BELKIN v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BELKIN v. RUSSIA (CtEDO, 2006)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 12242/03, de către Sergey Igorevich BELKIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 14 februarie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis Loucaides Doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Botoucharova Kovler, judecători și grefierul secțiunii Nielsen având în vedere cererea depusă la 22 martie 2003, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Serghei Igorevich Belkin, este un național rus care s-a născut în 1976 și locuiește în regiunea Amur. Guvernul Rus („Guvernul”) este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Prin două hotărâri (din 20 aprilie 2001 și din 4 mai 2001), Curtea Militară a Belgorod Garrison a acordat reclamantului 6.011 Ruble rusești, care urmează să fie recuperată de la Ministerul Apărării. Cu toate acestea, pentru o anumită perioadă de timp, aceste decizii au rămas neexecutate. La 22 martie 2003, reclamantul a depus o cerere în fața Curții Europene care se plânge că hotărârile judecătorești în favoarea sa nu au fost executate în lungă măsură. La 11 decembrie 2003, cererea a fost comunicată de către Curte guvernului contestat pentru observații. La 1 martie 2004 au fost primite observațiile guvernamentale cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Reclamantul a fost invitat să prezinte observații scrise în răspuns până la 15 aprilie 2004. Întrucât observațiile reclamantului în răspuns nu au fost primite de către 15 aprilie 2004, la 14 iunie 2004, reclamantul a fost informat că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. Reclamantul nu a răspuns. La 14 septembrie 2005, Curtea a trimis o copie a scrisorii din 14 iunie 2004, prin corespondență înregistrată. Cu toate acestea, nu a urmat niciun răspuns. HOTĂRÂREA Curții reamintește art. 37 din convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a fost informat că trebuie să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent și că reclamantul nu a informat Curtea cu privire la noua sa detalii de contact dacă s-a mutat. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să continue cererea (art. 37 § 1 litera (a) din Convenție). În plus, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale, nu impune ca acesta să continue examinarea cazului (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție să nu se mai aplice cazului și ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a întrerupe aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului