ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 139/CA/2002, pronunțată la data de 24 octombrie 2002 în dosarul nr. R.1293/CA/2002, Curtea de Apel Constanța, secția comercială și contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a dispus repunerea reclamantului în termenul de 90 de zile prevăzut de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 42/1990, pentru a depune dosarul în vederea obținerii certificatului de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 – Rănit”.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul a cerut să fie repus în termenul de 90 de zile prevăzut de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 42/1990, pentru a-și depune dosarul în vederea obținerii certificatului de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 – Rănit”. Că, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 566/1996, Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 era singurul organ abilitat în vederea eliberării certificatului de revoluționar și a propune Președintelui României conferirea titlurilor prevăzute de Legea nr. 42/1990, care și-a încetat activitatea în termen de un an de la intrarea în vigoare a Legii nr. 30/1996.

Că, prin O.U.G. nr. 184/1999 a fost completat art. 5 din Legea nr. 42/1990, în sensul că în cazul în care Comisia prevăzută de art. 2 alin. (4) nu finalizează lucrările, în vederea cărora a fost instituită, Guvernul, prin Secretariatul de Stat al Revoluționarilor din Decembrie 1989, este împuternicit să facă propuneri Președintelui României pentru eliberarea titlurilor prevăzute de lege, utilizând listele înaintate Guvernului de către organizațiile revoluționare legal constituite până la data de 31 decembrie 1992. Că, potrivit prevederilor art. 103 C. proc.

civ., decăderea din termenul legal nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa, iar în cauză reclamantul, în urma accidentului produs, a suferit o psihoză paranoidă, îmbolnăvirea sa fiind în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare derulate în perioada Revoluției din Decembrie 1989, ceea ce l-a împiedicat să-și exercite drepturile legale. Împotriva acestei soluții a formulat recurs Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 susținând, în esență, că instanța de fond a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui secretariat. Recursul este nefondat.

Prin sentința civilă nr. 195/CA din 8 octombrie 2001, pronunțată de aceiași curte de apel în dosarul nr. 1240/CA/2001, s-a reținut că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu are calitate procesuală pasivă, în raport cu obiectul cauzei, atribuțiile acestuia fiind strict prevăzute de H.G. nr. 222/1995, în vigoare la data respectivă. Dar, această hotărâre a fost casată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2170, pronunțată la data de 11 iunie 2002 în dosarul nr. 4284/2001, care, admițând recursul reclamantului P.I., a constatat că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 are calitate procesuală pasivă în cauza de față și a trimis dosarul pentru soluționarea pe fond a cererii de repunere în termen, formulată de reclamant.

Or, curtea de apel, prin sentința civilă nr. 139/CA/2002, pronunțată la data de 24 octombrie 2002, conformându-se prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și deciziei Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, prin care se stabilise că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 are calitate procesuală pasivă, a procedat la soluționarea cauzei pe fond. Astfel fiind, cum problema calității procesuale a recurentului-pârât a fost soluționată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, motivul invocat prin recursul de față, privind același aspect, nu poate fi primit. În ceea ce privește fondul cauzei vizând incidența prevederilor art. 103 C. proc.

civ., soluția instanței de fond nu a fost criticată prin motivele de recurs. De altfel, curtea de apel a apreciat în mod judicios că intimatul-reclamant a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa, lipsa discernământului, să-și exercite dreptul în termenul legal. Având în vedere considerentele prezentate mai sus, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României – Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, împotriva sentinței civile nr. 139/CA din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2003.