ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1715/2003

S-a luat în examinare

recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.2090 din 16 octombrie

2001 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat intimata-reclamantă S.C.”S.T.C.P”SRL Aiud reprezentată de avocat

D.M.și intimații-pârâți C.V.și C.D., primul personal și asistat și a doua

reprezentată de avocat O.J.

Procedura completă..

Reprezentanta Ministerului

Public, în temeiul art.314 C.proc.civ., solicită admiterea recursului în

anulare, casarea hotărârii judecătorești atacate și menținerea ca legală și

temeinică a deciziei nr.772 A din 13 iunie 2001 a Tribunalului Alba – Secția

civilă.

Avocat O.J. solicită

admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat.

Avocat D.M.solicită

respingerea recursului în anulare ca inadmisibil iar în cazul în care instanța

va aprecia că este totuși admisibil, solicită respingerea acestuia ca nefondat.

C U R T E A

Asupra recursului în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr.3122/08.10.1999 reclamanta S.C.”S.T.P. C .” SRL a chemat în judecată pe

pârâții C.V.și C.D. și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța pe baza

probelor administrate să se dispună după cum urmează:

- să se constate nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr.1875/09.10.1995 de notarul public prin care societatea reclamantă a vândut

pârâților imobilul înscris în C.F.6304 Aiud top 1673/1 și 1676/1;

- rectificarea cărții

funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților asupra

imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare menționat și

să se dispună repunerea în situația anterioară;

- să se dispună evacuarea

pârâților din imobil.

În esență, în motivarea

cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că prin contractul autentic de

vânzare-cumpărare nr.1875 din 09.10.1995 a înstrăinat pârâților imobilul

înscris în C.F. nr.6304 Aiud cu suma de 3.000.000 lei dar mențiunea din

contract că plata prețului s-a făcut integral nu este reală întrucât la data

semnării contractului reprezentantul societății vânzătoare L.M.E.era lipsit de

discernământ.

S-a susținut de asemenea că

potrivit facturii nr.061812 emisă la 11.10.1995 prețul trebuia achitat în 12

rate lunare, obligație care nu a fost îndeplinită de pârâți, în calitate de

cumpărători ai imobilului.

În drept acțiunea a fost

motivată pe prevederile art.948 C.civ.

Pârâții C.V.și C.D. prin

întâmpinarea depusă în cauză au solicitat respingerea acțiunii, întrucât prețul

a fost achitat integral, conform mențiunilor din actul autentic de

vânzare-cumpărare iar factura emisă de reclamant este un act unilateral, care

nu le este opozabil, fiind întocmit ulterior, pro cauza.

Prin sentința civilă nr.198

din 14.02.2000 pronunțată de Judecătoria Aiud s-a respins acțiunea formulată de

reclamanta S.C.”S.T.P.C.” SRL cu motivarea că înscrisurile autentice fac dovada

deplină până la înscrierea în fals, iar factura neacceptată de pârâți nu face

dovadă în favoarea…

Tribunalul Alba, prin

decizia civilă nr.1632 din 26 octombrie 2000, a admis apelul reclamantei, a

modificat în totalitate sentința criticată și pe fond a admis acțiunea

formulată de reclamanta S.C.”S.T.P.C.” SRL.

Soluția a fost menținută de

Curtea de Apel Alba-Iulia care prin decizia civilă nr.583 din 9 martie 2001 a

respins recursul pârâților C.V.și C.D..

Pentru a hotărî astfel

instanța de control judiciar a reținut în esență că factura emisă de

reclamantă, ulterior încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare,

constituie adevărata convenție dintre părți, pârâții nefăcând dovada

îndeplinirii obligației de plată a prețului. De asemenea s-a apreciat că prin

contestarea semnăturii de primire de pe factură, pârâții trebuia să uzeze de

posibilitățile conferite de lege privind verificarea de scripte și procedura falsului.

La data de 30 aprilie 2001

C.V.și C.D. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr.1632 din 26

octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul Alba, invocând dispozițiile art.322

pct.4 C.proc.civ.

