ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 921/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: L.M., în contradictoriu cu Arhivele Naționale din România, din cadrul Ministerului de Interne, a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze copie de uz oficial, cu mențiunea „conform cu originalul”, de pe titlul de proprietate al imobilului situat în București, obligarea la plata sumei de 10 milioane lei/zi, daune cominatorii de la data înregistrării cererii și până la data înmânării oficiale a titlului de proprietate, precum și la plata sumei de 200.000 dolari SUA, reprezentând contravaloarea imobilului, în ipoteza în care refuzul eliberării actului, ar duce la pierderea dreptului de a cere în termen, restituirea imobilului, în baza Legii nr. 10/2001, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, reclamanta și-a completat acțiunea și a solicitat introducerea în calitate de pârâte, a Primăriei municipiului București și a Primăriei sectorului 3, pentru a i se constata sau să i se recunoască titlul de proprietate. Tribunalul București, prin sentința nr. 151 din 28 februarie 2001, a declinat competența de soluționare, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, care, prin sentința civilă nr. 585 din 5 iunie 2002, a respins ca nefundat, capătul de cerere privind eliberarea unei copii de pe titlul de proprietate al imobilului din București, precum și cererile privind daunele cominatorii și cea privind contravaloarea imobilului. A respins cererea precizatoare (completatoare), ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din adresa nr. 2567/2001 a Arhivelor Naționale rezultă că, cercetându-se documentele de carte funciară din anul 1940, s-a constatat că pe fosta Alee Valjean nu exista înregistrat nici un imobil cu nr. 6, în acest sens anexând o copie-extras din planul cadastral aferent zonei. Contestarea planului de către reclamantă este înlăturată de instanță, susținându-se că documentul transmis de pârâtă are caracteristicile unui act autentic care face dovada până la înscrierea în fals. Cum nu există culpă a pârâtei, nu pot fi primite cererile privind daunele cominatorii și cea privind contravaloarea imobilului. Cât privește cererea completatoare, aceasta este inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și casarea sentinței, iar în fond, admiterea acțiunii. Se arată că soluția instanței s-a bazat pe adresa eliberată de pârâtă, la care aceasta a anexat o copie xerox nesemnată și fără ștampila emițătorului, care este de pe un plan cadastral trucat, pe care l-a contestat. Deși a cerut instanței înscrierea în fals, cererea sa nu a fost primită, instanța a refuzat să o consemneze. Instanța a dat dovadă de lipsă de rol activ, întrucât trebuia să ceară pârâtei, registrul cu evidența oficială a imobilelor, unde este și adresa imobilului în cauză, greșit s-a admis excepția lipsei de calitate procesuală a Primăriei municipiului București și a Primăriei sectorului 3. Cererea completatoare are caracter accesoriu, operează prorogarea legală de competență, conform art. 17 C. proc.

civ., astfel că trebuia soluționată pe fond și nu respinsă, ca inadmisibilă. Recursul este fondat. La dosarul cauzei există acte contradictorii, cu privire la apartamentul în discuție din str.Calotești. Cu adresa nr. 2567 din 12 septembrie 2001, Arhivele Naționale au comunicat reclamantei, că cercetându-se documentele de carte funciară din anul 1940, s-a constatat că pe fosta Alee Valjean nu exista înregistrat nici un imobil cu nr.6 și a anexat și o copie-extras din planul cadastral aferent zonei. SC T. SA – Biroul Fond Locativ comunică că apartamentul din str. Calotești, a fost trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 111/1951, prin decizia nr. 1277/1953, fiind fosta proprietate a lui M.M., în prezent fiind cumpărat conform Legii nr. 112/1995, cu contract de vânzare-cumpărare, de către B.N.

La poziția nr. 51 din decizia nr. 1277 din 21 decembrie 1953, a fostului Sfat Popular al raionului T.Vladimirescu, figurează ca transmis în folosința statului, apartamentul în discuție, care figurează și în planul cadastral atașat. Față de contradicțiile evidente din actele prezentate, instanța, în baza rolului activ, trebuia să suplimenteze probele, cu acte, cu atât mai mult, cu cât răspunsul pârâtei a fost contestat, ca și planul cadastral (copia xerox) atașat de aceasta. Sub acest aspect se impune admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță, în baza art. 313 C. proc. civ. În mod justificat, instanța a reținut atât lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtei Primăria municipiului București, cât și a Primăriei sectorului 3 București, acestea fiind chemate în judecată pentru a se soluționa în contradictoriu cu ele, cererea completatoare, cerere care este inadmisibilă, față de calea aleasă – Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.L., împotriva sentinței civile nr. 585 din 5 iunie 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată, cu trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.