ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1015/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1393, pronunțată la data de 23 noiembrie 2000, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Prahova a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul F.P.S. împotriva pârâtei S.C. G. S.A. prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 34.994.536 lei, reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate F.P.S. pentru exercițiul financiar al anului 1996, cu motivarea că dividendele încasate de F.P.S., în calitate de reprezentant al statului, au caracter de venituri ale bugetului de stat, iar conform art. 6 din H.G.

nr. 867/ 28 septembrie 2000, se anulează penalitățile și majorările de întârziere aferente obligațiilor bugetare reprezentând debite ale pârâtei. Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Ploiești, rejudecând după casare apelul formulat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, continuat de succesoarea sa legală A.P.A.P.S., prin decizia nr. 15 pronunțată la data de 12 martie 2002, a respins, ca nefondată, această cerere, apreciind că, în speță, nu sunt datorate daunele interese moratorii. Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă A.P.A.P.S, invocând ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârile pronunțate în cauză sunt date cu greșita aplicare a H.G.

nr. 867/2000, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plata daunelor interese moratorii calculate pentru perioada 1 octombrie 1997 – 31 august 1999, aferente dividendelor datorate pentru exercițiul anului financiar 1996, fiind de principiu că legea nu operează retroactiv. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului. Recursul este nefondat. Este de observat că, în conformitate cu art. 6 din H.G. nr. 867/2000, s-a dispus anularea penalităților și majorărilor de întârziere aferente tuturor obligațiilor bugetare, reprezentând debite la bugete datorate de S.C. G. S.A. la data intrării în vigoare a acestui act normativ. Așa fiind, se constată că instanțele, reținând că pretențiile în litigiu constituie datorie, în sensul art. 6 din H.G.

nr. 867/ 2000 și având în vedere că, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta a fost „anulată” conform voinței emitentului, prin aplicarea evocatelor dispoziții, nu au înfrânt principiul neretroactivității legii, cum greșit susține recurenta. Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul apelantei pârâte, A.P.A.P.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 15 din 12 martie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 19 februarie 2003.