ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 518/2017

Decizia nr. 518/2017 Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față. constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/1999 la data de 27 septembrie 1999, reclamanta A., chemat în judecată pe pârâtul B. București pentru ca. prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că imobilul situat în București. sector 1, a fost preluat de stat fără titlu și să se dispună obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, ca urmare a acestei preluări abuzive. Prin sentința fir. 731 din 27 iunie 2000, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea reclamantei A., ca ne fondată. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 633/A din 24 octombrie 2000 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 731 din 27 iunie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii reclamanta A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2001. Prin încheierea de ședință din 23 ianuarie 2002 au fost introduse în cauză C. și D., în calitate de moștenitoare legale ale recurentei-reclamante A., decedată la data de 01 noiembrie 2001. Prin încheierea de ședință din 12 iunie 2002, la solicitarea recurentelor-reclamante C. și D., în temeiul dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Pe parcursul perioadei în care cauza a fost suspendată s-au solicitat de către instanță relații privind stadiul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 iar prin adresa înregistrată la instanță la data de 18 noiembrie 2011, Primăria municipiului București a comunicat că notificarea din 2001 formulate de A. privind imobilul situat în București, sector 1, a fost soluționată prin dispoziția primarului municipiului București nr. 14476 din 29 august 2011, în sensul respingerii notificării.

Măsura suspendării a fost menținută prin încheierile de ședință din 20 ianuarie 2006, 09 decembrie 2011 și 23 octombrie 2012. Potrivit referatului privind verificările relative la cauza suspendării, încheiat la data de 8 octombrie 2013, în sistemul de evidență informatizată a instanței Ecris a fost identificat Dosarul nr. x/3/2012 înregistrat Ia data de 21 noiembrie 2012 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, având ca obiect contestația împotriva dispoziției primarului municipiului București nr. 14476 din 29 august 2011 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001. A fost fixat termen la 10 decembrie 2013 în vederea verificării subzistenței temeiului în baza căruia s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

La data de 28 noiembrie 2013, la solicitarea înaltei Curți. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a comunicat o copie a contestației formulate de C. și D. împotriva dispoziției nr. 14476 din 29 august 2011 emisă de primarul general al municipiului București în temeiul Legii nr. 10/2001, contestație ce face obiectul Dosarului nr. x/3/2012 (filele 94-97 dosar recurs). Prin încheierea din 10 decembrie 2013 a fost menținută măsura suspendării judecării cauzei, față de împrejurarea că Dosarul nr. x/3/2012 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, nu a fost soluționat irevocabil.

Prin sentința civilă nr. 1078 din 23 septembrie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis, în parte, cererea formulată de reclamante; a anulat dispoziția nr. 14476 din 29 august 2011 emisă de primarul generai ai municipiului București; a constatat calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul teren în suprafață de 272 mp, situat în București, sector 1 și a obligat pârâtul sa emită în favoarea reclamantelor dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii, în condițiile Legii nr. 165/2013, pentru imobilul menționat. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul general, prin Decizia nr. 78 din 28 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin rezoluția din 22 februarie 2017, cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării, fiind fixat termen la 21 martie 2017. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în ședința publică din data de 21 martie 2017, a invocat, din oficiu, excepția perimării recursului și, analizând-o, constată că este întemeiată pentru considerentele care succed. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se afla, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții, Astfel spus.

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi să\ arșii în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

În speță, prin încheierea de ședință din 12 iunie 2002, judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, la solicitarea recurentelor-reclamante C. și D. Începutul termenului de perimare este legat de momentul soluționării irevocabile a contestației formulate de reclamantele C. și D., în calitate de moștenitoare legale ale antecesoarei lor, A., împotriva dispoziției administrative prin care acesteia i s-a respins notificarea cu privire la imobilul în litigiu în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, respectiv 28 ianuarie 2016. Or, de la acest moment și până la repunerea cauzei pe rol din oficiu, prin rezoluția instanței din 22 februarie 2017, pricina a stat în nelucrare mai mult de 1 an, părțile neîndeplinind niciun act de procedură de natură să întrerupă cursul termenului de perimare.

În consecință, având în vedere ca până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a solicitat continuarea judecății, Înalta Curte constată întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta A., decedată, și continuat de reclamantele C. șt D. împotriva Deciziei nr. 633/A din data de 24 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2000. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.