ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6408/2004

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 8 octombrie 1999 reclamanta SC S.T.P.

SRL a chemat în judecată pe pârâții C.V. și C.D. pentru a se constata nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1875 din 9

octombrie 1995, prin care reclamanta a vândut pârâților imobilul înscris în C.F.

6304 Aiud top 1673/1 și 1676/1, repunerea părților în situația anterioară,

rectificarea cărții funciare și evacuarea pârâților din imobil.

Acțiunea a fost respinsă prin

sentința civilă nr. 198 din 14 februarie 2000 a Judecătoriei Aiud.

Tribunalul Alba, prin decizia civilă

nr. 1632 din 26 octombrie 2000, a admis apelul reclamantei, a modificat în

totalitate sentința primei instanțe și pe fond a admis acțiunea reclamantei.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Alba Iulia, care, prin decizia civilă nr. 583 din 9 martie 2001, a

respins recursul pârâților C.V. și C.D.

Prin decizia civilă nr. 772 din 13

iunie 2001, Tribunalul Alba a admis cererea de revizuire formulată de C.V. și C.D.

în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., a constatat ca fiind

fals înscrisul intitulat „factură” nr. 0614812 AB emis la 11 octombrie 1995 de SC

S.T.P. SRL, a desființat decizia civilă nr. 1632 din 26 octombrie 2000 a

Tribunalului Alba și, procedând la judecarea cauzei, a respins apelul declarat

de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 198/2000 pronunțată de Judecătoria

Aiud.

Prin decizia civilă nr. 2090 din 16

octombrie 2001 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul formulat de SC S.T.P.

SRL și a modificat în totalitate decizia civilă nr. 772/2001 a Tribunalului

Alba, respingând ca neîntemeiată cererea de revizuire.

Prin decizia nr. 1715 din 23 aprilie

2003, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a admis recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, a casat decizia civilă nr. 2090 din 16 octombrie 2001 a Curții de

Apel Alba Iulia și a respins recursul declarat de SC S.T.P. SRL Aiud împotriva

deciziei civile nr.772 din 13 iunie 2001 a Tribunalului Alba, pe care a

menținut-o.

Împotriva acestei din urmă decizii a

formulat contestație în anulare SC S.T.P. SRL Aiud în temeiul dispozițiilor

art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susținând că dezlegarea dată cererii de

revizuire este rezultatul unor greșeli materiale în aprecierea înscrisului

defăimat ca fals.

Dezvoltând susținerea,

contestatoarea arată că o primă greșeală materială constă în faptul că în

soluționarea recursului în anulare instanța nu a observat aspectul esențial

reținut prin decizia atacată, anume acela că, deși există falsul invocat de

pârâți, acesta nu era de natură să ducă la schimbarea soluției date în apel,

cererea de revizuire fiind neîntemeiată, astfel explicându-se că în

considerentele deciziei contestate s-a reținut că acțiunea în rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare a fost admisă în temeiul facturii acuzate de

fals privitor la semnătura cumpărătorului, că falsul a fost săvârșit de

reprezentantul contestatoarei și că acesta afectează întregul înscris având

calificarea de factură.

A doua greșeală materială este, în

opinia contestatoarei, aceea că din hotărârea supusă contestației în anulare

instanța a reținut în mod eronat că Ordonanța nr. 63/P dată de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Aiud a constatat că reprezentantul contestatoarei se face

vinovat de fals material în înscrisuri oficiale, deși, în realitate, prin

ordonanță se arată numai că nu se mai poate exercita acțiunea penală datorită

prescripției răspunderii penale. A admite contrariul înseamnă că se acordă

autoritate de lucru judecat unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală

în condițiile în care asemenea autoritate nu poate fi dată decât de o hotărâre

judecătorească civilă care să consacre fals înscrisul în discuție, ori asemenea

hotărâre nu există.

În fine, se impută hotărârii atacate

reținerea eronată că întreaga factură este falsă, datorită neexecutării

semnăturii de către cumpărător, neobservându-se că în raporturile civile și

comerciale valoarea probatorie a facturii nu poate fi total compromisă de către

falsul privind una din semnăturile aplicate pe ea.

Pentru toate cele arătate se cere

admiterea contestației în anulare și modificarea hotărârii atacate în sensul

respingerii recursului în anulare.

Contestația în anulare este

nefondată.

Motivul de contestație în anulare

constând în dezlegarea recursului ca rezultat al unor greșeli materiale,

reglementat prin art. 318 C. proc. civ., are în vedere doar greșeli de fapt

involuntare în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care

au avut drept consecință darea unor soluții greșite, adică greșelile comise de

instanță prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și

care determină soluția pronunțată.

În cauza de față, așa cum rezultă în

mod evident din dezvoltarea motivelor de contestație mai sus redate,

contestatoarea nu impută săvârșirea unor greșeli în sensul examinat, ci greșeli

de judecată, respectiv de apreciere a înscrisului defăimat ca fals și a

ordonanței procurorului, de interpretare a considerentelor uneia din hotărârile

judecătorești date în rezolvarea cererii de revizuire, precum și de aplicare a

unor dispoziții legale.

Asemenea greșeli de judecată nu

deschid însă calea contestației în anulare cu consecința rejudecării căii de

atac a recursului în anulare.

Pentru toate cele ce preced,

contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația în

anulare declarată de SC S.T.P. SRL AIUD împotriva deciziei nr. 1715 din 23

aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2004.