ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1011/2003

La data de 28 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de S.C.“G.T.C.” SRL Covasna împotriva deciziei nr. 21 din 26 martie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 28 februarie 2003 care face parte integrantă din prezenta decizie iar pronunțarea s-a amânat la 13 martie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 407 din 7 noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna a fost admisă plângerea formulată de B.A.J., C.C., C.L., M.S.și C.S.în contradictoriu cu Primarul orașului Covasna și S.C.“G.T.C.” SRL, dispunându-se anularea Dispoziției nr. 13/2001 a Primăriei orașului Covasna și obligarea pârâților de a restitui în natură reclamanților imobilul situat în orașul Covasna, str. Ștefan cel Mare nr. 103, înscris în CF nr.4667 Covasna, sub nr.top.1582/grădină , în suprafață de 805 m.p.

și nr.top – 2585 casă și curte în suprafață de 669 m.p. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul solicitat ce a aparținut autorilor reclamanților a trecut în proprietatea statului prin naționalizare, fiind înscris în CF în administrarea operativă a Întreprinderii IGO Târgu Secuiesc, a cărei succesoare este pârâta S.C.“G.T.C.” SRL Covasna. Prin dispoziția nr. 73/2001, Primarul orașului Covasna a refuzat restituirea imobilului, cu motivarea că titlul de preluare a bunului este valabil, iar, în prezent, este deținut de o societate comercială având ca unic asociat Consiliul Local al orașului Covasna, care are ca obiect de activitate prestarea unor servicii publice de interes local – distribuirea apei potabile, salubrizare, canalizare, transport călători, distribuția energiei electrice.

Soluția de admitere a plângerii s-a întemeiat pe prevederile art. 9 din Legea 10/2001, în sensul căruia imobilele preluate abuziv, se restituie în natură, indiferent în posesia cui se află în prezent, și pe art. 16 alin. 1 din lege care prevede strict excepțiile de la restituirea în natură, între care nu se regăsește situația din speță. Apelul declarat de S.C.“G.T.C.” SRL împotriva sentinței menționate, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 21 din 26 martie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Curtea a avut în vedere prevederile legale menționate din Legea nr.10/2001, precum și art. 1 din lege, în temeiul căruia se impune restituirea imobilului preluat abuziv. Împotriva acestei soluții S.C.“G.T.C.” SRL Covasna a declarat recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C.proc.civ., solicitând casarea ambelor hotărâri date în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.

Recurenta susține că a invocat, atât la prima instanță, cât și în apel, faptul că imobilul în litigiu depășește valoarea reală din anul 1962 când a fost preluat de stat prin Decizia nr.140/1962 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al orașului Covasna. Astfel, a susținut că a efectuat investiții de valoare, imobilul fiind astfel transformat, încât a devenit un imobil nou. Pentru dovedirea acestora, se impunea efectuarea unei expertize tehnice pentru stabilirea valorii reale a imobilului și separat valoarea investițiilor efectuate, probă ce nu a fost administrată în apel. Apoi, se face un calcul propriu, pornind de la situația de evidență contabilă, se redă compunerea și așezarea construcțiilor pe teren la preluare, comparativ cu situația actuală a mijloacelor fixe, ajungându-se în final la concluzia că investițiile și modernizarea clădirii reprezintă 78,31% din valoarea totală a bunului.

Astfel se ajunge la concluzia că, în litigiu, se află un imobil nou, complet transformat, caz în care, în temeiul art. 9 al. 1 lit. c din H.G.nr.614/2001, nu este posibilă restituirea. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează. Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele au hotărât prin admiterea plângerii celor în cauză împotriva deciziei prin care li s-a respins cererea, obligarea celor chemați în judecată de a restitui în natură celor îndreptățiți imobilul situat la adresa menționată. S-a dat astfel eficiență prevederilor art. 9 (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Este de remarcat că hotărârea primei instanțe nu a fost apelată de proprietarul imobilului – Primăria orașului Covasna -, care de altfel nu a declarat nici recurs, ci numai de S.C.“G.T.C.” SRL, care a preluat bunul de la deținătoarea anterioară, care îl primise în administrare. Și dacă în apel se aduseseră critici de fond sentinței în legătură cu preluarea imobilului cu titlu sau încadrarea acestuia în cazurile de excepție prevăzute de art. 16 din Legea nr.10/2001 în care nu e posibilă restituirea în natură, ci numai prin echivalent, în recurs se fac susțineri noi, ce nu pot fi primite în această fază a procesului. Primul motiv de recurs, întemeiat pe neefectuarea unei expertize tehnice nu este de primit, întrucât partea nu a solicitat o asemenea probă și nici nu a făcut cereri în raport cu care instanța să fie în măsură, în exercitarea rolului activ, să dispună efectuarea unei astfel de lucrări de specialitate.

Critica făcută instanței de apel este de neprimit și dacă se are în vedere că la primul termen de judecată în apel – 20 martie 2002, apelanta reprezentată de avocat a declarat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei. Așa fiind motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 c.pr.civ. potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu poate fi primit. Tot astfel, cel de al doilea motiv de recurs, ce poate fi încadrat în prevederile art.304 pct. 9 C.proc.civ., ce vizează hotărârea lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, urmează a fi respins, întrucât în raport de probele administrate nu se poate reține în speță incidența textului invocat.

Este adevărat că, potrivit art. 18 lit. c ) din Legea nr.10/2001 măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou, în raport cu cel preluat, dacă părțile nu au convenit altfel. Dar, din înscrisurile depuse de părți nu se poate reține că imobilul a suferit transformări de esență în funcție de care să se constate că, practic, în prezent, este vorba de o nouă construcție. Dimpotrivă, a rezultat că pârâta a efectuat reparații curente, îmbunătățiri ale unor anexe, extinderea unora, după demolarea celor existente, pentru a adapta curtea și anexele imobilului la specificul unității. Cheltuielile efectuate pentru aducerea clădirii la un grad de confort normal și cele de reparații sunt firești pentru cei 40 de ani de folosință a clădirilor și curții în alt scop decât cel de locuit în care au fost concepute.

Este de observat, din ansamblul probelor administrate, între care pot fi ținute în seamă și fotografii reprezentând clădirea principală în prezent și în anul 1963, că aceasta nu a suferit nici o modificare. În ceea ce privește susținerea recurentei, în sensul că imobilul face parte din domeniul public al statului și, ca atare, nu poate fi restituit în natură, este de reținut că H.G.privind atestarea domeniului public al orașului Constanța a fost adoptată la 5 septembrie 2002, dată la care hotărârea de restituire era definitivă și executorie, astfel că nu are incidență în cauză. Față de cele arătate, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală și temeinică hotărârea instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de S.C.“G.T.C.” SRL Covasna împotriva deciziei nr.21 din 26 martie 2002 a Curții de Apel Brașov, Secția Civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.