotă de ½ din imobil preluată de stat în baza Decretului nr. 223/1974 și a deciziei nr. 87/1997, indexată cu rata inflației la zi erau de 12.387.048,32 lei și că pârâții se obligau la restituirea acestor despăgubiri prin compensarea lor cu cele ce le aveau de încasat conform acțiunii. În motivarea cererii de chemare în judecată, petenții au învederat că imobilul proprietatea lor, înscris în C.F. nr. 277 Sântana de Mureș cu nr.top.1634/a, 1634/b, 1634/c și 1635/a/1 a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, inițial o cotă de ½ fără plată conform Deciziei nr. 262/1976 a fostului Consiliu popular județean Mureș, iar ulterior cealaltă cotă de ½ prin decizia nr. 87/1977 a aceluiași organ administrativ cu plata unor despăgubiri încasate de petenta K.G.

în cuantum de 9.504 lei sumă achitată în baza dispoziției de plată nr. 135 din 14 august 1977. Au învederat petenții că prin dispoziția atacată cu contestație, pentru cota de ½ din imobil-teren și construcție, li s-au acordat despăgubiri de numai 85.000 lei, sumă cu care nu erau de acord, fiind sub valoarea de circulație a acestuia, ca de altfel și despăgubirile pentru cealaltă cotă de ½ în sumă de 9.504 lei și care reactualizate reprezentau 12.387.048,32 lei, sumă pe care erau de acord să o restituie prin compensarea ei cu ceea ce aveau de invocat conform precizărilor din cuprinsul contestației. Prin întâmpinare, Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P., Mureș, a invocat lipsa calității procesuale pasive iar Primăria com.

Sîntana de Mureș și Prefectura județului Mureș au invocat excepțiile prematurității contestației și a lipsei calității procesuale pasive. Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința nr. 101 din 22 februarie 2002 a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de părți. A admis contestația formulată de petenți împotriva dispoziției nr. 40 din 16 mai 2001 emisă de Primarul comunei Sântana de Mureș și a modificat în parte dispoziția atacată în sensul că a stabilit în favoarea petenților K.E.Z. și K.G. măsurile reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în comuna Sântana de Mureș, înscris în C.F.

nr. 277 Sântana de Mureș cu nr. top 1634/a, 1634/b, 1634/c, 1635/a/1 compus din casă de locuit cu 2 camere, bucătărie, antreu, baie, cămară, garaj și teren în suprafață de 626 mp imobil preluat abuziv de Statul Român în anii 1976-1977 din proprietatea contestatorilor, conform precizărilor din dispozitiv, respectiv 121.657.354 lei cu titlu de despăgubiri pentru cota de ½ preluată fără plată de la K.E.Z. în 1976 și alte 78.627.766 lei reprezentând diferența dintre valoarea actuală a cotei de ½ din imobil preluată de la K.G. în anul 1977 și valoarea actualizată a sumei de 9.504 lei primită de acesta cu titlu de despăgubiri în 1977, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale.

În motivarea soluției instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în mod abuziv în baza Decretului nr. 223/1974 și că în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 contestatorii erau îndrituiți la despăgubiri corespunzătoare valorii imobilului așa cum au fost ele stabilite prin expertiza tehnică efectuată în cauză. Împotriva acestei sentințe au declarat apel D.G.F.P.

în anulare și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Primăria comunei Sântana de Mureș, prima invocând lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, iar cea de a doua, încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în sensul că petenții nu erau îndrituiți la despăgubiri bănești ci doar la măsurile reparatorii prevăzute de art. 9 alin. (2) din lege și că greșit a fost obligată exclusiv la plata cheltuielilor de judecată, cât timp acordarea despăgubirilor către contestatori revenea și statului român, cel puțin pentru cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din lege. Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 83/A din 18 octombrie 2002 a respins ca nefondate apelurile.

În motivarea soluției, instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în mod abuziv, fără titlu valabil, pentru cota de ½ a petentei K.G. și prin urmare conform art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 1 și art. 2 din lege, contestatorii erau îndrituiți la despăgubirile acordate de instanța de fond conform expertizei tehnice efectuate. S-a mai precizat că întrucât Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura Județului Mureș sunt implicate în proceduri prevăzute de Legea nr. 10/2001, au calitate procesuală pasivă în cauză, raportat și la prevederile art. 36 alin. (3), art. 37 și art. 40 din lege. De asemenea, s-a invocat faptul că dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu se referă la imobile cu destinație de locuință ca cel din speță ci la cele aflate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.

Obligarea apelantei Primăria comunei Sântana de Mureș la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut conform art. 274 C. proc. civ., întrucât această pârâtă a emis dispoziția atacată și astfel a declanșat litigiul. În contra deciziei nr. 83/A din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, au declarat recurs Primăria Comunei Sântana de Mureș și D.G.F.P. în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice.

