ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 256/2004

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ la 23 mai 1996 reclamanta SNP Petrom SA a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să constate nelegalitatea deciziei nr.869 din 8 decembrie 1995 emisă de pârâtă prin care s-a stabilit cu caracter retroactiv, un tarif de transport pe conductă pentru țițeiul din import majorat cu 49,5% față de cel stabilit prin Nota de negociere nr. 740 din 24 octombrie 1995 și aprobată de Ministerul Finanțelor Publice precum și anularea deciziei nr. 869 din 8 decembrie 1995 cu suspendarea acestei decizii până la soluționarea acțiunii.

Curtea de Apel București-secția de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 1221 din 19 decembrie 1996 a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă cu motivarea că reclamanta avea obligația respectării procedurii prealabile prevăzută de art. 4 și art. 5 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ. Împotriva sentinței astfel pronunțate a declarat recurs SNP Petrom SA, iar Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ prin decizia nr. 1071 din 6 mai 1998 a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că excepția invocată nu a fost pusă în discuția părților. Judecând pricina în fond după casare, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 706 din 7 iunie 1999. Și această sentință a fost atacată cu recurs de SNP Petrom SA pe motiv că hotărârea dată nu a fost motivată în fapt și în drept.

Prin decizia nr. 728 din 1 martie 2000 Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ analizând actele și lucrările dosarului a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Din eroare dosarul a ajuns la Tribunalul București, secția de contencios care și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București. La rândul ei Curtea de Apel București și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ. Ivindu-se conflict negativ de competență între Tribunalul București, secția de contencios administrativ și Curtea de Apel București, Curtea Supremă de Justiție a pronunțat decizia nr. 2565 din 26 iunie 2001, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Rejudecând cauza Curtea de Apel București prin sentința nr. 1612 din 27 noiembrie 2001 a respins acțiunea ca nefondată reținând în esență că divergențele ivite cu prilejul stabilirii tarifului de transport la rafinării a țițeiului din import, neconciliate, au fost supuse analizei Ministerului Finanțelor Publice care în urma analizei calculației de tarif prezentată de Compet SA, și-a exercitat prerogativele prevăzute la art. 20 din H.G. nr. 1109/1990 și a stabilit că tariful de transport pentru țițeiul din import este de 4110 lei /tonă și nu cel propus de transportatorul Compet SA, potrivit deciziei nr. 869 din 9 decembrie 1995, atacată de reclamanta care este temeinică și legală conform art. 3 din H.G.

nr.206/1993. Recursul declarat de SNP Petrom SA împotriva sentinței civile nr. 1612 din 12 noiembrie 2001 a fost respins de Curtea Supremă de Justiție ca nefondat prin decizia nr. 3077 din 17 octombrie 2002 . Și această ultimă hotărâre a fost atacată de SNP Petrom SA care a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 și următoarele C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că cererea este tardivă. Astfel potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe calea executării silite, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

In cauză decizia civilă nr. 3077 a Curții Supreme de Justiți, secția de contencios administrativ a fost pronunțată la data de 17 octombrie 2002 când reprezentantul SNP Petrom SA a luat parte la dezbateri în ședința publică așa cum rezultă din practicaua deciziei civile atacate. In raport cu această dată și având în vedere dispozițiile legale precitate precum și împrejurarea că hotărârile Curții Supreme de Justiție nu se comunică se reține că înregistrarea contestației în anulare formulată de SNP Petrom la 14 august 2003 s-a făcut peste termenul prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., astfel că cererea este tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de Societatea Națională a Petrolului « Petrom » SA București împotriva deciziei nr. 3077 din 17 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, ca tardivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.