ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1275/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 796 din 4

octombrie 2000, Tribunalul Alba a respins contestația la executare formulată de

contestatorul SC D. SRL, în contradictoriu cu intimații B.P. SA, sucursala

Alba, K.E. și K.M., pentru anularea formelor de executare silită și ordonanța

de adjudecare, precum și licitația din 17 aprilie din dosar execuțional nr. 533/1999

al Tribunalului Alba.

Această sentință a fost păstrată de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, care, prin decizia nr. 154/A din 2001,

a respins, ca nefondate, apelurile contestatoarei și garanților K.E. și K.M.

Totodată a respins, ca rămasă fără

obiect, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții B.I. și B.I.

și B.L.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că, în mod legal, a fost respinsă proba testimonială pentru a se

face dovada nerealității celor înscrise în încheierea de adjudecare din 17

aprilie 2000, proba fiind inadmisibilă.

S-a mai reținut că, din încheierea

de adjudecare, nu rezultă că s-ar fi prezentat societatea și altor persoane în

afară de licitatorul B.I. și că executarea silită s-a efectuat cu respectarea

prevederilor legale în materie.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs SC D. SRL Cugir, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând, pe fond, anularea licitației.

Recurenta a susținut, în esență, că,

în mod greșit, instanța a respins proba cu martori în dovedirea

incorectitudinii licitației, că participantul unic la licitație nu a depus

garanția de participare și că desfășurarea licitației nu s-a făcut conform

legii, întrucât executorul judecătoresc nu a fost prezent în sală.

Verificând legalitatea și temeinicia

deciziei, în raport cu criticile formulate în termenul legal, Curtea constată

că recursul nu este fondat.

În mod just instanța de apel a

respins, ca inadmisibilă, proba cu martori împotriva încheierii de adjudecare a

imobilului în litigiu, întrucât, fiind un act procedural, face dovada deplină a

celor consemnate în el, până la înscrierea în fals.

Cum recurenta nu a făcut dovada

înscrierii în fals, împotriva încheierii de adjudecare din 17aprilie 2000,

împrejurările referitoare la persoanele participante la licitație, dovedesc

realitatea, respectiv, faptul că numitul B.I. a fost singurul licitator.

Susținerea recurentei că licitatorul

nu ar fi depus garanția de participare nu este întemeiată, actele dosarului

dovedind că acesta a achitat tot prețul.

Or, potrivit notei din Legea LX/1881

– orice obiecțiune legată de nedepunerea garanției devine fără interes, când

prețul adjudecării a fost depus de concurentul care a licitat.

Rezultă, așadar, că, în mod corect,

a fost respinsă contestația la executare, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada

existenței viciilor de procedură invocate, în speță, nefiind incidente nici una

din cele două situații prevăzute de art. 179 lit. e) din Legea LX/1881 pentru a

determina anularea licitației.

În consecință, Curtea constată că

decizia atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu

art. 316 combinat cu art. 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de SC D. C SRL Cugir.

Cum recurenta se află în culpă

procesuală, Curtea, în conformitate cu art. 274 C. proc. civ., o va obliga la

7.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații B.I. și B.L.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC D. SRL Cugir împotriva

deciziei nr. 154 A din 2 martie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ.

Obligă

recurenta la plata sumei de 7.000.000 lei cheltuieli de judecată către

intimații B.I. și B.L.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 28 februarie 2003.