Recurenta Primăria comunei Sântana de Mureș a reiterat motivele de apel și a susținut în esență că ambele hotărâri încalcă dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 întrucât imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil și a fost înstrăinat chiriașului cu respectarea Legii nr. 112/1995, situație în raport de care erau aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (2) din lege în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale tranzacționale pe piața de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanei îndreptățite. Prin urmare, în ipoteza dată contestatorii nu puteau primi despăgubiri bănești cum greșit au procedat instanțele.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată recurenta a învederat că soluția prin care a fost obligată în exclusivitate la cheltuieli de judecată nu are suport legal cât timp a fost obligată împreună cu statul român să suporte despăgubirile acordate contestatorilor și nici nu are calitatea de unitate deținătoare. Mai arată că întrucât imobilul a fost vândut de statul român, numai acest pârât prin Ministerul Finanțelor Publice trebuia obligat să suporte cheltuielile judiciare. În recursul său, D.G.F.P. Mureș, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

și a susținut în esență că cei doi contestatori nu au atacat vreun răspuns al Ministerului Finanțelor Publice căruia nu i-au adresat nici o cerere și că întrucât în speță nu erau incidente dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, singura situație în care acesta poate fi parte în atare litigii, instanțele greșit au respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză. Referitor la recursul pârâtei Primăria com. Sântana de Mureș acesta urmează a fi respins ca nefondat pentru motivele ce succed. Așa cum deja s-a releva, imobilul înscris în C.F. nr. 277 Sântana de Mureș nr. top 1634/a, 1634/b, 1634/a și 1635/a/1 a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, în două etape, inițial o cotă de ½ ce a aparținut contestatorului K.E.Z.

preluată fără plată prin decizia nr. 262/1976 a fostului Consiliu popular județean Mureș, iar cealaltă cotă de ½ ce a aparținut contestatoarei K.G. cu plata, în baza deciziei nr. 135/1977 emisă de același organ administrativ. În temeiul Legii nr. 10/2001 soții K. au notificat Primăria comunei Sîntana de Mureș solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului în discuție. Prin Dispoziția nr. 40 din 16 mai 2001 Primarul comunei Sîntana de Mureș a respins cererea de restituire în natură, motivat de faptul că imobilul situat în comuna Sîntana de Mureș, sat Sîntana, fost proprietatea soților K., fusese înstrăinat cu respectarea Legii nr. 112/1995, foștilor chiriași. S-a aprobat însă restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent a cotei de ½ din imobil în limita sumei de 85.000.000 lei.

Cum o parte din despăgubiri a fost contestată instanțele au făcut în cauză aplicațiunea art. 24 alin. (2) și art. 36 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 ca și a art. 14 alin. (2) din lege în sensul că au dispus efectuarea unei expertize pentru evaluarea imobilului și au acordat despăgubirile calculate prin expertiză, care a fost însușită și de recurentă. Ulterior Primăria comunei Sântana de Mureș a continuat că întrucât imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil iar apoi înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 chiriașilor ce îl ocupau, măsurile reparatorii la care erau îndrituiți soții K. sau numai cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cum ar fi acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, ori acțiuni la societăți comerciale tranzacționale pe piața de capital și nu la despăgubiri bănești.

Acest punct de vedere este însă greșit. Astfel, art. 27 din Legea nr. 10/2001 se referă la imobilele preluate cu titlu valabil de stat evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, ceea ce însă nu e cazul imobilului în litigiu care așa cum deja s-a relevat a fost preluat de stat pentru o cotă de ½ ce a aparținut lui K.E.Z. fără un titlu valabil și anume după data preluării și până la data înstrăinării lui s-a aflat în patrimoniul unui organ al administrației de stat, respectiv Primăria Sîntana de Mureș. De precizat și că art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 vizează imobilele care aveau numai altă destinație decât cea de locuință și care au fost demolate sau a căror restituire în natură nu era posibilă, categorie în care, de asemenea, imobilul în discuție nu putea fi încadrat.

Astfel fiind, rezultă că pentru cota de ½ din imobil preluată de stat de la K.E.Z. fără un titlu valabil, măsurile reparatorii la care acesta era îndrituit sunt cele evidențiate de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv despăgubiri bănești. În schimb, în ceea ce privește cota de ½ din imobil ce a aparținut contestatoarei K.G. preluată de stat cu titlu valabil și pentru care aceasta a primit despăgubiri în cuantum de 9.504 lei instanțele au făcut aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în sensul că diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului, cuvenită acesteia, s-a acoperit prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni la societăți comerciale tranzacționale pe piața de capital.

Referitor la critica din recurs vizând greșita obligare a Primăriei comunei Sîntana de Mureș la plata cheltuielilor de judecată, urmează a reține că în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ. soluția instanțelor este corectă, dispoziția nr. 40 din 16 mai 2001 contestată de reclamanți și care a format obiectul litigiului dedus judecății fiind emisă de primăria recurentă. Cum această parte a căzut din pretenții, corect instanțele au obligat-o să suporte cheltuielile judiciare efectuate. Astfel fiind recursul Primăriei Sîntana de Mureș urmează a fi respins. În ce privește recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice acesta este fondat.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statului, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând restituirea în natură, sau după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de lege. Din examinarea textului invocat rezultă că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în litigiile ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001 numai într-o singură ipoteză și anume atunci când unitatea deținătoare nu a fost identificată. Or, în speță, unitatea deținătoare a fost identificată în persoana Primăriei comunei Sîntana de Mureș care de altfel a și emis dispoziția contestată.

Așa fiind, rezultă că în cauza dedusă judecății Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă și prin urmare excepția formulată pe acest aspect era întemeiată iar acțiunea trebuia respinsă față de acest pârât. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de D.G.F.P. în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunțate în cauză numai pe acest aspect și în fond a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât față de care contestația se va respinge. De asemenea, pentru argumentele deja expuse urmează a respinge recursul declarat de Primăria comunei Sîntana de Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș împotriva deciziei nr. 83/A din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 101 din 22 februarie 2002 a Tribunalului Mureș, secția civilă, numai cu privire la pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și în fond, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, față de care, respinge contestația. Menține celelalte dispoziții ale sentinței nr. 101 din 22 februarie 2002 a Tribunalului Mureș, secția civilă, precum și ale deciziei nr. 83/A din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. Respinge recursul declarat de pârâta Primăria comunei Sântana de Mureș împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2004.