Decizia nr. 3732/2003 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 347/2002 — contestație în anulare

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 458, pronunțată la data de 6 februarie 2003 în dosarul nr. 347/2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a respins recursul formulat de recurentul-reclamant C.P., împotriva sentinței civile nr. 436, pronunțată la data de 28 noiembrie 2001, de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această soluție, secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție a reținut, în esență, că sentința recurată este legală și temeinică, instanța respingând în mod legal și temeinic acțiunea, recurentul-reclamant nefăcând dovada că a părăsit localitatea de domiciliu, orașul Rădăuți, județul Suceava, ca urmare strămutării/refugierii din cauza persecuțiilor din motive etnice, ci, eventual, din cauza evenimentelor legate de înaintarea frontului pe teritoriul României, astfel că, nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 199/1999. Împotriva acestei decizii a fost formulată contestația în anulare de față, contestatorul susținând, fără a indica temeiul legal, că recursul s-a judecat la data de 6 februarie, în lipsa lui, deși la data de 26 septembrie 2002, dosarul fusese amânat pentru data de 6 martie 2003, ceea ce ar putea constitui cazul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Contestația în anulare este nefondată. Într-adevăr, potrivit acestei prevederi legale procedurale, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Dar, în cauză, pentru data de 6 februarie 2003, când s-a judecat recursul și s-a pronunțat decizia nr. 458 din dosarul nr. 347/2002 al Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, recurentul-reclamant avusese termen în cunoștință, luat la termenul precedent, 26 septembrie 2002, când a fost prezent.

Posibilitatea unei erori în legătură cu termenul din 6 februarie 2003, cu data de 6 martie 2003, așa cum susține contestatorul, este exclusă, instanța dispunând citarea părții lipsă, Casa Județeană de Pensii Maramureș, tot pentru data de 6 februarie 2003. Astfel fiind, motivul invocat de contestator este neîntemeiat, urmând să se dispună respingerea contestației în anulare de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge contestația în anulare formulată de C.P., împotriva deciziei nr. 485 din 6 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2003.