ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 93/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de P.M. împotriva sentinței civile nr.399 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul reclamant P.M. și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială București prin consilierul juridic D.T. Procedura completă. Magistratul asistent, făcând referatul, cauzei a arătat că recursul nu a fost motivat. Recurentul reclamant, față de cele referite a susținut că nemotivarea recursului s-a datorat unei erori. Consilierul juridic D.T. a solicitat să se constate nulitatea recursului. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.399 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ a fost respinsă cererea reclamantului P.M.

privind completarea sentinței civile nr.371/2001 și a încheierii de ședință din 31 mai 2001 emise de aceeași instanță în dosarul nr.488/2001, ca nefondată. Împotriva acestei soluții reclamantul a declarat recurs fără a arăta însă motivele pentru care o consideră nelegală și netemeinică. Or, în aceste condiții, recursul este nul. Potrivit art.14 din Legea nr.29/1990 hotărârea instanței de fond poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, iar în conformitate cu art.18 dispozițiile legii contenciosului administrativ se completează cu pevederile Codului de procedură civilă. Potrivit art.303 alin.1 din acest cod, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Articolul 306 din Codul de procedură civilă stabilește că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor arătate în alineatul 2 potrivit cu care, motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de fond. În cazul în care dispozițiile imperative ale legii nu au fost îndeplinite și nici nu s-au ivit motive de ordine publică pentru a fi puse din oficiu în discuția părților, instanța este obligată să constate nulitatea recursului conform art.306 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Din examinarea actelor aflate la dosar rezultă că recurentul, deși a primit sentința instanței de fond la data de 1 iunie 2001 (fila 23 dosar) nu a depus motivele de recurs nici până în prezent – 16 ianuarie 2002. Așa fiind, cum în cauză nu s-au ivit motivele de casare de ordine publică, se constată că recursul declarat de P.M.

este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de P.M. împotriva sentinței civile nr.399 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2003.