ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

139/CA/2002, pronunțată la data de 24 octombrie 2002 în dosarul nr.

R.1293/CA/2002, Curtea de Apel Constanța, secția comercială și contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.I., în

contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 și a dispus repunerea reclamantului în termenul de 90 de zile

prevăzut de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 42/1990, pentru a depune dosarul în

vederea obținerii certificatului de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române

din Decembrie 1989 – Rănit”.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul a cerut să fie repus în

termenul de 90 de zile prevăzut de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 42/1990, pentru

a-și depune dosarul în vederea obținerii certificatului de „Luptător pentru

Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 – Rănit”.

Că, în conformitate cu prevederile

H.G. nr. 566/1996, Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției

din Decembrie 1989 era singurul organ abilitat în vederea eliberării

certificatului de revoluționar și a propune Președintelui României conferirea

titlurilor prevăzute de Legea nr. 42/1990, care și-a încetat activitatea în

termen de un an de la intrarea în vigoare a Legii nr. 30/1996.

Că, prin O.U.G. nr. 184/1999 a fost

completat art. 5 din Legea nr. 42/1990, în sensul că în cazul în care Comisia

prevăzută de art. 2 alin. (4) nu finalizează lucrările, în vederea cărora a

fost instituită, Guvernul, prin Secretariatul de Stat al Revoluționarilor din

Decembrie 1989, este împuternicit să facă propuneri Președintelui României

pentru eliberarea titlurilor prevăzute de lege, utilizând listele înaintate

Guvernului de către organizațiile revoluționare legal constituite până la data

de 31 decembrie 1992.

Că, potrivit prevederilor art. 103

C. proc. civ., decăderea din termenul legal nu operează în cazul în care partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa,

iar în cauză reclamantul, în urma accidentului produs, a suferit o psihoză

paranoidă, îmbolnăvirea sa fiind în timpul și din cauza îndeplinirii

obligațiilor militare derulate în perioada Revoluției din Decembrie 1989, ceea

ce l-a împiedicat să-și exercite drepturile legale.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 susținând, în esență, că instanța de fond a soluționat greșit excepția

lipsei calității procesuale pasive a acestui secretariat.

Recursul este nefondat.

Prin sentința civilă nr. 195/CA din

8 octombrie 2001, pronunțată de aceiași curte de apel în dosarul nr.

1240/CA/2001, s-a reținut că Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu are calitate procesuală pasivă, în raport

cu obiectul cauzei, atribuțiile acestuia fiind strict prevăzute de H.G. nr.

222/1995, în vigoare la data respectivă.

Dar, această hotărâre a

fost casată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

prin decizia nr. 2170, pronunțată la data de 11 iunie 2002 în dosarul nr.

4284/2001, care, admițând recursul reclamantului P.I., a constatat că

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 are

calitate procesuală pasivă în cauza de față și a trimis dosarul pentru

soluționarea pe fond a cererii de repunere în termen, formulată de reclamant.

Or, curtea de apel, prin sentința

civilă nr. 139/CA/2002, pronunțată la data de 24 octombrie 2002, conformându-se

prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și deciziei Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ, prin care se stabilise că

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 are

calitate procesuală pasivă, a procedat la soluționarea cauzei pe fond.

Astfel fiind, cum problema calității

procesuale a recurentului-pârât a fost soluționată printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă, motivul invocat prin recursul de față, privind

același aspect, nu poate fi primit.

În ceea ce privește fondul cauzei

vizând incidența prevederilor art. 103 C. proc. civ., soluția instanței de fond

nu a fost criticată prin motivele de recurs.

De altfel, curtea de apel a apreciat

în mod judicios că intimatul-reclamant a fost împiedicat printr-o împrejurare

mai presus de voința sa, lipsa discernământului, să-și exercite dreptul în

termenul legal.

Având în vedere considerentele

prezentate mai sus, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Guvernul României – Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, împotriva sentinței civile nr. 139/CA din 24 octombrie 2002

a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 octombrie 2003.