ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5098/2003

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea civilă înregistrată la data de 16 noiembrie 2000 la Judecătoria Buftea

sub nr. 9037, reclamanții C.E., C.G., B.G. și C.A., au chemat în judecată pe

pârâții: E.C., C.R.V. și C.A.C., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se

va pronunța: să se dispună ieșirea din indiviziune, cu privire la casa  de

locuit și terenul aferent acesteia, situate în comuna Pantelimon, să se dispună

anularea titlului de proprietate nr. 1709/1993, emis de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 18/1991 Buftea și cea de pe lângă Prefectura Municipiului

București; să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 36/1986,

emis de Biroul Notarial S.I.

Prin cererea reconvențională,

pârâții au solicitat respingerea susținând că, reclamanții nu au nici un drept

asupra averii defuncților, fiind renunțători, așa cum rezultă din certificatul

de moștenitor nr. 1530/1988.

Judecătoria Buftea prin sentința

civilă nr. 115/17 ianuarie 2001 a admis în parte acțiunea principală formulată

de reclamanții: C.G., C.E., B.G., și C.A., și cererea conexă formulată de

pârâții: E.C., C.R.V. și C.A.C. și pe cale de consecință: a constatat că, masa

succesorală rămasă pe urma autorilor C.I. și A., este compusă din imobilul

(casă) și anexe gospodărești, situate în comuna Pantelimon, și terenul aferent

în suprafață de 1051 m

2

; a constatat că pe urma autorilor au rămas

ca moștenitori: G.C., cu o cotă de 3/16, C.A. – decedată, cu unic succesor C.G.

cu o cotă de 3/16, C.A. cu o cotă de 1/16 și E.C., C.M., A.C., C. V., fiecare

dintre aceștia având câte o cotă de 1/16, ultimii trei în calitate de

moștenitori ai defunctului C.C.; a constatat că moștenitorii acceptanți: C.G., C.A.,

E.C., C.V. și C.M.C.A. se află în indiviziune cu reclamantul C.E., coproprietar

cu o cotă de 6/16, prin cumpărare de la B.G. și D. A.; a atribuit imobilul

pârâților, cu plata unei sulte în valoare de 14.660.100 lei față de A. și câte

87.960.600 lei către fiecare dintre reclamanți, sume care au fost parțial

compensate până la limita sumei de 2.298.000 lei, datorate de reclamanți și de C.A.

pentru îmbunătățirile aduse imobilului; a dispus anularea certificatului de

moștenitor nr. 36/1996 și titlu de proprietate nr. 1709/1993 emis pe numele C.C.;

a respins celelalte cereri formulate de părți ca neîntemeiate.

Tribunalul București, prin decizia

civilă nr. 1551/7 mai 2001, a admis apelul declarat de pârâți și a schimbat

sentința atacată în sensul respingerii acțiunii principale ca nefondată; în

totalitate cererea conexă, constatându-se că pârâții sunt proprietarii

imobilului în litigiu; a dispus anularea certificatelor de moștenitor nr.

278/1993 și 327/1993 precum și a contractelor de vânzare – cumpărare

autentificate sub nr. 5150/1993 și 1233/1990.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 2932/30 octombrie 2001, a admis recursurile declarate de

reclamanții C.G., C.A. și C.E., împotriva deciziei criticate mai sus menținută,

pe care a modificat-o în parte în sensul că, a dispus anularea parțială a

titlului de proprietate nr. 1709/1993 emis în baza Legii nr. 18/1991, cu

privire la terenul intravilan în suprafață de 911 m

2

situat în sola

36, parcela 2070.

