ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1648/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamanta-pârâtă G.M.împotriva

Încheierii  din 22 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III-a

civilă în dosar nr.2017/2002.

La

apelul nominal s-a prezentat recurenta (reclamantă pârâtă) prin avocat

colaborator B., lipsind intimata H.M.M.prin mandatar Liga Democratică pentru

Dreptate din România.

Procedura

completă.

Avocat

colaborator depune concluzii scrise, precum și chitanța nr.4068/14 martie 2003

emisă de Oficiul poștal București 31 în valoare de 34.000 lei reprezentând taxă

judiciară și timbrul judiciar în valoare de 1500 lei.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 22 noiembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția

a III-a civilă în dosarul nr.2017/2002 s-a dispus suspendarea, în baza art.47

din Legea nr.10/2001, a cauzei privind pe H.M.M. și G.M., apel declarat

împotriva sentinței civile nr.73/2002 a Tribunalului București, secția a V-a

civilă și contencios.

Împotriva

acestei măsuri a declarat recurs G.M.care în temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ.

a solicitat casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru reluarea judecății,

învederând în esență că obiectul litigiului nu se mai circumscria Legii

nr.10/2001, ci vizează partajul unui imobil între foștii proprietari cărora,

anterior li s-a restituit de către stat în coproprietate, bunul.

Recursul

este fondat, va fi admis, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru

reluarea judecății, pentru considerentele ce urmează:

Prin

hotărâre judecătorească din anul 1995, tatăl intimatei H.M.M.a redobândit, în

contradictoriu cu statul, o parte din imobilul situat în Splaiul Independenței

nr.84, sectorul 5.

Recurenta

G.M. se pretinde coproprietară a părții de imobil redobândite de D.I.și a

intentat împotriva acestuia acțiunea de față, prin care tinde să-și valorifice,

în contradictoriu cu acesta (respectiv succesoarea lui) drepturile.

Fiind

în eroare cu privire la natura pricinii, instanța de apel a dispus suspendarea conform

art.47 din Legea nr.10/2001, text aplicabil restrictiv, numai în cauze ce au ca

obiect readucerea în patrimoniul persoanelor fizice sau juridice îndreptățite a

bunurilor preluate abuziv, litigii care se poartă cu statul sau alți deținători

subsecvenți de la stat.

Or,

situația din speță relevă un cu totul alt regim juridic, imobilul găsindu-se în

proprietate privată ca urmare a câștigării unui proces de revendicare cu

statul. Ca atare, fiind un litigiu de drept comun, cauzele de suspendare sunt

cele prevăzute în Codul de procedură civilă, iar nu cele prevăzute în legea

specială, neaplicabilă.

Pentru

aceste motive, văzând că încheierea s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii,

recursul se privește ca fondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Admite

recursul declarat de reclamanta G.M.împotriva Încheierii din 22 noiembrie 2002

a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite

cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății în dosarul nr.2017/2002.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.