ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3732/2003

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 458, pronunțată la

data de 6 februarie 2003 în dosarul nr. 347/2002, Curtea Supremă de Justiție,

secția de contencios administrativ, a respins recursul formulat de

recurentul-reclamant C.P., împotriva sentinței civile nr. 436, pronunțată la

data de 28 noiembrie 2001, de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ.

Pentru a pronunța această soluție,

secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție a reținut, în

esență, că sentința recurată este legală și temeinică, instanța respingând în

mod legal și temeinic acțiunea, recurentul-reclamant nefăcând dovada că a

părăsit localitatea de domiciliu, orașul Rădăuți, județul Suceava, ca urmare

strămutării/refugierii din cauza persecuțiilor din motive etnice, ci, eventual,

din cauza evenimentelor legate de înaintarea frontului pe teritoriul României,

astfel că, nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr.

199/1999.

Împotriva acestei decizii a fost

formulată contestația în anulare de față, contestatorul susținând, fără a

indica temeiul legal, că recursul s-a judecat la data de 6 februarie, în lipsa

lui, deși la data de 26 septembrie 2002, dosarul fusese amânat pentru data de 6

martie 2003, ceea ce ar putea constitui cazul prevăzut de art. 317 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ.

Contestația în anulare este

nefondată.

Într-adevăr, potrivit acestei

prevederi legale procedurale, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată cu

contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când

s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Dar, în cauză, pentru data de 6

februarie 2003, când s-a judecat recursul și s-a pronunțat decizia nr. 458 din

dosarul nr. 347/2002 al Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ, recurentul-reclamant avusese termen în cunoștință, luat la

termenul precedent, 26 septembrie 2002, când a fost prezent.

Posibilitatea unei erori în legătură

cu termenul din 6 februarie 2003, cu data de 6 martie 2003, așa cum susține

contestatorul, este exclusă, instanța dispunând citarea părții lipsă, Casa

Județeană de Pensii Maramureș, tot pentru data de 6 februarie 2003.

Astfel fiind, motivul invocat de

contestator este neîntemeiat, urmând să se dispună respingerea contestației în

anulare de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de C.P., împotriva deciziei nr. 485 din 6 februarie 2003 a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2003.