Tribunalul Alba prin

decizia civilă nr.772 din 13.06.2001 a admis cererea de revizuire, a constatat

ca fiind fals înscrisul intitulat „factură” nr.0614812 AB emis la 11 octombrie

1995 de S.C.”S.T.P.C.” SRL, a desființat decizia civilă criticată și procedând

la judecarea cauzei, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței civile nr.198/2000 pronunțată de Judecătoria Aiud.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art.322 pct.4 C.proc.civ. întrucât înscrisul în temeiul căruia s-a pronunțat

decizia civilă nr.1632 din 26.10.2000 a Tribunalului Alba, are un conținut

fals, astfel încât societatea vânzătoare nu a făcut dovada îndeplinirii

obligației de plată a prețului, temei al rezoluțiunii.

Prin decizia civilă nr.2090

din 16.10.2001, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul formulat de

S.C.”S.T.P.C.” SRL, a modificat în totalitate hotărârea criticată, respingând

ca neîntemeiată cererea de revizuire.

Instanța de control

judiciar a reținut în esență că falsul invocat nu este de natură să ducă la

schimbarea soluției pronunțată prin decizia civilă a cărei revizuire s-a

solicitat.

Împotriva deciziei civile

nr.2090 din 16 octombrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia la data

de 10.06.2002 s-a declarat recurs în anulare de către Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art.330 pct.2

C.proc.civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G.nr.138/02.10.2000 și O.U.G.

nr.59/27.04.2001, susținând că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită pe fond.

În motivarea recursului în

anulare s-a arătat în esență că înscrisul determinant, care a stat la baza

deciziei civile nr.1632 din 26.10.2000 pronunțată de Tribunalul Alba, a cărei

revizuire s-a cerut, l-a constituit factura F.A. nr.0614812 AB din 11.10.1995

pe care semnătura nu aparține cumpărătorului C.V., fapt dovedit cu rapoartele

de expertiză grafologică efectuată în cauză și constatat și Ordonanța nr.63/P

din 23.04.2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud care deși a reținut

săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în sarcina

numitului L. M. E., a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta,

întrucât s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale.

Recursul în anulare este

fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Prin decizia civilă

nr.1632/A/26.10.2000 pronunțată de Tribunalul Alba – secția civilă s-a admis

apelul declarat de către reclamanta S.C.“S.T.C.P” SRL împotriva sentinței

civile nr.198/2000 pronunțată de Judecătoria Aiud pe care o schimbă în tot și

procedând la judecarea cauzei în fond, s-a admis acțiunea civilă formulată de

reclamantă împotriva pârâților C.V.și C.D., dispunându-se rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1875/09.10.1995 de notar

public D. M., având ca obiect imobilul înscris în C.F.6304 Aiud nr.top 1673/1

și nr.top 1676/1 și restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Totodată s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul înscris în C.F.6304 Aiud.

Instanța de apel și-a

întemeiat soluția pronunțată pe înscrisul depus la dosar de către reclamanta

S.C.”S.T.C.P” SRL și anume factura F.A. 0614812 seria AB din 11.10.1995

ștampilată și semnată de vânzător și de cumpărătorul C.V.și în care se

menționează că imobilul proprietatea S.C.”S.T.C.P” SRL a fost vândut cu prețul

de 3.000.000 lei care trebuia plătit în 12 rate lunare.

Față de acest înscris, emis

la două zile după încheierea contractului de vânzare-cumpărare – autentificat

de notarul public, instanța de apel a reținut că pârâții nu au făcut dovada

plății celor 12 rate în contul prețului menționat în factură și a dispus

rezoluțiunea contractului.

Cu privire la factura F.A.

nr.0614812 AB din 11.10.1995 s-au întreprins cercetări penale împotriva lui

L.M.E.acuzat de săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale

și în cadrul acestor cercetări, factura menționată a fost expertizată de

Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj și de Institutul Național

de Expertize Criminalistice – București, concluzionându-se în ambele expertize

că factura incriminată nu a fost semnată la poziția „Numele delegatului” de

către C.V..