În conformitate cu art. 27 lit. f)

din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., Procurorul

general al parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs

în anulare împotriva sentinței civile nr. 115/17 ianuarie 2001 a Judecătoriei

Buftea, a deciziei civile nr. 1551/7 mai 2001 a Tribunalului București, precum

și a deciziei civile nr. 2932/30 octombrie 2001 a Curții de Apel București,

pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În esență, se arată în motivele de

recurs în anulare următoarele:

- deși instanțele judecătorești au

anulat titlu de proprietate nr. 1709/1993, trebuiau totuși să manifeste rol

activ în sensul de a introduce în cauză Comisia Județeană Ilfov pentru

aplicarea Legii nr. 18/1991, cea care a emis titlu respectiv;

- instanțele de judecată din lipsă

de rol activ nu au stabilit dacă C.A. mai are sau nu cetățenie română, de vreme

ce din probele administrate, rezultă că a părăsit România anterior anului 1989,

stabilindu-se în Canada;

- De asemenea instanțele nu au fost

preocupate să stabilească legalitatea reprezentării lui C.A., domiciliat în

Canada, și nici calitatea de moștenitor al acestuia, față de autorul C.C.

Recursul în anulare este fondat.

Obiectul litigiului dintre

reclamanții: C.E., C.G., B.G. și C.A., pe de o parte, și pârâții: E.C., C.R.V. și

C.A.C., pe de altă parte, îl constituie ieșirea din indiviziune cu privire la

masa bunurilor succesorale: casă de locuit cu anexe gospodărești precum și

terenul aferent acestora – 1051 m

2

, situate în comuna Pantelimon,

rămasă pe urma autorilor C.I. și C.A.

Instanțele de fond și apel au

stabilit că în 1962 autorul C.C. – fostul soț al pârâtei E.C. a dobândit

calitatea de membru cooperator prin trecerea în proprietatea fostului C.A.P.

Pantelimon, a tuturor suprafețelor de teren pe care le-a avut, inclusiv terenul

în suprafață de 911 m

2

din sola 63, parcela 2070. Că după intrarea

în vigoare a Legii nr. 18/1991 C.C. a formulat cererea pentru reconstituirea

dreptului de proprietate cu privire la terenul cu care s-a înscris în fostul

C.A.P. Pantelimon. În atare situație, Comisia Județeană pentru aplicarea

fondului funciar Ilfov a emis pe numele lui C.C. titlu de proprietate nr.

1709/1993.

Cum instanța de recurs – Curtea de

Apel București – a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr.

1709/1993 emis în baza Legii nr. 18/1991, cu privire la terenul în suprafață de

911 m

2

situat în sola 63, parcela 2070 trebuia să manifeste rol

activ pentru a introduce în cauză Comisia Județeană Ilfov pentru aplicarea

Legii fondului funciar cea care a emis titlul respectiv.

De asemenea, instanțele nu au fost

preocupate de a stabili dacă C.A. mai are sau nu cetățenie română dat fiind

faptul că acesta a părăsit România anterior anului 1989, stabilindu-se în

Canada.

Acest lucru se impunea în raport de

dispozițiile Legii nr. 18/1991 și Legea nr. 54/1998, privind circulația

juridică a terenurilor.

Instanțele nu au dovedit rol activ

cu privire la legalitatea reprezentării lui C.A., în fața instanțelor de

judecată, acesta având domiciliul în Canada, precum nici cu calitatea de

moștenitor a acestuia față de succesiunea autorilor C.I. și C.A.

Pentru toate aceste considerente se

va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei civile nr. 2932/30

octombrie 2001 a Curții de Apel București, decizia civilă nr. 1551/7 mai 2001 a

Tribunalului București, și a sentinței civile nr. 115/17 mai 2001 a

Judecătoriei Buftea, pe care le va casa și în conformitate cu prevederile art.

313 C. proc. civ. se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de

recurs – Curtea de Apel București.

Cu ocazia rejudecării instanța de

trimitere va avea în vedere aspecte legate de ieșirea din indiviziune a

părților cu implicații asupra: introducerii în cauză a Comisiei Județene Ilfov

pentru aplicarea Legii fondului funciar, cetățeniei lui C.A., calității de

moștenitor  a acestuia față de succesiunea autorilor C.I. și A., precum și

legalitatea reprezentării acestuia în fața instanțelor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva deciziei civile nr. 2932 din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel

București, secția a IV a civilă, deciziei civile nr. 1551/A din 7 mai 2001 a

Tribunalului Municipiului București, secția a III a civilă și sentința civilă

nr. 115 din 17 mai 2001 a Judecătoriei Buftea, pe care le casează.

Trimite cauza spre rejudecare, acestei din urmă

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  2 decembrie 2003.