ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta F.I. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21781 din 9 iulie 2007 și

recunoașterea calității de refugiat din motive etnice, cu consecința acordării

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, în opinia sa, nu există motive pentru

respingerea cererii sale formulate în temeiul Legii nr. 189/2000, hotărârea atacată

fiind netemeinică și nelegală.

Prin sentința

civilă nr. 293/2008 din 6 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă,

instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanța a obligat

pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 10 august 1944

- 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând

cu data de 1 august 2007.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că probatoriului

administrat în cauză, respectiv acte de stare civilă, declarațiile autentice

ale martorilor, declarația martorului audiat în mod nemijlocit și

interogatoriul reclamantei, atestă cu caracter unitar refugiul acesteia din

localitatea de domiciliu Diviciorii Mari, județul Cluj, în localitatea Mociu, județul

Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P. Cluj, criticând soluția pronunțată

pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că în concordanță cu

prevederile legale, sunt necesare două surse de informație care să indice

aceleași date relativ la data de plecare, localitatea, motivul plecării,

localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu, or, în speță există o

singură declarație.

Totodată,

susține recurenta, datele furnizate în cauza dedusă judecății sunt insuficiente

și contradictorii.

Înalta Curte

de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința

atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză,

constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit

prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Potrivit art.

2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana strămutată

este aceea care a fost mutată, sau care a fost obligată să-și schimbe

domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

De asemenea,

în conformitate cu dispozițiile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și

art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din

ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și,

în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.

Din

probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile depuse la filele

9 - 17

din dosarul de fond, declarația

martorului audiat nemijlocit de instanță, rezultă că intimata - reclamantă se

încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de

măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu

prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele

pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr.

127/2002.

Totodată, Înalta

Curte apreciază că susținerile recurentei în ce privește existența unor date

contradictorii nu pot fi reținute, întrucât din probatoriul administrat rezultă

neechivoc refugiul reclamantei din localitatea de domiciliu urmare a

persecuțiilor etnice suferite, respectiv data de plecare, localitatea, motivul

plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu.

Pentru

considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 293/2008 din 6

martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.