ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2434/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 27 decembrie 1997, reclamanții

Ministerul Educației Naționale, Consiliul Local al municipiului Deva și Grupul

Școlar Transilvania au chemat în judecată Ministerul Transporturilor, SC C. SA

Deva, F.P.P. Banat - Crișana, F.P.S și Asociația C. Programul acțiunilor

salariaților, solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate Seria M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992,

emis în favoarea SC C. SA pentru 2106 mp. teren intravilan; nulitatea absolută

parțială a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu F.P.S. și F.P.P.

Banat Crișana, având ca obiect acțiunile aferente căminului de nefamiliști din

Deva, înscris în C.F. nr. 735/1 cu nr. top 3398/1; rectificarea cărții funciare

în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate pe numele SC C. SA

asupra căminului de nefamiliști și terenului aferent, precum și evacuarea

necondiționată a acesteia.

În motivarea cererii lor,

reclamanții au susținut că terenul în litigiu face parte din suprafața de 3400

mp intravilan – proprietate tabulară a Statului român și aflat în folosința

Ministerului Educației Naționale. Pe acest teren au funcționat numai așezăminte

școlare, iar din 1987 pentru Liceul Auto, aflat sub patronatul Ministerului

Transporturilor s-a construit un internat destinat cazării și servirii mesei de

către elevi.

Pe considerentul că acest internat a

fost realizat din fondurile de investiții ale fostei I.T.A. Deva, în mod

abuziv, SC C. SA – înființată în urma divizării I.T.A. - și-a înscris construcția

în patrimoniul său, solicitând, apoi, în condițiile H.G. nr. 834/1991

eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul

aferent.

În opinia reclamanților,

certificatul astfel obținut este lovit de nulitate, fiind emis cu încălcarea

dispozițiilor art. 3 H.G. nr. 834/1991, terenul solicitat făcând parte din

domeniul public de interes local.

Prin încheierea nr. 1122 din 3

martie 1998, Curtea Supremă de Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei

la Tribunalul București.

Prin sentința civilă nr. 1398/26

noiembrie 1999, secția a III-a civilă a Tribunalului București a respins

acțiunea reținând că la apariția Legii nr. 15/1990, SC C. SA avea în

administrare și, respectiv, în patrimoniu Căminul de nefamiliști, conform autorizației

pentru executare lucrării nr. 217/5113 și ca atare, în conformitate cu

dispozițiile art. 20 din lege a devenit de drept proprietară atât asupra

construcției, cât și asupra terenului aferent.

S-a mai reținut că protocolul din 14

februarie 1991 invocat de reclamanți drept dovadă a dreptului lor de

proprietate asupra imobilului în litigiu, nu numai că nu este translativ de

proprietate, dar nu este nici valabil, fiind încheiat cu o unitate, respectiv

C.T.A., desființată prin H.G. nr. 1264/1991.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Ministerul Educației Naționale și Consiliul Local al municipiului

Deva.

Prin decizia civilă nr. 271 din 18

mai 2000, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile; a

desființat sentința nr. 1398/1999 și a trimis cauza spre competentă soluționare

în primă instanță la secția de contencios administrativ.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs SC C. SA și Ministerul Transporturilor, constatat nul și,

respectiv, anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 781/2001 a Curții

Supreme de Justiție, secția civilă.

Învestită cu soluționarea pricinii,

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr. 1388 din 18 octombrie 2001, a respins ca nefondat capătul de cerere

privind constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate Seria M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992 și ca inadmisibile

capetele de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare de

acțiuni, radierea din Cartea funciară a înscrierii dreptului de proprietate al

SC C. SA, precum și cel privind evacuarea necondiționată a acesteia.

S-a reținut că SC C. SA a avut în

patrimoniu și a administrat căminul de nefamiliști – asupra căruia în mod legal

a dobândit dreptul de proprietate în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990 și

în aceleași condiții a obținut și terenul de 2106 mp, prin certificatul de

atestare emis de Ministerul Transporturilor cu respectarea dispozițiilor H.G.

nr. 834/1991, documentația întocmită în acest scop fiind avizată de Consiliul

Județean Hunedoara.

În ce privește protocolul din 14

februarie 1991 invocat de reclamanți drept dovadă a dreptului lor de

proprietate asupra imobilului în litigiu a apreciat că nu este valabil,

Centrala de Transport Auto cu care s-a încheiat fiind desființată la data

semnării protocolului.

Referitor la celelalte capete de

cerere ale acțiunii reclamanților, instanța le-a apreciat ca fiind

inadmisibile, întrucât reclamanții nu au solicitat disjungerea sau declinarea

lor.

Împotriva acestei sentinței au

declarat recurs Colegiul Tehnic Transilvania și Ministerul Educației și

Cercetării, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ.

În esență, recurenții au susținut că

eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.09 nr.

002/1992 s-a făcut prin fraudă la lege, SC C. SA neavând nici un titlu – în

anexa la documentația întocmită pentru obținerea certificatului fiind

menționată drept titlu – autorizația de construcții.

Mai mult, terenul în litigiu s-a

dovedit a fi proprietatea tabulară a statului român, situație în care în

conformitate cu dispozițiile art. 3 H.G. nr. 834/1991, el nu putea face

obiectul certificatului.

Criticând soluția, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, recurenții au susținut că

aceasta se află în contradicție cu probele administrate și din care a rezultat

că SC C. nu a avut nici un moment în administrare căminul de nefamiliști,

acesta fiind edificat pentru nevoile unității de învățământ, respectiv Liceul

Auto, devenit Grupul Școlar Transilvania și folosit ca atare.

