ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3154/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A.R. SRL Suceava a

chemat-o în judecată pe pârâta SC R.O. SRL Valea Moldovei, pentru a fi obligată

la plata sumei de 11.115 mărci germane, precum și la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin sentința nr. 110 din 9

februarie 2001, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, a

obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 11.115 mărci germane sau

echivalentul în lei a acestei sume, la data executării sentinței, precum și

suma de 12.880.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut

că, prin înscrisul denumit contract, din 11 septembrie 1998, pârâta s-a obligat

să-i plătească reclamantei suma de 11.115 mărci germane și nu și-a îndeplinit

această obligație, astfel că, în baza dispozițiilor art. 969 C. civ., datorează

suma pretinsă de reclamantă.

A mai reținut și că pârâta nu s-a

prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare, situație ce a fost

apreciată, conform prevederilor art. 225 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 470 din 25

octombrie 2001, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței mai sus menționate.

În motivarea acestei soluții, instanța

de apel a reținut că pârâta a renunțat la proba încuviințată de instanță pentru

efectuarea unei expertize grafologice, situație ce a fost interpretată în

sensul recunoașterii semnăturii de pe înscrisul denumit contract.

De asemenea, a reținut că pârâta nu a făcut dovada

restituirii împrumutului și că susținerea că s-a formulat plângere penală nu

are nici o relevanță în soluționarea prezentei cauze comerciale, pârâta

nefăcând, de altfel, dovada promovării unei plângeri penale și nici a faptului

că, în cauză, s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o

înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunța, astfel cum cer

dispozițiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Recurenta susține astfel că face

dovada introducerii plângerii penale, motiv pentru care a renunțat la expertiza

grafică dispusă de instanță și, ca atare, consideră că s-ar fi impus

suspendarea judecării cauzei. Mai arată că instanțele care s-au pronunțat în

cauză nu au respectat regulile procedurale civile și ale dreptului comercial și

nici dreptul său la apărare.

Pe fondul cauzei, susține că soluția

este greșită, întrucât nu au fost avute în vedere probele depuse la dosar, din

care rezultă existența unui raport contractual achitat, cât și faptul că o

serie de acte nu au fost semnate de C.R., reprezentantul societății pârâte, ci

s-au folosit ștampila și o altă semnătură.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

La judecarea cauzei în primă

instanță, pârâta, prin reprezentantul său, după ce a solicitat acordarea unui

nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător și pentru a depune

întâmpinare, nu s-a mai prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare, așa

cum se angajase anterior, împrejurare ce a fost interpretată de instanță în

sensul dispozițiilor art. 225 C. proc. civ.

În fața instanței de apel, apelanta

– prin apărătorul ales – a solicitat să se ia act că renunță la proba

încuviințată de instanță pentru efectuarea unei expertize grafologice și, în

același timp, invocând plângerea penală formulată, nu a făcut dovada faptului

că „s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire

hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea”, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ., pentru ca instanța să poată lua

în considerare eventualitatea suspendării judecării cauzei pe acest temei.

La dosarul de recurs, pârâta, prin

reprezentantul său, a depus răspunsul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Suceava, potrivit căruia a fost admisă plângerea penală împotriva învinuitului

S.A. și s-a dispus ca acestuia să-i fie aplicată o sancțiune cu caracter

administrativ, iar înscrisurile false, respectiv, contractul încheiat la 15

februarie 1997 și cel încheiat la 11 septembrie 1998 să fie anulate.

Totodată, s-a depus un raport de

expertiză criminalistică, care a concluzionat că nici una dintre semnăturile în

litigiu de pe cele două contracte nu au fost executate de numitul C.R.

Față de considerentele mai sus

arătate și având în vedere caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac,

caracterul de probă extrajudiciară al expertizei criminalistice depuse la

dosar, precum și principiul opozabilității actelor, rezultă că probele noi

prezentate în recurs nu pot fi luate în considerare, nefiind în măsură să

conducă la schimbarea soluțiilor pronunțate de primele două instanțe în

prezenta cauză și nici să determine trimiterea acesteia spre rejudecare.

În consecință, reținându-se că nu a

fost formulat nici un motiv întemeiat, în condițiile art. 304 C. proc. civ.,

pentru desființarea deciziei curții de apel, urmează ca recursul declarat de

pârâta SC R.O. SRL Valea Moldovei să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC R.O. SRL Valea Moldovei împotriva deciziei nr. 470 din 25

octombrie 2001 a Curții de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 24 iunie 2003.