ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1017/2005

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul V.G. a solicitat, în contradictoriu cu V.N.D., V.T.Z., V.I. și M.E.A., ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defuncților V.G. și V.A. După două cicluri procesuale, în rejudecare, Judecătoria Rîmnicu Sărat, prin sentința civilă nr. 966 din 27 iulie 2000, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, reținând că defunctul V.G. a avut ultimul domiciliu în județul Vrancea. Prin încheierea din 12 decembrie 2000, Judecătoria Focșani a admis acțiunea în principiu, a constatat deschisă succesiunea defunctei V.A., de pe urma căreia au rămas ca moștenitori V.G., soț supraviețuitor, cu o cotă de ¼ din masa succesorală, V.G.G.

și V.F., fiu și fiică, având cote egale din restul de ¾ din masa succesorală, compusă dintr-o casă de locuit și terenul aferent acesteia, de 2000 mp, situate în com. Topliceni, jud. Buzău. S-a constatat că dreptul de moștenire al fiicei V.F. va fi cules de G.C., soț supraviețuitor, în indiviziune cu M.E.A., fiică. Totodată, s-a constatat deschisă succesiunea defunctului V.G., de pe urma căruia au rămas ca moștenitori C.C., fiică, V.G., fiu, M.E.A., nepoată prin reprezentarea mamei sale V.F., fiică, V.N.D., V.Z., V.T.P., fii și fiică, cu drepturi egale și V.A., soție supraviețuitoare cu cota de ¼ din masa succesorală compusă din cota de 5/6 din imobilul casă și teren, aflate în comuna Topliceni, județul Buzău.

S-a constatat că drepturile succesorale ale lui V.T.P. vor fi culese, în indiviziune, de V.E., soție supraviețuitoare, V.B.D., V.H.T., V.B.C. și V.R.S., fii și fiice. Prin aceeași încheiere, instanța a reținut caducitatea testamentului olograf, scris și datat 26 decembrie 1946 de către V.G. Prin încheierea suplimentară din 26 iunie 2001, Judecătoria Focșani a admis în principiu cererea formulată de V.G. împotriva pârâților V.N.D., M.E., V.Z., V.E., V.B.D., V.H., V.B.C., V.R.S. și C.M., completând masa succesorală rămasă de pe urma defunctului V.G. cu terenurile agricole înscrise în titlurile nr. 16316 - 63 din 15 iunie 1995 și nr. 56033 - 48 din 25 iulie 2000. Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr. 5784 din 20 decembrie 2002 a admis în fond acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune a părților.

Tribunalul Vrancea, prin decizia civilă nr. 281 din 29 mai 2003, a admis apelul declarat de pârâții V.N.D. și V.T.Z. împotriva încheierii de admitere în principiu și sentinței, a schimbat hotărârile atacate și, în rejudecare, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 1279/R din 16 octombrie 2003, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul V.G.G. și pârâta M.E., reținând că, prin testament, V.G. a lăsat tuturor fiilor și fiicelor sale diferite bunuri din avere. La data de 20 septembrie 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 281 din 29 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Vrancea și deciziei civile nr. 1279 din 16 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Galați, considerate a fi pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a arătat, în esență, că împotriva încheierii suplimentare din 26 iunie 2001, s-a exercitat de două ori controlul judiciar și că instanțele au respins acțiunea nesocotind dispozițiile art. 728 C. civ., potrivit cărora, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. S-a mai arătat că, în cauză, nu operează partajul de ascendent. Recursul în anulare este inadmisibil. Prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 au fost abrogate art. 330-330 4 C. proc. civ., care reglementau calea de atac a recursului în anulare. De aceea, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 (28 august 2003), această cale de atac nu mai există în codul de procedură civilă. Art. 330 C. proc. civ. avea următorul conținut: „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiție hotărârile irevocabile pentru următoarele motive (…)”.

Potrivit textului citat, recursul în anulare, ca o cale extraordinară de atac, avea ca obiect numai hotărârile judecătorești irevocabile. Calea de atac a recursului în anulare fiind desființată, pentru situațiile de conflict de legi procesuale în timp, se aplică art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003 [text identic cu art. 725 alin. (4) C. proc. civ.], care dispune: „Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate”. Pentru recursul în anulare, interpretarea textului citat trebuie făcută în sensul că regula stabilită se aplică numai dacă la data pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile exista această cale de atac.

Prin urmare, hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 nu mai pot fi atacate, deoarece nu mai există dispoziții legale care să justifice recursul în anulare. De aceea, în prezenta cauză, recursul în anulare declarat împotriva deciziei pronunțată de tribunal și hotărârii irevocabile pronunțată de instanța de recurs la data de 16 octombrie 2003, este inadmisibil. Pentru considerentele expuse recursul în anulare va fi respins, fără a se analiza criticile formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 281 din 29 mai 2003 a tribunalului Vrancea și deciziei civile nr. 1279/R din 16 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2005.