ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 518/2017

Decizia nr. 518/2017

Deliberând,

în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de

față. constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului București,

secția a IV-a civilă, sub nr. x/1999 la data

de 27 septembrie 1999, reclamanta A., chemat în judecată pe pârâtul B.

București pentru ca. prin hotărârea ce se va pronunța, să

se constate că imobilul situat în București. sector 1, a fost preluat

de stat fără titlu și să se dispună obligarea

pârâtului la plata de despăgubiri, ca urmare a acestei preluări

abuzive.

Prin

sentința fir. 731 din 27 iunie 2000, Tribunalul București,

secția a IV-a civilă,

a

respins acțiunea reclamantei A., ca ne fondată.

Curtea

de Apel București,

secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 633/A din 24 octombrie 2000 a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței

civile nr. 731 din 27 iunie 2000 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă.

Împotriva

acestei decizii reclamanta A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2001.

Prin

încheierea de ședință din 23 ianuarie 2002 au fost introduse în

cauză C. și D., în calitate de moștenitoare legale ale recurentei-reclamante

A., decedată la data de 01 noiembrie 2001.

Prin

încheierea de ședință din 12 iunie 2002, la solicitarea

recurentelor-reclamante C. și D., în temeiul dispozițiilor art. 47

din Legea nr. 10/2001, s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Pe

parcursul perioadei în care cauza a fost suspendată s-au solicitat de

către instanță relații privind stadiul procedurii

administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 iar prin adresa

înregistrată la instanță la data de 18 noiembrie 2011,

Primăria municipiului București a comunicat că notificarea din 2001

formulate de A. privind imobilul

situat în București, sector 1, a fost soluționată prin

dispoziția primarului municipiului București nr. 14476 din 29 august

2011, în sensul respingerii notificării.

Măsura

suspendării a fost menținută prin încheierile de

ședință din 20 ianuarie 2006, 09 decembrie 2011 și

23 octombrie 2012.

Potrivit

referatului privind verificările relative la cauza suspendării,

încheiat la data de 8 octombrie 2013, în sistemul de evidență

informatizată a instanței Ecris a fost identificat Dosarul nr. x/3/2012

înregistrat Ia data de 21 noiembrie 2012 pe rolul Tribunalului București, secția

a IV-a civilă, având ca obiect contestația împotriva dispoziției

primarului municipiului București nr. 14476 din 29 august 2011 emisă

în temeiul Legii nr. 10/2001. A fost fixat termen la 10 decembrie 2013 în

vederea verificării subzistenței temeiului în baza căruia s-a

dispus suspendarea judecării cauzei.

La

data de 28 noiembrie 2013, la solicitarea înaltei Curți. Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a comunicat o copie a

contestației formulate de C. și D. împotriva dispoziției nr.

14476 din 29 august 2011 emisă de primarul general al municipiului

București în temeiul Legii nr. 10/2001, contestație ce face obiectul Dosarului

nr. x/3/2012 (filele 94-97 dosar recurs).

Prin

încheierea din 10 decembrie 2013 a fost menținută măsura

suspendării judecării cauzei, față de împrejurarea că Dosarul

nr. x/3/2012 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, nu

a fost soluționat irevocabil.

Prin

sentința civilă nr. 1078 din 23 septembrie 2015, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a admis, în parte, cererea

formulată de reclamante; a anulat dispoziția nr. 14476 din 29 august 2011

emisă de primarul generai ai municipiului București; a constatat

calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la acordarea de

măsuri compensatorii pentru imobilul teren în suprafață de 272

mp, situat în București, sector 1 și a obligat pârâtul sa emită

în favoarea reclamantelor dispoziție motivată cu propunere de

acordare a măsurilor compensatorii, în condițiile Legii nr. 165/2013,

pentru imobilul menționat.

Această

hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului

declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul general, prin Decizia

nr. 78 din 28 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin

rezoluția din 22 februarie 2017, cauza a fost repusă pe rol în

vederea discutării perimării, fiind fixat termen la 21 martie 2017.

Înalta

Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, în

ședința publică din data de 21 martie 2017, a invocat, din

oficiu, excepția perimării recursului și, analizând-o, constată

că este întemeiată pentru considerentele care succed.

Potrivit

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în

materie civilă.

Rezultă

că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina,

indiferent de faza procesuală în care se afla, trebuie să fi

rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a

pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții,

Astfel

spus. perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se

fi să\ arșii în cauză nici un act de procedură în vederea

judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a

părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea

posibilitatea să o facă.

În speță,

prin încheierea de ședință din 12 iunie 2002, judecarea cauzei a

fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001,

la solicitarea recurentelor-reclamante C. și D.

Începutul

termenului de perimare este legat de momentul soluționării

irevocabile a contestației formulate de reclamantele C. și D., în

calitate de moștenitoare legale ale antecesoarei lor, A., împotriva

dispoziției administrative prin care acesteia i s-a respins notificarea cu

privire la imobilul în litigiu în procedura prevăzută de Legea nr.

10/2001, respectiv 28 ianuarie 2016.

Or, de

la acest moment și până la repunerea cauzei pe rol din oficiu, prin

rezoluția instanței din 22 februarie 2017, pricina a stat în

nelucrare mai mult de 1 an, părțile neîndeplinind niciun act de

procedură de natură să întrerupă cursul termenului de

perimare.

În consecință,

având în vedere ca până la împlinirea termenului de perimare, calculat

conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a

solicitat continuarea judecății, Înalta Curte constată

întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1)

C. proc. civ.

Văzând,

totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează

de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimat recursul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Constată

perimat recursul declarat de reclamanta A., decedată, și continuat de

reclamantele C. șt D. împotriva Deciziei nr. 633/A din data de 24

octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2000.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.