ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1486/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea din 17 iunie 1998,

adresată Judecătoriei Târgu-Mureș, reclamanta SC P.A.B.C. SRL a chemat în

judecată pe pârâta S.J.K., solicitând rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare din 25 iunie 1996 și obligarea pârâtei la 7.000.000 lei,

reprezentând contravaloarea unor mașini de înghețată, precum și la plata sumei

de 8.000.000 lei, reprezentând folos nerealizat și costul materiei prime pentru

înghețată.

Prin încheierea din 21 iunie 2000,

s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mureș,

care, prin sentința civilă nr. 1483 din 6 iunie 2000, a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că, la data încheierii contractului, părțile au fost de bună

credință, iar, la același moment, utilajul nu prezenta vicii care să împiedice

funcționarea sa.

Împrejurarea nefuncționării

utilajului este determinată, în opinia expertului, de uzura acestuia, care, în

momentul cumpărării, era evidentă, ceea ce nu l-a împiedicat pe cumpărător

să-și asume riscul prin încheierea contractului.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins, ca nefondat, prin decizia nr. 295 din 11 iunie 2001, pronunțată de

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs reclamanta, SC P.A.B.C. SRL, criticând-o ca fiind

netemeinică și nelegală, întrucât instanțele au încălcat cele mai importante

probe ale dosarului, respectiv, expertiza tehnică efectuată în cauză.

S-a susținut, de asemenea,

încălcarea dispozițiilor art. 1336 și ale art. 1313, 1317 și urm. C. civ., precum

și dispozițiile art. 1352 C. civ., în conformitate cu care vânzătorul este

ținut să răspundă pentru viciile ascunse ale lucrului, ceea ce s-a întâmplat în

speță, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Ansamblul probelor administrate

demonstrează că, la momentul cumpărării utilajului, respectiv, a mașinii de

înghețată, aceasta a fost verificată de un specialist, astfel că fisura, ce s-a

constatat ulterior la cuvă, nu reprezenta o defecțiune care nu putea fi

observată și care să reprezinte un viciu ascuns.

Astfel, viciile sunt ascunse doar

dacă nu au putut fi observate de cumpărător cu ocazia achiziționării printr-o

normală verificare a lucrului, în raport cu natura și starea în care se

găsește.

Or, potrivit stării în care bunul se

găsea, rezultă din expertiza de la dosar, pe care o invocă chiar reclamanta în

motivele de recurs, că aceasta prezenta un ridicat grad de uzură, ce trebuia să

o determine pe reclamantă să creadă că unele piese ori ansamble se pot defecta

în scurt timp și să solicite o verificare minuțioasă.

Aceeași expertiză subliniază faptul

că utilajul nu are vicii de fabricație, iar împrejurarea că mașina a funcționat

câteva zile după cumpărare, duce la concluzia că fisurarea cuvei a intervenit

ca urmare a faptului că a fost scăpată din mână, așa cum susțin martorii, când

era transportată de la locul de depozitare în stradă, unde funcționa.

Coroborând probele administrate,

rezultă că mașina de înghețată a funcționat de la cumpărare până la momentul

incidentului mai sus arătat, astfel că nu poate fi vorba de vicii ascunse, cu

privire la care vânzătorul este ținut să răspundă, potrivit art. 1313, 1337 și

urm. C. civ.

Chiar dacă momentul ivirii viciului,

constând în apariția fisurii la cuvă, s-ar fi produs în termenul de garanție de

3 luni, ceea ce nu reiese din probe, vânzătorul nu poate fi ținut a răspunde,

atâta vreme cât defecțiunea a survenit ca urmare a culpei cumpărătorului,

respectiv, a scăpării utilajului din mână în timpul manevrării.

Prin urmare, decizia recurată fiind

temeinică și legală, recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta, SC P.A.B.C. SRL Târgu Mureș, împotriva deciziei

nr. 295/A din 11 iunie 2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și

de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 11 martie 2003.