ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2830/2003

Deliberând asupra recursului declarat de

pârâta S.C. A. S.A. Slatina împotriva deciziei nr. 36 din 3 martie 2002 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 28 februarie

2002 G.M.M. a chemat în judecată S.C. A. S.A. Slatina solicitând ca aceasta să

fie obligată să îi plătească 20 de miliarde de lei reprezentând drepturi

bănești datorate de pârâtă ca urmare a aplicării unei inovații realizate de

reclamant.

Acțiunea a fost înregistrată pe rolul

secției civile a Tribunalului Olt cu numărul de dosar 2762/2002.

Prin sentința civilă nr. 941 pronunțată la

29 octombrie 2002 instanța astfel sesizată a respins ca neîntemeiată excepția

necompetenței materiale invocată de reclamant și a anulat acțiunea ca

insuficient timbrată.

Apelul făcut ulterior de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 36 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, la 3 martie 2003 în dosarul nr.

695/2003.

Pe cale de consecință a fost anulată

sentința, iar cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Tribunalului

Olt, secția comercială.

Pentru a pronunța această decizie instanța

de apel a reținut în esență că obiectul litigiului îl reprezintă sume pretinse

- conform art. 67 din Legea nr. 64/1991 - de la o societate comercială și că,

prin urmare, respectivele obligații se prezumă a fi comerciale potrivit

dispozițiilor art. 4 C. com.

Un alt argument avut în vedere de către

aceeași instanță a fost în sensul că „realizarea tehnică constituie un element

al fondului de comerț la societatea comercială care o utilizează”

conchizându-se că litigiul este unul comercial.

Față de împrejurarea că în primă instanță

acțiunea a fost considerată a avea caracter civil, fiind judecată ca atare, s-a

mai reținut că în cauză își găsesc aplicarea prevederile art. 158 și art. 297

alin. (2) C. proc. civ.

La 4 aprilie 2003 pârâta S.C. A. S.A.

Slatina a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunțate, cauza fiind

apoi înregistrată pe rolul secției civile a Curții Supreme de Justiție cu

numărul de dosar 2188/2003.

În motivarea dată inițial recursului s-a

susținut că litigiul are o natură civilă, fiind criticate ca lipsite de suport

aprecierile contrare ale instanței de apel.

Printr-o a doua critică, pârâta a relevat

că, deși în prima instanță reclamantul nu și-a îndeplinit obligația legala

având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și nici nu a contestat valoarea

acestei obligații stabilite în sarcina sa, aceste aspecte au fost ignorate în

totalitate cu ocazia judecării apelului.

În ceea ce îl privește, intimatul-pârât

G.M.M. a solicitat respingerea recursului.

Având a se pronunța asupra recursului

astfel declarat, Curtea reține că prin natura lor argumentele aduse în

susținerea lui corespund sub aspect formal prevederilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Prin urmare acest text de lege va fi avut

în vedere în analizarea recursului deși nu a fost invocat în mod expres de

recurenta-pârâtă decât ulterior împlinirii termenului de declarare și motivare

a recursului, printr-o petiție depusă la 27 iunie 2003.

În acest sens este de amintit că

respectiva deficiență de motivare este remediabilă din oficiu în raport cu prevederile

art. 306 alin. ultim C. proc. civ.

Odată făcută această precizare prealabilă

de ordin procedural, Curtea reține că recursul este fondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

În acest sens Curtea reține că decizia

recurată a fost pronunțată fără a se analiza în prealabil legalitatea măsurii

de anulare a acțiunii ca insuficient timbrată dispusă de către prima instanță.

O astfel de analiză s-ar fi impus în

primul rând pe considerentul că reclamantul a criticat în mod explicit măsura menționată

formulând un motiv distinct de apel în sprijinul căruia a evocat atât argumente

de fapt cât și anumite dispoziții legale.

Obligativitatea analizării cu prioritate a

acestui aspect are un deplin temei în dispozițiile imperative și de ordine

publică ale Legii nr. 146/1997.

În mod special sunt de amintit în acest

sens prevederile art. 20 alin. (1) și (3) din legea menționată potrivit cărora

în condițiile neîndeplinirii integrale de către reclamant a obligației de plată

anticipată a taxei judiciare de timbru instanța de fond avea obligația de a

proceda la anularea acțiunii.

Întrucât prima instanță a anulat acțiunea

„fără a intra în cercetarea fondului” obligația instanței de apel de a analiza

cu prioritate motivul care a determinat acea soluție își afla temeiul și în

dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

În acest cadrul legal instanța de apel

putea păși la analizarea celorlalte aspecte ale litigiului - inclusiv a naturii

civile sau comerciale a acțiunii - numai în măsura în care, verificând soluția

de fond ar fi ajuns la concluzia că măsura anulării acesteia a fost

nejustificată.

Fiind dată însă cu încălcarea prevederilor

legale menționate decizia recurată intră sub incidența art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Prin urmare Curtea va face aplicarea art.

312 alin. (1)-(3) și art. 313 C. proc. civ. admițând recursul și casând

respectiva decizie cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru

judecarea apelului declarat de reclamantul G.M.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. A.

S.A. Slatina împotriva deciziei nr. 36 din 3 martie 2002 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță

pentru judecarea apelului declarat de reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27

iunie 2003.