ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3411/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 3 mai 2000, reclamanta W.P.C.G.W.,

Germania, a chemat în judecată SC E.A. SRL București, pentru ca pin hotărârea

ce se va pronunța în cauză, pârâta să fie obligată să plătească acesteia 43.420

de mărci germane cu titlu de preț și 7.287,7 de mărci germane cu titlu de dobânzi

aferente perioadei martie 1999 – iulie 2000, precum și cheltuielile judiciare,

ocazionate de soluționarea cauzei.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat

încheierea cu pârâta a două contracte, la 10 iunie 1998 și, respectiv, 13

octombrie 1998, având ca obiect livrarea unei linii de legătorie S. cu cartele

și a unei mașini de fălțuit P.B.

Prețul convenit a fost achitat

parțial, rămânând diferența pretinsă prin prezenta cerere.

În cauză a fost administrat proba cu

interogatoriu.

Prin sentința nr. 985 din 12 februarie

2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea, așa cum a fost

formulată.

S-a reținut că, deși, prin răspunsul

la întrebarea nr. 5, pârâta neagă obligațiile ce-i reveneau din contract și invocă

neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă, pârâta nu face dovezi

cu privire la această excepție.

Față de contractele depuse la dosar,

în baza art. 969 C. civ., reținând neîndeplinirea de bunăvoie a obligațiilor

contractuale ce-i reveneau pârâtei, în condițiile în care reclamanta și-a dus

la îndeplinire obligațiile corelative, afirmațiile pârâtei din răspunsul la

interogatoriu apar ca fiind nesusținute de probe.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

pârâta a declarat apel, invocând următoarele motive:

- instanța de fond a interpretat eronat

probele și, în mod greșit, a fost decăzută din dreptul de a administra proba cu

efectuarea unei expertize tehnice, pentru neplata onorariului, deși nu a fost

citată cu această mențiune;

- în mod greșit, instanța de fond a

admis capătul de cerere privind plata dobânzilor, în condițiile nedovedirii acestora.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 1509 din 3 decembrie 2001, a respins apelul, ca

nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

control judiciar a reținut că, între părți, la data de 15 iunie 1998 și 13

octombrie 1998, s-au încheiat două contracte de vânzare-cumpărare, prin care

reclamanta s-a obligat să livreze pârâtei o linie de legătorie și o mașină de

fălțuit.

În nici unul din contracte, plata prețului

nu este condiționată de împlinirea termenului de garanție.

Pentru contractul încheiat la 15

iunie 1998, restul de plată de 450.000 de mărci germane urma să fie achitat în

a 36-a săptămână din anul 1998.

Pentru contractul încheiat la 13 octombrie

1998, suma de 5.800 de mărci germane urma să fie achitată de beneficiar, la

data predării mașinii în condiții de funcționare.

La data de 3 iulie 1998, reclamanta a

transmis precizările, privind livrarea utilajului, pentru costurile ce nu au

fost determinate prin contract și care, prin convenția părților, urmau a fi stabilite

separat.

La data de 28 ianuarie 1998, marfa a

fost recepționată, procesul verbal încheiat, cu această ocazie confirmând executarea

corespunzătoare a operațiunii.

În raport de clauza înscrisă la

capitolul „condiții de livrare” din contract, reclamanta avea obligația livrării

utilajului, montajul fiind în sarcina pârâtei.

Reclamanta a livrat marfa descrisă

în contracte, recepția lucrării s-a făcut în condițiile stabilite prin contract,

iar certificatul de recepție atestă faptul că manualele de service și

întreținere au fost predate, precum și că instalația a fost predată în bună

stare de funcționare, după testarea acesteia, însușită de pârâtă.

Reclamanta nu a primit nici un fel

de reclamație în perioada de garanție.

Refuzul la plată s-a înregistrat la

data de 3 iunie, ulterior perioadei de garanție, prin fax-ul depus de pârâtă la

dosar.

