ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1715/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.2090 din 16 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat intimata-reclamantă S.C.”S.T.C.P”SRL Aiud reprezentată de avocat D.M.și intimații-pârâți C.V.și C.D., primul personal și asistat și a doua reprezentată de avocat O.J. Procedura completă.. Reprezentanta Ministerului Public, în temeiul art.314 C.proc.civ., solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii judecătorești atacate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei nr.772 A din 13 iunie 2001 a Tribunalului Alba – Secția civilă.

Avocat O.J. solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat. Avocat D.M.solicită respingerea recursului în anulare ca inadmisibil iar în cazul în care instanța va aprecia că este totuși admisibil, solicită respingerea acestuia ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr.3122/08.10.1999 reclamanta S.C.”S.T.P. C .” SRL a chemat în judecată pe pârâții C.V.și C.D.

și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța pe baza probelor administrate să se dispună după cum urmează: - să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1875/09.10.1995 de notarul public prin care societatea reclamantă a vândut pârâților imobilul înscris în C.F.6304 Aiud top 1673/1 și 1676/1; - rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare menționat și să se dispună repunerea în situația anterioară; - să se dispună evacuarea pârâților din imobil. În esență, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr.1875 din 09.10.1995 a înstrăinat pârâților imobilul înscris în C.F.

nr.6304 Aiud cu suma de 3.000.000 lei dar mențiunea din contract că plata prețului s-a făcut integral nu este reală întrucât la data semnării contractului reprezentantul societății vânzătoare L.M.E.era lipsit de discernământ. S-a susținut de asemenea că potrivit facturii nr.061812 emisă la 11.10.1995 prețul trebuia achitat în 12 rate lunare, obligație care nu a fost îndeplinită de pârâți, în calitate de cumpărători ai imobilului. În drept acțiunea a fost motivată pe prevederile art.948 C.civ. Pârâții C.V.și C.D. prin întâmpinarea depusă în cauză au solicitat respingerea acțiunii, întrucât prețul a fost achitat integral, conform mențiunilor din actul autentic de vânzare-cumpărare iar factura emisă de reclamant este un act unilateral, care nu le este opozabil, fiind întocmit ulterior, pro cauza.

Prin sentința civilă nr.198 din 14.02.2000 pronunțată de Judecătoria Aiud s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C.”S.T.P.C.” SRL cu motivarea că înscrisurile autentice fac dovada deplină până la înscrierea în fals, iar factura neacceptată de pârâți nu face dovadă în favoarea… Tribunalul Alba, prin decizia civilă nr.1632 din 26 octombrie 2000, a admis apelul reclamantei, a modificat în totalitate sentința criticată și pe fond a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C.”S.T.P.C.” SRL. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Alba-Iulia care prin decizia civilă nr.583 din 9 martie 2001 a respins recursul pârâților C.V.și C.D.. Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut în esență că factura emisă de reclamantă, ulterior încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare, constituie adevărata convenție dintre părți, pârâții nefăcând dovada îndeplinirii obligației de plată a prețului.

De asemenea s-a apreciat că prin contestarea semnăturii de primire de pe factură, pârâții trebuia să uzeze de posibilitățile conferite de lege privind verificarea de scripte și procedura falsului. La data de 30 aprilie 2001 C.V.și C.D. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr.1632 din 26 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul Alba, invocând dispozițiile art.322 pct.4 C.proc.civ. Tribunalul Alba prin decizia civilă nr.772 din 13.06.2001 a admis cererea de revizuire, a constatat ca fiind fals înscrisul intitulat „factură” nr.0614812 AB emis la 11 octombrie 1995 de S.C.”S.T.P.C.” SRL, a desființat decizia civilă criticată și procedând la judecarea cauzei, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.198/2000 pronunțată de Judecătoria Aiud.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.322 pct.4 C.proc.civ. întrucât înscrisul în temeiul căruia s-a pronunțat decizia civilă nr.1632 din 26.10.2000 a Tribunalului Alba, are un conținut fals, astfel încât societatea vânzătoare nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a prețului, temei al rezoluțiunii. Prin decizia civilă nr.2090 din 16.10.2001, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul formulat de S.C.”S.T.P.C.” SRL, a modificat în totalitate hotărârea criticată, respingând ca neîntemeiată cererea de revizuire. Instanța de control judiciar a reținut în esență că falsul invocat nu este de natură să ducă la schimbarea soluției pronunțată prin decizia civilă a cărei revizuire s-a solicitat.

Împotriva deciziei civile nr.2090 din 16 octombrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia la data de 10.06.2002 s-a declarat recurs în anulare de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G.nr.138/02.10.2000 și O.U.G. nr.59/27.04.2001, susținând că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită pe fond. În motivarea recursului în anulare s-a arătat în esență că înscrisul determinant, care a stat la baza deciziei civile nr.1632 din 26.10.2000 pronunțată de Tribunalul Alba, a cărei revizuire s-a cerut, l-a constituit factura F.A.

nr.0614812 AB din 11.10.1995 pe care semnătura nu aparține cumpărătorului C.V., fapt dovedit cu rapoartele de expertiză grafologică efectuată în cauză și constatat și Ordonanța nr.63/P din 23.04.2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud care deși a reținut săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în sarcina numitului L. M. E., a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, întrucât s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale. Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Prin decizia civilă nr.1632/A/26.10.2000 pronunțată de Tribunalul Alba – secția civilă s-a admis apelul declarat de către reclamanta S.C.“S.T.C.P” SRL împotriva sentinței civile nr.198/2000 pronunțată de Judecătoria Aiud pe care o schimbă în tot și procedând la judecarea cauzei în fond, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâților C.V.și C.D., dispunându-se rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1875/09.10.1995 de notar public D. M., având ca obiect imobilul înscris în C.F.6304 Aiud nr.top 1673/1 și nr.top 1676/1 și restabilirea situației anterioare de carte funciară. Totodată s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul înscris în C.F.6304 Aiud.

