ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1011/2003

La data de 28 februarie 2003 s-a luat în examinare

recursul declarat de S.C.“G.T.C.” SRL Covasna  împotriva deciziei nr. 21  din

26 martie 2002  a Curții de Apel Brașov, secția Civilă.

Dezbaterile au

fost consemnate în încheierea cu data de 28 februarie 2003 care face parte

integrantă din prezenta decizie iar pronunțarea s-a amânat la 13 martie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 407 din 7 noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna a fost admisă

plângerea formulată de B.A.J., C.C., C.L., M.S.și C.S.în contradictoriu cu

Primarul orașului Covasna și S.C.“G.T.C.” SRL, dispunându-se anularea

Dispoziției nr. 13/2001 a Primăriei orașului Covasna și obligarea pârâților de

a restitui în natură reclamanților imobilul situat în orașul Covasna, str.

Ștefan cel Mare nr. 103, înscris în CF nr.4667 Covasna, sub nr.top.1582/grădină

, în suprafață de 805 m.p. și nr.top – 2585 casă și curte în suprafață de 669

m.p.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul solicitat ce a aparținut

autorilor reclamanților a trecut în proprietatea statului prin naționalizare,

fiind înscris în CF  în administrarea operativă a Întreprinderii IGO Târgu

Secuiesc, a cărei succesoare este pârâta S.C.“G.T.C.” SRL Covasna.

Prin

dispoziția nr. 73/2001, Primarul orașului Covasna a refuzat restituirea imobilului,

cu motivarea că titlul de preluare a bunului este valabil, iar, în prezent,

este deținut de o societate comercială având ca unic asociat Consiliul Local al

orașului Covasna, care are ca obiect de activitate prestarea unor servicii

publice de interes local – distribuirea apei potabile, salubrizare, canalizare,

transport călători, distribuția energiei electrice.

Soluția de

admitere a plângerii s-a întemeiat pe prevederile art. 9 din Legea 10/2001, în

sensul căruia imobilele preluate abuziv, se restituie în natură, indiferent în

posesia cui se află în prezent, și pe art. 16 alin. 1 din lege care prevede

strict excepțiile de la restituirea în natură, între care nu se regăsește

situația din speță.

Apelul

declarat de S.C.“G.T.C.” SRL împotriva sentinței menționate, a fost respins ca

nefondat, prin decizia nr. 21 din 26 martie 2002 a Curții de Apel Brașov,

secția civilă.

Curtea a avut

în vedere prevederile legale menționate din Legea nr.10/2001, precum și art. 1

din lege, în temeiul căruia se impune restituirea imobilului preluat abuziv.

Împotriva

acestei soluții S.C.“G.T.C.” SRL Covasna a declarat recurs întemeiat pe

prevederile art. 304 pct. 10 C.proc.civ., solicitând casarea ambelor hotărâri

date în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.

Recurenta

susține că a invocat, atât la prima instanță, cât și în apel, faptul că

imobilul în litigiu depășește valoarea reală din anul 1962 când a fost preluat

de stat prin Decizia nr.140/1962 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului

Popular al orașului Covasna. Astfel, a susținut că a efectuat investiții de

valoare, imobilul fiind astfel transformat, încât a devenit un imobil nou.

Pentru dovedirea acestora, se impunea efectuarea unei expertize tehnice pentru

stabilirea valorii reale a imobilului și separat valoarea investițiilor

efectuate, probă ce nu a fost administrată în apel. Apoi, se face un calcul

propriu, pornind de la situația de evidență contabilă, se redă compunerea și

așezarea construcțiilor  pe teren la preluare, comparativ cu situația actuală a

mijloacelor fixe, ajungându-se în final la concluzia că investițiile și

modernizarea clădirii reprezintă 78,31% din valoarea totală a bunului. Astfel

se ajunge la concluzia că, în litigiu, se află un imobil nou, complet

transformat, caz în care, în temeiul art. 9 al. 1 lit. c din H.G.nr.614/2001,

nu este posibilă restituirea.

