ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3411/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 mai 2000, reclamanta W.P.C.G.W., Germania, a chemat în judecată SC E.A. SRL București, pentru ca pin hotărârea ce se va pronunța în cauză, pârâta să fie obligată să plătească acesteia 43.420 de mărci germane cu titlu de preț și 7.287,7 de mărci germane cu titlu de dobânzi aferente perioadei martie 1999 – iulie 2000, precum și cheltuielile judiciare, ocazionate de soluționarea cauzei. În motivarea cererii, reclamanta a invocat încheierea cu pârâta a două contracte, la 10 iunie 1998 și, respectiv, 13 octombrie 1998, având ca obiect livrarea unei linii de legătorie S. cu cartele și a unei mașini de fălțuit P.B.

Prețul convenit a fost achitat parțial, rămânând diferența pretinsă prin prezenta cerere. În cauză a fost administrat proba cu interogatoriu. Prin sentința nr. 985 din 12 februarie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea, așa cum a fost formulată. S-a reținut că, deși, prin răspunsul la întrebarea nr. 5, pârâta neagă obligațiile ce-i reveneau din contract și invocă neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă, pârâta nu face dovezi cu privire la această excepție. Față de contractele depuse la dosar, în baza art. 969 C. civ., reținând neîndeplinirea de bunăvoie a obligațiilor contractuale ce-i reveneau pârâtei, în condițiile în care reclamanta și-a dus la îndeplinire obligațiile corelative, afirmațiile pârâtei din răspunsul la interogatoriu apar ca fiind nesusținute de probe.

Împotriva hotărârii primei instanțe, pârâta a declarat apel, invocând următoarele motive: - instanța de fond a interpretat eronat probele și, în mod greșit, a fost decăzută din dreptul de a administra proba cu efectuarea unei expertize tehnice, pentru neplata onorariului, deși nu a fost citată cu această mențiune; - în mod greșit, instanța de fond a admis capătul de cerere privind plata dobânzilor, în condițiile nedovedirii acestora. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 1509 din 3 decembrie 2001, a respins apelul, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că, între părți, la data de 15 iunie 1998 și 13 octombrie 1998, s-au încheiat două contracte de vânzare-cumpărare, prin care reclamanta s-a obligat să livreze pârâtei o linie de legătorie și o mașină de fălțuit.

În nici unul din contracte, plata prețului nu este condiționată de împlinirea termenului de garanție. Pentru contractul încheiat la 15 iunie 1998, restul de plată de 450.000 de mărci germane urma să fie achitat în a 36-a săptămână din anul 1998. Pentru contractul încheiat la 13 octombrie 1998, suma de 5.800 de mărci germane urma să fie achitată de beneficiar, la data predării mașinii în condiții de funcționare. La data de 3 iulie 1998, reclamanta a transmis precizările, privind livrarea utilajului, pentru costurile ce nu au fost determinate prin contract și care, prin convenția părților, urmau a fi stabilite separat. La data de 28 ianuarie 1998, marfa a fost recepționată, procesul verbal încheiat, cu această ocazie confirmând executarea corespunzătoare a operațiunii.

În raport de clauza înscrisă la capitolul „condiții de livrare” din contract, reclamanta avea obligația livrării utilajului, montajul fiind în sarcina pârâtei. Reclamanta a livrat marfa descrisă în contracte, recepția lucrării s-a făcut în condițiile stabilite prin contract, iar certificatul de recepție atestă faptul că manualele de service și întreținere au fost predate, precum și că instalația a fost predată în bună stare de funcționare, după testarea acesteia, însușită de pârâtă. Reclamanta nu a primit nici un fel de reclamație în perioada de garanție. Refuzul la plată s-a înregistrat la data de 3 iunie, ulterior perioadei de garanție, prin fax-ul depus de pârâtă la dosar. Acest refuz este motivat de pârâtă, prin faptul achiziționării de piese de schimb pentru utilajul livrat de reclamantă.

În raport de împrejurările menționate, primul motiv de apel a fost apreciat ca fiind neîntemeiat. Totodată, în raport de dispozițiile art. 43 C. com., cel de al doilea motiv de apel a fost, de asemenea, apreciat, ca neîntemeiat. Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 – 11 C. proc. civ. S-a reținut că, cu referire la excepția de neîndeplinire a contractului, instanțele au interpretat greșit clauzele contractului. Cu referire la dobânzi, s-a susținut că, în lipsa legăturii de cauzalitate între neîndeplinirea obligației de plată și plata de dobânzi pentru creditul bancar, în valoare de 500.000 de mărci germane, în mod greșit a fost obligată la plata dobânzilor.

În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecarea cauzei. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din actele dosarului rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligația de livrare a utilajului, în condițiile stabilite prin contractul din 13 octombrie 1998. Totodată, pârâta nu dovedește că refuzul de plată este justificat de cauze, ținând de funcționarea utilajului în perioada de garanție, imputabile vânzătorului. Ca atare, sub acest aspect, în mod legal, s-a decis în sensul respingerii apelului declarat de către pârâtă. În raport de constatările specialiștilor firmei M.M.G., menționate de către pârâtă, aceasta invocă răspunderea reclamantei, în calitate de furnizoare a utilajului, pentru vicii ascunse.

Ori, randamentul „puternic limitat” și „realizarea unei calități, care să corespundă standardelor uzuale, azi, a produselor, este greu realizabil”, menționate de pârâtă, nu reprezintă vicii ascunse, întrucât nu se invocă defecte sau deficiențe calitative ale bunului vândut, ce nu au fost cunoscute de către pârâtă, în calitatea sa de cumpărător, care nu puteau fi descoperite prin mijloacele obișnuite de verificare și care fac ca bunul să nu poată fi întrebuințat conform destinației sale. Astfel, randamentul și calitatea au fost constatate în timpul perioadei de garanție, fătă a se susține că utilajul livrat nu este la nivelul calității contractate. Rezultă, așadar, că, în fapt, pârâta nu a invocat neîndeplinirea de către reclamantă a unei obligații contractuale concrete, determinate.

Ca atare, în mod corect, excepția de neexecutare a contractului, invocată de pârâtă, a fost respinsă de instanțe. Astfel, neîndeplinirea obligației de plată nu este dovedită, ca avându-și cauza în neexecutarea de către reclamantă a unei obligații contractuale, așa încât efectul suspensiv al excepției de neexecutare a contractului, nu este incident în cauză. În concluzie, în raport de considerentele ce preced prima critică formulată în recurs, se constată a fi neîntemeiată. Potrivit art. 1088 C. civ., la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele – interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț. Conform art. 43 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept, din ziua când devin exigibile.

Dispozițiile alin. (2) al art. 1088 C. civ., dispun în sensul că daunele interese se cuvin, fără ca „creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă”. În raport de aceste dispoziții, rezultă că, în obligațiile ce au ca obiect o sumă de bani, daunele iau forma dobânzii, iar când obligația de plată are caracter comercial, dobânzile sunt datorate de la data scadenței, în ambele cazuri, fără obligația creditorului, obligației de plată de a dovedi existența unei pagube produse prin întârzierea plății sumei datorate. Ca atare, în raport de aceste dispoziții, se constată și că cea de a doua critică este neîntemeiată. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.A. SRL București, împotriva deciziei nr. 1509 din 3 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 10 iulie 2003.