Acest refuz este motivat de pârâtă,

prin faptul achiziționării de piese de schimb pentru utilajul livrat de reclamantă.

În raport de împrejurările

menționate, primul motiv de apel a fost apreciat ca fiind neîntemeiat.

Totodată, în raport de dispozițiile art.

43 C. com., cel de al doilea motiv de apel a fost, de asemenea, apreciat, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 – 11 C.

proc. civ.

S-a reținut că, cu referire la

excepția de neîndeplinire a contractului, instanțele au interpretat greșit clauzele

contractului.

Cu referire la dobânzi, s-a susținut

că, în lipsa legăturii de cauzalitate între neîndeplinirea obligației de plată

și plata de dobânzi pentru creditul bancar, în valoare de 500.000 de mărci

germane, în mod greșit a fost obligată la plata dobânzilor.

În concluzie, pârâta a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecarea

cauzei.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele dosarului rezultă că

reclamanta și-a îndeplinit obligația de livrare a utilajului, în condițiile

stabilite prin contractul din 13 octombrie 1998.

Totodată, pârâta nu dovedește că

refuzul de plată este justificat de cauze, ținând de funcționarea utilajului în

perioada de garanție, imputabile vânzătorului.

Ca atare, sub acest aspect, în mod legal,

s-a decis în sensul respingerii apelului declarat de către pârâtă.

În raport de constatările

specialiștilor firmei M.M.G., menționate de către pârâtă, aceasta invocă

răspunderea reclamantei, în calitate de furnizoare a utilajului, pentru vicii

ascunse.

Ori, randamentul „puternic limitat”

și „realizarea unei calități, care să corespundă standardelor uzuale, azi, a

produselor, este greu realizabil”, menționate de pârâtă, nu reprezintă vicii

ascunse, întrucât nu se invocă defecte sau deficiențe calitative ale bunului

vândut, ce nu au fost cunoscute de către pârâtă, în calitatea sa de cumpărător,

care nu puteau fi descoperite prin mijloacele obișnuite de verificare și care

fac ca bunul să nu poată fi întrebuințat conform destinației sale. Astfel,

randamentul și calitatea au fost constatate în timpul perioadei de garanție,

fătă a se susține că utilajul livrat nu este la nivelul calității contractate.

Rezultă, așadar, că, în fapt, pârâta

nu a invocat neîndeplinirea de către reclamantă a unei obligații contractuale concrete,

determinate.

Ca atare, în mod corect, excepția de

neexecutare a contractului, invocată de pârâtă, a fost respinsă de instanțe.

Astfel, neîndeplinirea obligației de

plată nu este dovedită, ca avându-și cauza în neexecutarea de către reclamantă

a unei obligații contractuale, așa încât efectul suspensiv al excepției de

neexecutare a contractului, nu este incident în cauză.

În concluzie, în raport de

considerentele ce preced prima critică formulată în recurs, se constată a fi neîntemeiată.

Potrivit art. 1088 C. civ., la

obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele – interese nu pot cuprinde

decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț.

Conform art. 43 C. com., datoriile

comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept, din ziua când devin

exigibile.

Dispozițiile alin. (2) al art. 1088 C.

civ., dispun în sensul că daunele interese se cuvin, fără ca „creditorul să fie

ținut a justifica vreo pagubă”.

În raport de aceste dispoziții, rezultă

că, în obligațiile ce au ca obiect o sumă de bani, daunele iau forma dobânzii,

iar când obligația de plată are caracter comercial, dobânzile sunt datorate de

la data scadenței, în ambele cazuri, fără obligația creditorului, obligației de

plată de a dovedi existența unei pagube produse prin întârzierea plății sumei

datorate.

Ca atare, în raport de aceste

dispoziții, se constată și că cea de a doua critică este neîntemeiată.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC E.A. SRL București, împotriva deciziei nr. 1509 din 3 decembrie 2001 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 10 iulie 2003.