Recursul nu

este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează.

Din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele au hotărât prin admiterea

plângerii celor în cauză împotriva deciziei prin care li s-a respins cererea,

obligarea celor chemați în judecată de a restitui în natură celor îndreptățiți

imobilul situat la adresa menționată. S-a dat astfel eficiență prevederilor

art. 9 (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia imobilele preluate în mod

abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură,

în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice

sarcini.

Este de

remarcat că hotărârea primei instanțe nu a fost apelată de proprietarul

imobilului – Primăria orașului Covasna -, care de altfel nu a declarat nici

recurs, ci numai de S.C.“G.T.C.” SRL, care a preluat bunul de la deținătoarea

anterioară, care îl primise în administrare.

Și dacă în

apel se aduseseră critici de fond sentinței în legătură cu preluarea imobilului

cu titlu sau încadrarea acestuia în cazurile de excepție prevăzute de art. 16

din Legea nr.10/2001 în care nu e posibilă restituirea în natură, ci numai prin

echivalent, în recurs se fac susțineri noi, ce nu pot fi primite în această

fază a procesului.

Primul motiv

de recurs, întemeiat pe neefectuarea unei expertize tehnice nu este de primit,

întrucât partea nu a solicitat o asemenea probă și nici nu a făcut cereri în

raport cu care instanța să fie în măsură, în exercitarea rolului activ, să

dispună efectuarea unei astfel de lucrări de specialitate.

Critica făcută

instanței de apel este de neprimit și dacă se are în vedere că la primul termen

de judecată în apel – 20 martie 2002, apelanta reprezentată de avocat a

declarat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei. Așa

fiind motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 c.pr.civ.

potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu s-a pronunțat

asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu poate fi primit.

Tot astfel,

cel de al doilea motiv de recurs, ce poate fi încadrat în prevederile art.304

pct. 9 C.proc.civ., ce vizează hotărârea lipsită de temei legal ori dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, urmează a fi respins, întrucât în

raport de probele administrate nu se poate reține în speță incidența textului

invocat.

Este adevărat

că, potrivit art. 18 lit. c ) din Legea nr.10/2001 măsurile reparatorii se

stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost transformat,

astfel încât a devenit un imobil nou, în raport cu cel preluat, dacă părțile nu

au convenit altfel. Dar, din înscrisurile depuse de părți nu se poate reține că

imobilul a suferit transformări de esență în  funcție de care să se constate

că, practic,  în prezent, este vorba de o nouă construcție. Dimpotrivă, a

rezultat că pârâta a efectuat reparații curente, îmbunătățiri ale unor anexe,

extinderea unora, după demolarea celor existente, pentru a adapta curtea și

anexele imobilului la specificul unității. Cheltuielile efectuate pentru

aducerea clădirii la un grad de confort normal și cele de reparații sunt

firești pentru cei 40 de ani de folosință a clădirilor și curții în alt scop

decât cel de locuit în care au fost concepute. Este de observat, din ansamblul

probelor administrate, între care pot fi ținute în seamă și fotografii

reprezentând clădirea principală în prezent și în anul 1963, că aceasta nu a

suferit nici o modificare.

În ceea ce

privește susținerea recurentei, în sensul că imobilul face parte din domeniul

public al statului și, ca atare, nu poate fi restituit în natură, este de

reținut că H.G.privind atestarea domeniului public al orașului Constanța a fost

adoptată la 5 septembrie 2002, dată la care hotărârea de restituire era

definitivă și executorie, astfel că nu are incidență în cauză.

Față de cele

arătate, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală și

temeinică hotărârea instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de S.C.“G.T.C.” SRL Covasna împotriva deciziei nr.21 din 26

martie 2002 a Curții de Apel Brașov, Secția Civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  13 martie  2003.