ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2805/2004

Asupra recursului civil de față:

Din lucrările dosarului se constată

următoarele:

Prin acțiunea adresată la 20

septembrie 2001, Tribunalul Alba, reclamanta B.O. a chemat în judecată pârâta

SC A. SA Alba Iulia, solicitând ca prin sentință să se dispună anularea

deciziei emisă de aceasta privind respingerea cererii sale de retrocedare în

natură a imobilului situat în Aiud, înscris în C.F. nr. 10199; pe cale de

consecință s-a solicitat să se dispună restituirea în natură a imobilului.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că este moștenitoarea fostului proprietar al imobilului, O.I., de la

care a fost naționalizat în anul 1948. Clădirea se compunea dintr-o brutărie,

magazin și spații de locuit, acestea din urmă fiindu-i restituite reclamantei

prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Pârâta a răspuns negativ notificării

reclamantei vizând restituirea în natură a imobilului, această soluție

contravenind, în opinia exprimată prin acțiune, prevederilor Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Alba, pe baza

probatoriilor administrate, a pronunțat sentința civilă nr. 871 din 3 octombrie

2002 prin care a respins acțiunea ca nefondată.

Instanța a reținut că restituirea în

natură a spațiilor ce au constituit brutăria și magazinul nu este posibilă,

reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în

condițiile Legii nr. 10/2001 deoarece:

- naționalizarea s-a făcut cu

respectarea, sub toate aspectele, a prevederilor Legii nr. 119/1948;

- bunul în litigiu face parte din

patrimoniul pârâtei, privatizată integral, cu respectarea dispozițiilor legale,

încă din anul 1998.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, cu o motivare similară

celei a instanței de fond, prin decizia civilă nr. 220 din 7 martie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Împotriva deciziei reclamanta a

declarat recurs, solicitând în principal casarea ei și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de apel pentru ca aceasta să se pronunțe asupra fondului

apărărilor sale; în subsidiar s-a solicitat modificarea deciziei și pe fond

admiterea contestației.

Au fost invocate în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., reclamanta-recurentă

susținând în esență că:

- instanțele au încălcat prevederile

art. 27 din Legea nr. 10/2001 și dispozițiile Legii nr. 119/1948, omițând să

observe susținerile sale privind nevalabilitatea naționalizării;

- „nu s-a ținut cont de probe

importante de la dosarul cauzei care erau hotărâtoare pentru soluționarea

legală a litigiului”;

Examinând actele și lucrările

dosarului în contextul criticilor formulate, Curtea reține că recursul este

nefondat.

Este de relevat în primul rând că

ambele instanțe, și îndeosebi cea de apel, au analizat apărările reclamantei,

respingându-le argumentat și cu o motivare convingătoare.

În raport de probatoriile

administrate au fost stabilite în mod corect cele două coordonate fundamentale

ale cauzei:

- spațiile de producție și comerț au

fost naționalizate cu respectarea prevederilor Legii nr. 119/1948, nici măcar

reclamanta neputându-se referi la o cauză de nulitate, în afara caracterului

„retrograd” al acestui act normativ;

- în consecință, spațiile în litigiu

s-au aflat în mod legal în patrimoniul societății pârâte, privatizată încă din

anul 1998.

Pe aceste premise corect stabilite,

instanțele au concluzionat, fără a încălca prevederile art. 27 din Legea nr.

10/2001 și cu luarea în considerare a probatoriilor administrate, că reclamanta

este îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 10/2001 însă nu

printr-o restituire în natură a imobilului că prin măsurile reparatorii prin

echivalent prevăzute de acest act normativ.

Așa fiind, cum hotărârile pronunțate

sunt în întregime legale și temeinice, recursul va fi respins, ca nefondat,

conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta B.O. împotriva deciziei civile nr. 220 A din 7 martie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 aprilie 2004.