Instanța de apel și-a întemeiat soluția pronunțată pe înscrisul depus la dosar de către reclamanta S.C.”S.T.C.P” SRL și anume factura F.A. 0614812 seria AB din 11.10.1995 ștampilată și semnată de vânzător și de cumpărătorul C.V.și în care se menționează că imobilul proprietatea S.C.”S.T.C.P” SRL a fost vândut cu prețul de 3.000.000 lei care trebuia plătit în 12 rate lunare. Față de acest înscris, emis la două zile după încheierea contractului de vânzare-cumpărare – autentificat de notarul public, instanța de apel a reținut că pârâții nu au făcut dovada plății celor 12 rate în contul prețului menționat în factură și a dispus rezoluțiunea contractului. Cu privire la factura F.A.

nr.0614812 AB din 11.10.1995 s-au întreprins cercetări penale împotriva lui L.M.E.acuzat de săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și în cadrul acestor cercetări, factura menționată a fost expertizată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj și de Institutul Național de Expertize Criminalistice – București, concluzionându-se în ambele expertize că factura incriminată nu a fost semnată la poziția „Numele delegatului” de către C.V.. Prin Ordonanța nr.63/P din 23.04.2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud s-a constatat că reprezentantul societății comerciale reclamante, L.M.E.se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, dar, întrucât termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.

Cum înscrisul pe care s-a întemeiat decizia civilă nr.1632/26.10.2000 pronunțată de Tribunalul Alba și prin care s-a admis acțiunea în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare a fost factura incriminată, dovedită a fi falsificată în privința semnăturii numelui cumpărătorului, pârâții C.V.și C.D. au introdus cereri de revizuire a deciziei, întemeiate pe prevederile art.322 pct.4 C.proc.civ.. Decizia civilă nr.772/13.06.2001 pronunțată de Tribunalul Alba prin care s-a admis cererea de revizuire și s-a desființat decizia civilă nr.1632/2000 pronunțată de aceeași instanță, a fost modificată în totalitate prin decizia civilă nr.2090 din 16.10.2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, în recursul declarat de S.C.”S.T.C.P” SRL, respingându-se ca neîntemeiată cererea de revizuire.

Se reține prin decizia civilă nr.2090/16.10.2001 că nu poate fi admisă cererea de revizuire chiar dacă factura nu a fost semnată de cumpărătorul C.V., deoarece pârâții nu au făcut dovada că și-au îndeplinit obligația de plată a prețului în 12 rate lunare. Potrivit art.322 pct.4 C.proc.civ. revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută, între altele, dacă a fost dată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. Prin înscris fals declarat în cursul sau în urma judecății, în sensul textului citat, trebuie să se înțeleagă nu numai înscrisul reținut ca fals odată cu stabilirea unei infracțiuni, ci și acela al cărui conținut nu corespunde realității, chiar și atunci când prin operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune.

În cauză s-a dovedit în urma expertizelor efectuate de către laboratoarele de criminalistică din Cluj și București, că factura F.A. nr.0614812 AB din 11.10.1995, în temeiul căreia instanțele au admis acțiunea în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanta S.C.”S.T.C.P” SRL și pârâții C.V.și C.D., este un act fals în sensul că semnătura de pe factură nu aparține nici unuia dintre cumpărători. Așa fiind, factura incriminată nu poate produce nici un efect juridic față de pârâții cumpărători C. și nu poate constitui dovada contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, a prețului vânzării și nici a modalităților de plată a prețului.

Cum înscrisul reținut de instanța de control judiciar ca dovadă a convenției părților și a obligațiilor asumate de acestea s-a dovedit a nu corespunde realității, fiind un act fals, în cauză erau incidente dispozițiile art.322 pct.4 C.proc.civ., așa cum s-a reținut și prin decizia 772/A din 13.06.2001 pronunțată de Tribunalul Alba – secția civilă, prin care s-a admis cererea de revizuire formulată de C.V.și C.D., s-a desființat decizia civilă nr.1632/A/2000 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr.4032/2000 și rejudecându-se cauza, s-a respins apelul declarat de reclamanta S.C.”S.T.C.P” SRL împotriva sentinței civile nr.198/2000 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar civil nr.3122/1999.

În consecință urmează a se admite recursul în anulare și a se casa decizia civilă nr.2090 din 16 octombrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia – secția civilă. Conform art.314 C.proc.civ. rejudecând cauza, se va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C.”S.T.P.C.”SRL Aiud împotriva deciziei civile 772/A/13.06.2001 pronunțată de Tribunalul Alba – secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.2090 din 16 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba-Iulia – Secția civilă, pe care o casează. Respinge recursul declarat de S.C.”S.T.P.C.” SRL – Aiud împotriva deciziei nr.772 A din 13 iunie 2001 a Tribunalului Alba – Secția civilă, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2003.