ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 256/2004

Asupra

contestației în  anulare de față;

Din

examinarea

lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ la 23 mai 1996 reclamanta SNP Petrom SA  a chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să constate nelegalitatea

deciziei nr.869 din 8 decembrie 1995 emisă de  pârâtă prin care s-a stabilit

cu caracter retroactiv, un tarif de  transport pe  conductă pentru  țițeiul din

import majorat cu 49,5% față de  cel stabilit prin Nota de negociere nr. 740

din 24 octombrie 1995 și aprobată de Ministerul Finanțelor Publice precum și

anularea deciziei nr. 869 din 8 decembrie 1995 cu suspendarea acestei decizii

până la soluționarea acțiunii.

Curtea

de Apel București-secția de contencios administrativ  prin sentința civilă nr. 1221

din 19 decembrie 1996 a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă cu motivarea

că reclamanta avea obligația respectării procedurii prealabile prevăzută de

art. 4 și art. 5 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.

Împotriva

sentinței astfel pronunțate a declarat recurs SNP Petrom SA, iar Curtea

Supremă de Justiție, secția de  contencios administrativ prin decizia nr. 1071

din 6 mai 1998 a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că excepția invocată

nu a fost pusă  în discuția părților.

Judecând

pricina în fond după casare, Curtea de Apel București a respins acțiunea

reclamantei ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 706 din 7 iunie 1999.

Și

această sentință a fost atacată cu recurs de SNP Petrom SA pe motiv că

hotărârea dată nu a fost motivată în fapt și în drept.

Prin

decizia nr. 728 din 1 martie 2000 Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ analizând actele și lucrările dosarului a casat sentința și a

trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

Din

eroare dosarul a ajuns la Tribunalul București, secția de contencios care și-a

declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București. La

rândul ei Curtea de Apel București  și-a declinat competența de soluționare în

favoarea Tribunalului București, secția de  contencios administrativ.

Ivindu-se

conflict  negativ de  competență între  Tribunalul București, secția  de

contencios administrativ și Curtea de Apel București, Curtea Supremă de

Justiție a pronunțat decizia nr. 2565 din 26 iunie 2001, stabilind competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Rejudecând

cauza Curtea de Apel București prin sentința nr. 1612 din 27 noiembrie 2001 a

respins acțiunea ca nefondată reținând în esență că divergențele ivite cu

prilejul stabilirii tarifului de  transport la  rafinării a țițeiului din

import, neconciliate, au fost supuse analizei Ministerului Finanțelor Publice

care în urma  analizei calculației de  tarif prezentată de Compet SA, și-a  exercitat

prerogativele prevăzute la  art. 20 din H.G. nr. 1109/1990 și a stabilit  că

tariful de transport pentru țițeiul din import  este de 4110 lei /tonă și  nu

cel propus  de transportatorul Compet SA, potrivit deciziei nr. 869 din 9

decembrie 1995, atacată de  reclamanta care este temeinică și legală conform art.

3 din H.G. nr.206/1993.

Recursul

declarat de SNP Petrom SA împotriva  sentinței civile nr. 1612 din 12 noiembrie

2001 a  fost respins de Curtea Supremă de Justiție ca nefondat prin decizia nr.

3077 din 17 octombrie 2002 .

Și

această ultimă hotărâre a fost atacată de SNP Petrom SA care a formulat

contestație în anulare  întemeiată pe dispozițiile art. 317 și următoarele C.

proc. civ.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Curtea constată că cererea este tardivă.

Astfel

potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva

hotărârilor irevocabile care nu se aduc la  îndeplinire pe calea executării

silite, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când

contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la

data când hotărârea a rămas irevocabilă.

In

cauză decizia civilă nr. 3077 a Curții  Supreme de Justiți, secția  de

contencios administrativ a fost pronunțată la data de 17 octombrie 2002 când

reprezentantul SNP Petrom SA a luat parte la dezbateri în ședința publică așa

cum rezultă din practicaua  deciziei civile atacate.

In

raport cu această dată și având  în vedere dispozițiile legale precitate precum

și împrejurarea că hotărârile Curții Supreme de Justiție nu se comunică se

reține  că înregistrarea contestației în anulare formulată de SNP Petrom la 14

august 2003 s-a făcut peste termenul prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a

II-a  C. proc. civ., astfel că cererea este tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

contestația în anulare  formulată de Societatea Națională a Petrolului

« Petrom » SA București împotriva  deciziei nr. 3077 din 17 octombrie

2002 a Curții Supreme de Justiție, ca tardivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 ianuarie  2004.