ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 313/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

august 2001, reclamanta SC F. SA Fălticeni, aflată în procedură de reorganizare

judiciară, potrivit Legii nr. 64/1995, a solicitat anularea procesului-verbal

nr. 934 din 19 martie 2001, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice

și Controlului Financiar de Stat a județului Suceava și a deciziei nr. 1102 din

20 iulie 2001, emise de Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la suma de

5.575.632.603 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A. și

impozitului pe salarii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, fiind în procedură de reorganizare judiciară, nu datorează

majorările de întârziere calculate de organele de control, cu încălcarea

dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, care prevăd că, de la

data deschiderii procedurii, nici o dobândă ori altă cheltuială nu poate fi

adăugată creanțelor negarantate sau părților negarantate din creanțele

garantate.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată,

prin sentința nr. 211 din 28 noiembrie 2001, cu motivarea că reclamanta

datorează majorările de întârziere calculate conform O.G. nr. 11/1996, iar

prevederile art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, nu sunt aplicabile în

cazul majorărilor de întârziere aferente obligațiilor către bugetul de stat.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii, ca

nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a apreciat greșit că nu sunt aplicabile în cauză, dispozițiile art. 37 din

Legea nr. 64/1995, republicată, ca lege specială care reglementează o procedură

de executare silită, derogatorie de la dreptul comun, respectiv de la

prevederile O.G. nr. 11/1996.

Recurenta a arătat că, după data de

11 septembrie 1997, când a fost deschisă procedura de reorganizare judiciară,

au fost nelegal calculate majorări de întârziere la debitul existent la 31

august 1997 și pentru care Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Suceava a fost înscrisă în tabloul creditorilor. Sub acest aspect, recurenta a

susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 37 din Legea nr. 64/1995,

republicată, pentru că majorările de întârziere, deși nu au fost expres

prevăzute în lege, reprezintă din punct de vedere contabil, cheltuieli

excepționale care, asemenea altor datorii față de bugetul statului, se

înregistrează în contul 671 „Cheltuieli excepționale privind operațiune de

gestiune”.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat, prezentul

recurs, pentru următoarele considerente:

Procedura de reorganizare judiciară

a recurentei SC F. SA Fălticeni a fost deschisă la data de 11septembrie 1997 și

în tabelul de creanțe, aprobat de judecătorul-sindic în ședința din 14 ianuarie

2002, a fost înscrisă și creanța intimatei Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Suceava, pentru suma de 6.330.021.521 lei, reprezentând

T.V.A., impozite, taxe și majorări de întârziere calculate până la 31 octombrie

1997, recunoscându-se declarația de creanță depusă la 18 noiembrie 1997.

Această situație de fapt, reținută

și în considerentele deciziei nr. 294 din 17 mai 2002, pronunțată de Curtea de

Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și depusă în

prezentul recurs, nu constituie temei de anulare a obligațiilor fiscale,

constatate de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Suceava, prin procesul-verbal nr. 934 din 19 martie 2001.

Astfel, pentru perioada supusă

controlului (august 1999 – decembrie 2000), s-a constatat că recurenta nu a

virat în termen legal la bugetul statului, T.V.A. și impozitul pe salarii,

motiv pentru care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de

5.575.632.603 lei.

Din Anexele 1 și 2 la procesul

rezultă că majorările de întârziere au fost calculate pentru obligațiile de

plată a T.V.A. și a impozitului pe salarii, care au devenit scadente în

perioada controlată, precum și pentru debitele restante, existente în contul

celor două obligații la data de 31 iulie 1999.

Recurenta a contestat în cauza de

față, numai majorările de întârziere aferente debitelor existente în contul

T.V.A. și al impozitului pe salarii, la 31 iulie 1999, motivând că asemenea

majorări nu pot fi adăugate soldului existent la 31 august 1997, întrucât după

data de 11 septembrie 1997, la care a fost deschisă procedura de reorganizare

judiciară, nici o cheltuială nu poate fi adăugată creanțelor negarantate sau

părților negarantate din creanțele garantate, conform art. 37 din Legea nr. 64/

1995, republicată.

Susținerea recurentei este contrară

probelor administrate și din care rezultă că debitele restante la 31 iulie 1999

și pentru care numai de la această dată au fost calculate majorări de

întârziere, au fost înregistrate în perioada noiembrie 1998 – iulie 1999, fiind

constatate în procesul-verbal nr. 4659 din 23 septembrie 1999, încheiat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava.

Recurenta nu a contestat actul de

control întocmit pentru cele două obligații fiscale și cum acestea sunt

datorate pentru perioada ulterioară datei la care a fost deschisă procedura

reorganizării judiciare, se constată că au fost invocate fără temei,

prevederile art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, care se referă exclusiv

la creanțele existente la data deschiderii procedurii, iar nu la cele rezultate

din continuarea activității societății debitoare în perioada de reorganizare

judiciară.

Invocarea de către recurentă a dispozițiilor

art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, este nefondată, și față de natura

juridică a actului contestat în cauză și care reprezintă titlul constatator al

unei creanțe bugetare și nu un act de executare silită.

Legea nr. 64/1995, privind reorganizarea

judiciară și falimentul, reglementează o procedură specială de executare silită

colectivă și de acoperire a creanțelor unui comerciant debitor, care se află în

incapacitatea de plată, a datoriilor exigibile cu disponibilitățile bănești.

Actul de control a fost, însă,

întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, prin

aplicarea acelor prevederi din O.G. nr. 11/1996, care reglementează titlurile

de creanțe bugetare pentru majorările de întârziere, și nu prin aplicarea normelor

de executare silită a unor asemenea creanțe.

Astfel, potrivit art. 4 lit. i),

art. 13 și art. 25 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 11/1996, procesul-verbal nr.

934 din 19 martie 2001, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Suceava, este un titlu de creanță bugetară, prin care se constată și

se individualizează sumele de plată provenind din majorări de întârziere și în

baza acestui titlu executoriu de la scadență, poate fi pornită executarea

silită.

În atare situație, se reține că prin

actul de control contestat de recurentă, nu se realizează o creanță bugetară și

deci, este nefondată susținerea din recurs privind existența unui concurs între

creanțele bugetare și cele de natură comercială și aplicarea în acest caz a

normelor de executare silită prevăzute cu caracter derogator în Legea nr.

64/1995.

De altfel, însăși recurenta a

recunoscut că dispozițiile art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, nu

prevăd anularea sau scutirea de plata majorărilor de întârziere, pentru sumele

datorate bugetului de stat și calculate după data deschiderii procedurii de

reorganizare judiciară. În consecință, aceste dispoziții legale nu pot fi opuse

în procedura prevăzută de O.G. nr. 11/1996 și aplicată de organele de control,

pentru constatarea existenței și întinderii unor creanțe bugetare.

Pentru considerentele expuse și față

de care nu se mai impune examinarea apărărilor formulate de recurentă, cu

privire la includerea majorărilor de întârziere în categoria cheltuielilor

societății, Curtea va menține ca legală și temeinică, hotărârea pronunțată de

instanța de fond și va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC F.

SA Fălticeni, împotriva sentinței civile nr. 211 din 28 noiembrie 2001, a

Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 ianuarie 2003.