ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1275/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 796 din 4 octombrie 2000, Tribunalul Alba a respins contestația la executare formulată de contestatorul SC D. SRL, în contradictoriu cu intimații B.P. SA, sucursala Alba, K.E. și K.M., pentru anularea formelor de executare silită și ordonanța de adjudecare, precum și licitația din 17 aprilie din dosar execuțional nr. 533/1999 al Tribunalului Alba. Această sentință a fost păstrată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, care, prin decizia nr. 154/A din 2001, a respins, ca nefondate, apelurile contestatoarei și garanților K.E. și K.M. Totodată a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții B.I.

și B.I. și B.L. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în mod legal, a fost respinsă proba testimonială pentru a se face dovada nerealității celor înscrise în încheierea de adjudecare din 17 aprilie 2000, proba fiind inadmisibilă. S-a mai reținut că, din încheierea de adjudecare, nu rezultă că s-ar fi prezentat societatea și altor persoane în afară de licitatorul B.I. și că executarea silită s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale în materie. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC D. SRL Cugir, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, pe fond, anularea licitației. Recurenta a susținut, în esență, că, în mod greșit, instanța a respins proba cu martori în dovedirea incorectitudinii licitației, că participantul unic la licitație nu a depus garanția de participare și că desfășurarea licitației nu s-a făcut conform legii, întrucât executorul judecătoresc nu a fost prezent în sală.

Verificând legalitatea și temeinicia deciziei, în raport cu criticile formulate în termenul legal, Curtea constată că recursul nu este fondat. În mod just instanța de apel a respins, ca inadmisibilă, proba cu martori împotriva încheierii de adjudecare a imobilului în litigiu, întrucât, fiind un act procedural, face dovada deplină a celor consemnate în el, până la înscrierea în fals. Cum recurenta nu a făcut dovada înscrierii în fals, împotriva încheierii de adjudecare din 17aprilie 2000, împrejurările referitoare la persoanele participante la licitație, dovedesc realitatea, respectiv, faptul că numitul B.I. a fost singurul licitator. Susținerea recurentei că licitatorul nu ar fi depus garanția de participare nu este întemeiată, actele dosarului dovedind că acesta a achitat tot prețul.

Or, potrivit notei din Legea LX/1881 – orice obiecțiune legată de nedepunerea garanției devine fără interes, când prețul adjudecării a fost depus de concurentul care a licitat. Rezultă, așadar, că, în mod corect, a fost respinsă contestația la executare, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada existenței viciilor de procedură invocate, în speță, nefiind incidente nici una din cele două situații prevăzute de art. 179 lit. e) din Legea LX/1881 pentru a determina anularea licitației. În consecință, Curtea constată că decizia atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 316 combinat cu art. 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC D. C SRL Cugir.

Cum recurenta se află în culpă procesuală, Curtea, în conformitate cu art. 274 C. proc. civ., o va obliga la 7.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații B.I. și B.L.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC D. SRL Cugir împotriva deciziei nr. 154 A din 2 martie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurenta la plata sumei de 7.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații B.I. și B.L. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2003.