ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2830/2003

Deliberând asupra recursului declarat de pârâta S.C. A. S.A. Slatina împotriva deciziei nr. 36 din 3 martie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 28 februarie 2002 G.M.M. a chemat în judecată S.C. A. S.A. Slatina solicitând ca aceasta să fie obligată să îi plătească 20 de miliarde de lei reprezentând drepturi bănești datorate de pârâtă ca urmare a aplicării unei inovații realizate de reclamant. Acțiunea a fost înregistrată pe rolul secției civile a Tribunalului Olt cu numărul de dosar 2762/2002. Prin sentința civilă nr. 941 pronunțată la 29 octombrie 2002 instanța astfel sesizată a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale invocată de reclamant și a anulat acțiunea ca insuficient timbrată.

Apelul făcut ulterior de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 36 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, la 3 martie 2003 în dosarul nr. 695/2003. Pe cale de consecință a fost anulată sentința, iar cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Olt, secția comercială. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut în esență că obiectul litigiului îl reprezintă sume pretinse - conform art. 67 din Legea nr. 64/1991 - de la o societate comercială și că, prin urmare, respectivele obligații se prezumă a fi comerciale potrivit dispozițiilor art. 4 C. com. Un alt argument avut în vedere de către aceeași instanță a fost în sensul că „realizarea tehnică constituie un element al fondului de comerț la societatea comercială care o utilizează” conchizându-se că litigiul este unul comercial.

Față de împrejurarea că în primă instanță acțiunea a fost considerată a avea caracter civil, fiind judecată ca atare, s-a mai reținut că în cauză își găsesc aplicarea prevederile art. 158 și art. 297 alin. (2) C. proc. civ. La 4 aprilie 2003 pârâta S.C. A. S.A. Slatina a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunțate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secției civile a Curții Supreme de Justiție cu numărul de dosar 2188/2003. În motivarea dată inițial recursului s-a susținut că litigiul are o natură civilă, fiind criticate ca lipsite de suport aprecierile contrare ale instanței de apel. Printr-o a doua critică, pârâta a relevat că, deși în prima instanță reclamantul nu și-a îndeplinit obligația legala având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și nici nu a contestat valoarea acestei obligații stabilite în sarcina sa, aceste aspecte au fost ignorate în totalitate cu ocazia judecării apelului.

În ceea ce îl privește, intimatul-pârât G.M.M. a solicitat respingerea recursului. Având a se pronunța asupra recursului astfel declarat, Curtea reține că prin natura lor argumentele aduse în susținerea lui corespund sub aspect formal prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin urmare acest text de lege va fi avut în vedere în analizarea recursului deși nu a fost invocat în mod expres de recurenta-pârâtă decât ulterior împlinirii termenului de declarare și motivare a recursului, printr-o petiție depusă la 27 iunie 2003. În acest sens este de amintit că respectiva deficiență de motivare este remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 alin. ultim C. proc. civ. Odată făcută această precizare prealabilă de ordin procedural, Curtea reține că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În acest sens Curtea reține că decizia recurată a fost pronunțată fără a se analiza în prealabil legalitatea măsurii de anulare a acțiunii ca insuficient timbrată dispusă de către prima instanță. O astfel de analiză s-ar fi impus în primul rând pe considerentul că reclamantul a criticat în mod explicit măsura menționată formulând un motiv distinct de apel în sprijinul căruia a evocat atât argumente de fapt cât și anumite dispoziții legale. Obligativitatea analizării cu prioritate a acestui aspect are un deplin temei în dispozițiile imperative și de ordine publică ale Legii nr. 146/1997. În mod special sunt de amintit în acest sens prevederile art. 20 alin. (1) și (3) din legea menționată potrivit cărora în condițiile neîndeplinirii integrale de către reclamant a obligației de plată anticipată a taxei judiciare de timbru instanța de fond avea obligația de a proceda la anularea acțiunii.

Întrucât prima instanță a anulat acțiunea „fără a intra în cercetarea fondului” obligația instanței de apel de a analiza cu prioritate motivul care a determinat acea soluție își afla temeiul și în dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. În acest cadrul legal instanța de apel putea păși la analizarea celorlalte aspecte ale litigiului - inclusiv a naturii civile sau comerciale a acțiunii - numai în măsura în care, verificând soluția de fond ar fi ajuns la concluzia că măsura anulării acesteia a fost nejustificată. Fiind dată însă cu încălcarea prevederilor legale menționate decizia recurată intră sub incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin urmare Curtea va face aplicarea art. 312 alin. (1)-(3) și art. 313 C. proc.

civ. admițând recursul și casând respectiva decizie cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru judecarea apelului declarat de reclamantul G.M.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. Slatina împotriva deciziei nr. 36 din 3 martie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru judecarea apelului declarat de reclamant. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 iunie 2003.