ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 93/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de  P.M. împotriva sentinței civile nr.399

din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurentul reclamant P.M. și Direcția Generală

de Muncă și Solidaritate Socială București prin consilierul juridic D.T.

Procedura

completă.

Magistratul

asistent, făcând referatul, cauzei a arătat că recursul nu a fost motivat.

Recurentul

reclamant, față de cele referite a susținut că nemotivarea recursului s-a

datorat unei erori.

Consilierul

juridic  D.T. a solicitat să se constate nulitatea recursului.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.399 din 11 aprilie 2002 a Curții de  Apel București  -

Secția de contencios administrativ a fost respinsă cererea reclamantului P.M. privind

completarea sentinței civile nr.371/2001 și a încheierii de ședință din  31 mai

2001 emise de aceeași instanță în dosarul nr.488/2001, ca nefondată.

Împotriva

acestei soluții reclamantul a declarat recurs fără a arăta însă motivele pentru

care o  consideră nelegală și netemeinică.

Or,

în aceste condiții, recursul este nul.

Potrivit

art.14 din Legea nr.29/1990 hotărârea instanței de  fond poate fi atacată cu

recurs în termen de 15 zile de la comunicare, iar în conformitate cu art.18

dispozițiile legii contenciosului administrativ se completează cu pevederile

Codului de procedură civilă.

Potrivit

art.303 alin.1 din acest cod, recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Articolul

306 din Codul de procedură civilă stabilește că recursul este nul dacă nu a

fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor arătate în alineatul 2

potrivit cu care, motivele de ordine publică pot fi invocate  și din oficiu de

instanța de fond.

În

cazul în care dispozițiile  imperative ale legii nu au fost  îndeplinite și

nici nu s-au ivit motive de ordine publică pentru a fi puse din oficiu în

discuția părților, instanța este obligată să constate nulitatea recursului

conform art.306 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Din

examinarea actelor aflate la dosar rezultă că recurentul, deși a primit sentința

instanței de fond la data de 1 iunie 2001 (fila 23 dosar) nu a depus motivele

de recurs nici până în prezent – 16 ianuarie 2002.

Așa

fiind,  cum în cauză nu s-au ivit motivele de casare de ordine publică, se

constată că recursul declarat de P.M. este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată

nul recursul declarat de P.M. împotriva sentinței civile nr.399 din 11 aprilie

2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2003.