ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1015/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1393, pronunțată la data de 23 noiembrie

2000, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Prahova a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul F.P.S. împotriva

pârâtei S.C. G. S.A. prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de

34.994.536 lei, reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu

întârziere a dividendelor datorate F.P.S. pentru exercițiul financiar al anului

1996, cu motivarea că dividendele încasate de F.P.S., în calitate de

reprezentant al statului, au caracter de venituri ale bugetului de stat, iar

conform art. 6 din H.G. nr. 867/ 28 septembrie 2000, se anulează penalitățile

și majorările de întârziere aferente obligațiilor bugetare reprezentând debite

ale pârâtei.

Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de

Apel Ploiești, rejudecând după casare apelul formulat de reclamant împotriva

sentinței tribunalului, continuat de succesoarea sa legală A.P.A.P.S., prin

decizia nr. 15 pronunțată la data de 12 martie 2002, a respins, ca nefondată,

această cerere, apreciind că, în speță, nu sunt datorate daunele interese

moratorii.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs

apelanta reclamantă A.P.A.P.S, invocând ca temei de drept al cererii sale

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârile

pronunțate în cauză sunt date cu greșita aplicare a H.G. nr. 867/2000, având în

vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plata daunelor

interese moratorii calculate pentru perioada 1 octombrie 1997 – 31 august 1999,

aferente dividendelor datorate pentru exercițiul anului financiar 1996, fiind

de principiu că legea nu operează retroactiv.

Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea

recursului.

Recursul este nefondat.

Este de observat că, în conformitate cu art. 6 din H.G. nr.

867/2000, s-a dispus anularea penalităților și majorărilor de întârziere

aferente tuturor obligațiilor bugetare, reprezentând debite la bugete datorate

de S.C. G. S.A. la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Așa fiind, se constată că instanțele, reținând că

pretențiile în litigiu constituie datorie, în sensul art. 6 din H.G. nr. 867/

2000 și având în vedere că, la data intrării în vigoare a acestui act normativ,

aceasta a fost „anulată” conform voinței emitentului, prin aplicarea evocatelor

dispoziții, nu au înfrânt principiul neretroactivității legii, cum greșit

susține recurenta.

Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, nu sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art.

312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul

apelantei pârâte, A.P.A.P.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S.

București, împotriva deciziei nr. 15 din 12 martie 2002 a Curții de Apel

Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 19 februarie 2003.