ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 975/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C.”

E.” S.A București– Sucursala de Distribuție Arad  împotriva sentinței  nr. 31

din  30 aprilie 2002  a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

La apelul

nominal au lipsit recurenta-pârâtă S.C.” E.” S.A București– Sucursala de

Distribuție Arad, precum și intimații-reclamanți S.C.I.și S.I.

Procedura completă.

Se referă de

către magistratul asistent faptul că intimații-reclamanți au solicitat judecata

în lipsă.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 14

august 2001 reclamanții S.C.I.și S.I. au chemat în judecată pe pârâta S.C.” E.”

S.A București– Sucursala de Distribuție Arad  pentru ca, prin hotărârea ce se

va pronunța, să fie obligată la încheierea unui contract de închiriere și la

plata unei chirii de 200 USD/an pentru folosirea spațiului de 16 m.p. din

ansamblul de locuințe și spații comerciale de pe str. Cozia nr. 3, Arad, unde

este instalat un post de transformare sau la concesionarea spațiului pe o

perioadă de 50 de ani contra sumei de 3.000 USD.

În motivarea

acțiunii s-a arătat că terenul viran din str. Cozia nr. 3 este proprietatea

tabulară a reclamantului S.C.și a numitei S.I. (succedată de reclamantul S.I.)

și, că pe o porțiune de 16 m.p. pârâta, fără acordul proprietarilor, a

construit un post de transformare și a instalat cabluri subterane de înaltă

tensiune.

Investită cu

soluționarea cauzei,  Judecătoria Arad prin sentința civilă nr. 1415 din 21

februarie 2002, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Arad, cu motivarea că demersurile reclamanților sunt întemeiate pe

prevederile Legii nr.10/2001.

La rândul său,

Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința nr. 149 din 28 martie 2002 și-a

declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Arad și

constatând conflict negativ de competență a sesizat Curtea de Apel Timișoara.

S-a reținut că acțiunea cu care au fost investite instanțele este una de drept

comun, competența aparținând, conform art. 1 C.proc.civ., Judecătoriei, ca

instanță de fond.

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin sentința nr. 31 din 30 aprilie 2002, a stabilit

competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții S.C.I.și S.I. în

favoarea Judecătoriei Arad, investire stabilită în baza art. 1, pct. 1,

C.proc.civ..

Împotriva

regulatorului de competență în termen legal a declarat recurs pârâta S.C.” E.”

S.A București– Sucursala de Distribuție Arad.  În motivarea recursului pârâta a

arătat că, inițial, a fost sesizată de către reclamanți cu o notificare

expediată prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc V.Ș.și la

răspunsul negativ al societății, reclamanții s-au adresat cu acțiune la

Judecătoria Arad. Chiar dacă se solicită plata unei chirii, recurenta apreciază

că temeiul acțiunii îl reprezintă Legea nr. 10/2001 invocat de reclamanți, competența

aparținând Tribunalului Arad, iar nu judecătoriei, ca instanță de fond.

Recursul  nu

este fondat.

În cauză,

reclamanții S.C.I.și S.I. au investit instanțele judecătorești cu o acțiune

civilă prin care au solicitat obligarea pârâtei-recurente la plata unei chirii

anuale sau la concesionarea terenului, în schimbul unui preț, cu motivarea că

societatea pârâtă a ocupat fără acordul petenților o suprafață de 16 m.p. unde

a instalat un post de transformare și instalații adiacente, suprafață ce face

parte dintr-un teren mai mare și asupra căruia reclamanții pretind că sunt

proprietari tabulari. Este adevărat că, înainte de a iniția litigiul,

reclamanții au adresat pârâtei o notificare prin intermediul executorului

judecătoresc și că în acțiunea introductivă de instanță au invocat ca temei de

drept Legea nr.10/2001.

Potrivit art.

1 pct. 1 C.proc.civ. judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și

cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.

Din cele de

mai sus rezultă că acțiunea promovată de reclamanți este o acțiune în

pretenții, de drept comun și nu o acțiune specifică Legii nr.10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989 și care reglementează alte raporturi juridice decât cele deduse

judecății. Împrejurarea că reclamanții au notificat-o pe pârâtă și că au

invocat, în acțiune, ca temei de drept pentru pretențiile solicitate

prevederile speciale ale Legii nr.10/2001, nu are nici o relevanță asupra

stabilirii instanței competente să soluționeze în fond cauza, deoarece

judecătorii sunt în drept să stabilească cu prevalență natura juridică corectă

a acțiunii cu care au fost investiți și să o soluționeze în consecință.

Față de cele

ce preced, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta S.C.” E.” S.A București– Sucursala de Distribuție Arad împotriva

sentinței nr. 31 din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  12 martie   2003.