Prin Ordonanța nr.63/P din

23.04.2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud s-a constatat că

reprezentantul societății comerciale reclamante, L.M.E.se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, dar, întrucât

termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de acesta.

Cum înscrisul pe care s-a

întemeiat decizia civilă nr.1632/26.10.2000 pronunțată de Tribunalul Alba și

prin care s-a admis acțiunea în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare

a fost factura incriminată, dovedită a fi falsificată în privința semnăturii

numelui cumpărătorului, pârâții C.V.și C.D. au introdus cereri de revizuire a

deciziei, întemeiate pe prevederile art.322 pct.4 C.proc.civ..

Decizia civilă

nr.772/13.06.2001 pronunțată de Tribunalul Alba prin care s-a admis cererea de

revizuire și s-a desființat decizia civilă nr.1632/2000 pronunțată de aceeași

instanță, a fost modificată în totalitate prin decizia civilă nr.2090 din

16.10.2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, în recursul declarat de

S.C.”S.T.C.P” SRL, respingându-se ca neîntemeiată cererea de revizuire.

Se reține prin decizia

civilă nr.2090/16.10.2001 că nu poate fi admisă cererea de revizuire chiar dacă

factura nu a fost semnată de cumpărătorul C.V., deoarece pârâții nu au făcut

dovada că și-au îndeplinit obligația de plată a prețului în 12 rate lunare.

Potrivit art.322 pct.4

C.proc.civ. revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută, între altele,

dacă a fost dată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma

judecății.

Prin înscris fals declarat

în cursul sau în urma judecății, în sensul textului citat, trebuie să se

înțeleagă nu numai înscrisul reținut ca fals odată cu stabilirea unei

infracțiuni, ci și acela al cărui conținut nu corespunde realității, chiar și

atunci când prin  operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o

infracțiune.

În cauză s-a dovedit în

urma expertizelor efectuate de către laboratoarele de criminalistică din Cluj

și București, că factura F.A. nr.0614812 AB din 11.10.1995, în temeiul căreia

instanțele au admis acțiunea în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare

încheiat între reclamanta S.C.”S.T.C.P” SRL și pârâții C.V.și C.D., este un act

fals în sensul că semnătura de pe factură nu aparține nici unuia dintre

cumpărători.

Așa fiind, factura

incriminată nu poate produce nici un efect juridic față de pârâții cumpărători

C. și nu poate constitui dovada contractului de vânzare-cumpărare a imobilului,

a prețului vânzării și nici a modalităților de plată a prețului.

Cum înscrisul reținut de instanța

de control judiciar ca dovadă a convenției părților și a obligațiilor asumate

de acestea s-a dovedit a nu corespunde realității, fiind un act fals, în cauză

erau incidente dispozițiile art.322 pct.4 C.proc.civ., așa cum s-a reținut și

prin decizia 772/A din 13.06.2001 pronunțată de Tribunalul Alba – secția

civilă, prin care s-a admis cererea de revizuire formulată de C.V.și C.D., s-a

desființat decizia civilă nr.1632/A/2000 pronunțată de aceeași instanță în

dosarul nr.4032/2000 și rejudecându-se cauza, s-a respins apelul declarat de

reclamanta S.C.”S.T.C.P” SRL împotriva sentinței civile nr.198/2000 pronunțată

de Judecătoria Aiud în dosar civil nr.3122/1999.

În consecință urmează a se

admite recursul în anulare și a se casa decizia civilă nr.2090 din 16 octombrie

2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia – secția civilă.

Conform art.314 C.proc.civ.

rejudecând cauza, se va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă

S.C.”S.T.P.C.”SRL Aiud împotriva deciziei civile 772/A/13.06.2001 pronunțată de

Tribunalul Alba – secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei nr.2090 din 16 octombrie 2001 a Curții de Apel

Alba-Iulia – Secția civilă, pe care o casează.

Respinge recursul declarat

de S.C.”S.T.P.C.” SRL – Aiud împotriva deciziei nr.772 A din 13 iunie 2001 a

Tribunalului Alba – Secția civilă, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 aprilie 2003.