ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 298/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe data

de 15 august 2000, la Tribunalul Bihor, reclamantul C.I. a contestat măsura

luată de Inspectoratul Județean de Poliție a județului Bihor, de a i se retrage

(anula)  dreptul de a deține și folosi o armă de vânătoare, în temeiul dispozițiilor

art. 25 lit. B) din Legea nr. 17/1996, măsură ce i s-a comunicat prin adresa

nr. 1465 din 3 iulie 2000.

În urma unui declinator de

competență, cauza a revenit spre soluționare, Curții de Apel Oradea care, prin

sentința nr. 37/CA//2001 - P din 2 aprilie 2001, a respins acțiunea, pe

considerentul că nu a fost parcursă procedura prealabilă.

Sentința a fost recurată de către

reclamant.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 123 din 18 ianuarie 2002, a admis

recursul și a casat sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare,

aceleiași instanțe, constatând că a fost îndeplinită procedura prealabilă.

Pășind la rejudecarea pricinii,

Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea, cu motivarea că reclamantul folosind

arma pentru împușcarea câinelui unui vecin, deci în alte scopuri, decât pentru

care s-a dat autorizația și pe de altă parte, fiind în procese cu consătenii,

pentru pământ, s-ar pune în pericol, prin deținerea în continuare a armei,

viața și integritatea corporală a locuitorilor satului.

Sentința a fost recurată de

reclamant.

Prin motivele de casare scrise și

susținute oral, recurentul a învederat că nu a împușcat nici un câine, că nu a

folosit pușca de vânătoare împotriva cuiva, că trecutul său social și

profesional îl recomandă ca o persoană pașnică și echilibrată, fără antecedente

penale și tare psihice, iar în ce privește că a avut procese, susținerea este

exactă, dar cu corectivul că nu el le-a provocat, ci că a fost chemat în

judecată, iar procesele au fost declanșate în legătură cu aplicarea Legii nr.

18/1991.

Recursul este fondat.

Din cuprinsul adresei nr. 1465/2000

a Inspectoratului de Poliție a județului Bihor, cu care i s-a comunicat

reclamantului, interdicția de a mai deține și folosi arma de vânătoare, nu

rezultă temeiurile de fapt, care au fost avute în vedere la luarea acelei

măsuri.

Martorii audiați în cauză nu

relatează nici un fapt, de natură să justifice concluzia că reclamantul prin

comportarea sa, ar pune în pericol viața locuitorilor satului. Împrejurarea că

s-ar afla în procese civile vizând constituirea sau reconstituirea titlurilor

de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, este nerelevantă, iar faptul că ar fi

împușcat cu arma de vânătoare câinele unui vecin, nu este dovedită.

În raport cu contextul materialului

probator, aflat la dosarul cauzei, măsura de interdicție aplicată apare ca

fiind luată cu ușurință și nu se justifică.

În consecință, urmază a se admite

recursul declarat, a se casa sentința atacată și în fond, a se admite acțiunea,

anulându-se măsura de retragere (anulare) a permisului port-armă, comunicată

reclamantului cu adresa nr. 1465 din 3 iulie 2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.I.,

împotriva sentinței civile nr. 261/CA/2002 - P din 20 mai 2002 a Curții de Apel

Oradea.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea, în sensul că anulează măsura de retragere a permisului de

port-armă, comunicată prin adresa nr. 1463/2002.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2003.