Recursurile sunt fondate.

Suprafața de 2106 mp teren ce face obiectul Certificatului

de atestare M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992, eliberat de Ministerul

Transporturilor în favoarea SC C. SA, face parte din totalul de 3325 mp,

înscris în Cartea Funciară nr. 735 nr. top 3398, ca fiind proprietate de stat

cu drept de folosință instituit în favoarea Ministerului Învățământului, drept

intabulat – după cum rezultă din extrasul de Carte Funciară depus la dosar.

Pe acest teren au funcționat numai

așezăminte școlare.

În 1987, pentru nevoile Liceului

Auto, actual Grupul Școlar Transilvania, patronat la vremea aceea de Ministerul

Transporturilor s-a început construirea unui internat și cantină pentru elevi,

fondurile necesare fiind alocate de fosta I.T.A. Deva.

În 1990, această unitate s-a divizat

în mai multe societăți comerciale dintre care SC C. SA, care și-a înscris

internatul (cămin de nefamiliști) în patrimoniu ,solicitând în aceleași timp și

eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul

aferent.

Nu numai că înscrierea în patrimoniu

s-a făcut abuziv așa cum de altfel au reținut și organele de control ale Curții

de Conturi cu prilejul verificării unității, dar societatea comercială a

invocat dreptul de administrare asupra acestui imobil fără a putea dovedi acest

drept și susținând constant că protocolul din 14 februarie 1992 privind

transmiterea întregii baze materiale a Grupului Școlar Profesional Auto Deva,

nu este valabil fiind semnat cu Centrala Auto de Transport – unitate

desființată prin H.G. nr. 1264/1990.

Ori, protocolul depus la dosar, are

titulatura și poartă ștampila M.L.P.A.T.- Subsecretariatul de Stat Transporturi

și nicidecum C.T.A., cum s-a susținut.

Astfel fiind, greșit instanța de

fond a reținut că la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 I.T.A. Deva

ar fi avut în administrate operativă căminul.

De altfel, recepția căminului s-a

efectuat în octombrie 1990, în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 940/1990,

în vigoare la acel moment și când întregul patrimoniu al școlilor tutelate de

alte ministere a trecut la Ministerul Învățământului.

Întocmind documentația necesară în

vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului aferent căminului de nefamiliști, SC C. SA nu a respectat

dispozițiile H.G. nr. 834/1991 și nu a depus documentele cerute de „Criteriile

privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniului societății

comerciale cu capital de stat” nr. 2665/1992 și 1 C/311 din 28 februarie 1992

ale Ministerului Economiei și Finanțelor, M.L.P.A.T. și Circulara nr.

85415/1993 a Ministerului Agriculturii și Alimentației, respectiv: titlul de

proprietate asupra terenului, procesul verbal de vecinătate și dovada înscrierii

folosinței actuale a clădirilor pe planșa 1 din documentație, situație

confirmată de altfel și de Consiliul Județean Hunedoara.

Mai mult, dând dovadă de rea

credință în lipsa titlului de proprietate sau a oricărui alt act din care să

rezulte că terenul solicitat se află în folosința sau administrarea sa, SC C.

SA a depus autorizația de construcție nr. 217/5113/1987 - document ce nu

echivalează cu un titlu de proprietate.

Ori, din Cartea Funciară nr. 735 nr.

top 3398, rezultă fără dubiu că terenul este proprietate de stat și aparține

domeniului public de interes local, fiind dat în folosința Ministerului

Învățământului.

Astfel fiind, și având în vedere

dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 834/1991 potrivit cărora „prevederile art. 1

din H.G. nr. 834/1991 nu se aplică terenurilor care, în condițiile legii, fac

parte din domeniul public, precum și terenurilor cărora le sunt aplicabile

dispozițiile H.G. nr. 746/1991” - terenul în litigiu nu putea face obiectul

certificatului de atestare.

Eliberarea acestui act cu încălcarea

dispozițiilor imperative menționate atrage nulitatea lui.

În consecință, se impune admiterea

recursului declarat de Grupul Școlar Transilvania și Ministerul Educației și

Cercetării, casarea sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și, pe fond, admiterea capătului de cerere privind

anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.09 nr.

002 din 19 noiembrie 1992.

În ce privește celelalte capete de

cerere și anume, anularea contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate

cu F.P.P. Banat Crișana și F.P.S; rectificarea de carte funciară și evacuarea

necondiționată a SC C. SA, urmează a se reține că nu pot fi supuse cenzurii

instanței de contencios administrativ, nefiind îndeplinite cerințele art. 1 din

Legea nr. 29/1990, părțile putând să-și valorifice aceste pretenții pe calea

unei acțiuni la instanța de drept comun

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Colegiul Tehnic Transilvania Deva, județul Hunedoara, precum și de Ministerul

Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 1388 din 18 octombrie

2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond

admite parțial acțiunea formulată de Colegiul Tehnic Transilvania Deva, județul

Hunedoara, Ministerul Educației și Cercetării și Consiliul Local Deva, în

sensul că anulează certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria

M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992, emis de Ministerul Transporturilor în

favoarea SC C. SA Deva.

Respinge ca inadmisibile capetele de

cerere privind: anularea contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate cu

F.P.S. și F.P.P. Banat Crișana; rectificarea cărții funciare C.F. nr. 735/1 nr.

top 3398/1, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate pe numele SC

C. SA, precum și cel privind evacuarea necondiționată a acesteia.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 iunie 2003.