ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 60/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 60/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
S-a luat în examinare recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.761 din 18
iunie 2003 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios
administrativ.
La apelul nominal nu s-au prezentat:
recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj și intimatul reclamant D.P.
Procedura completă.
Magistratul asistent, făcând referatul
cauzei a arătat că atât recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj cât și
intimatul reclamant D.P. au solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de
Apel Cluj la 2 iulie 2002, D.P. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii
Cluj și a solicitat modificarea datei de la care i se acordă indemnizația de
300.000 lei lunar prevăzută de Ordonanța Guvernului nr.105/1999, aprobată prin
Legea nr.189/2000,
modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului
nr.242/2000 aprobată prin Legea nr.367/2001, stabilind ca dată a începerii
acordării drepturilor 1 aprilie 2001, în loc de 1 iunie 2002.
Reclamantul a arătat că a depus cererea
pentru acordarea drepturile prevăzute de lege pentru refugiați la data de 28
martie 2001, astfel că urmează a beneficia de drepturi conform legii la 1
aprilie 2001 și nu de la 1 iunie 2002, cum s-a stabilit prin hotărârea
pârâtei.
Curtea de Apel Cluj – Secția comercială
și de contencios administrativ, prin sentința nr.341 din 11 septembrie 2002, a
admis acțiunea.
Curtea Supremă de Justiție – Secția de
contencios administrativ, prin decizia nr.1343 din 1 aprilie 2003, a casat
sentința cu trimitere spre rejudecare, pentru stabilirea corectă a situației
de fapt și aplicarea normelor legale incidente în cauză.
Curtea de Apel Cluj – Secția comercială
și de contencios administrativ prin sentința civilă nr.761 din 18 iunie 2003, a
admis acțiunea și a dispus anularea parțială a hotărârii nr.179 din 28 mai 2002
în sensul că a obligat pârâta să acorde reclamantului drepturile cuvenite în
temeiul Legii nr.189/2000 cu începere de la 1 aprilie 2001, reținând că acesta
a depus cerere pentru acordarea drepturilor la 28 martie 2001.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea
sentinței și în fond respingerea acțiunii, întrucât pentru perioada 1 aprilie
2001 – 1 iunie 2002 există autoritate de lucru judecat – sentința nr.1761/2001
a Tribunalului Cluj, care a menținut soluția de respingere a cererii formulate
de D.P., or, această hotărâre nu a fost desființată printr-o cale extraordinară
de atac.
Recursul este nefondat.
Din actul depus la fila 6 în dosarul
nr.3508/2003, rezultă că D.P. a formulat cerere pentru acordarea drepturilor
prevăzute de Legea nr.189/2000 la Direcția de muncă și solidaritate socială
Cluj la 28 martie 2001.
Persoana care îndeplinește cerințele
legii, respectiv a suferit persecuții etnice, beneficiază de drepturile
reparatorii prevăzute de aceasta, cu începere din luna imediat următoare
depunerii cererii.
Reclamantul a susținut că în anul
1940, a fost obligat să se refugieze din Ardealul de Nord, după intrarea
administrației ungare în zonă.
Este real că inițial atât pârâta prin
hotărârea nr.1162 din 27 aprilie 2001 cât și Tribunalul Cluj – Secția
comercială și de contencios administrativ – prin sentința civilă nr.1761 din 20
iulie 2001, au respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea
nr.189/2000, reținând că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile
invocate, deoarece nu privesc persoane refugiate ci numai cele ce au fost
strămutate sau deportate de autoritățile române.
Însă, prin Normele de aplicare a
ordonanței aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.127/2000 în art.2, persoanelor
strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și
cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de
populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de
domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică,
ce durează pe toată perioada strămutării, atât comisia, cât și instanța, au
apreciat ulterior că reclamantul beneficiază de dispozițiile Legii nr.189/2000,
drepturile cuvenite acestuia se vor da având în vedere respectarea cerinței
formulării cererii.
Or, în cauză aceasta s-a realizat la 28
martie 2001 prima oară, astfel reclamantul va beneficia de drepturile cuvenite
cu începere de la 1 aprilie 2001.
Lacunele din legislație nu-i pot fi
imputabile reclamantului cu atât mai mult cu cât acesta este beneficiarul unor
drepturi reparatorii, fiind o persoană ce a suferit persecuții etnice, astfel
că, justificat instanța a admis acțiunea și a anulat în parte hotărârea pârâtei
dispunând acordarea drepturilor cuvenite potrivit Legii nr.189/2000 cu începere
de la 1 aprilie 2001.
În consecință, recursul se privește
nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.761 din 18 iunie 2003 a
Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14
ianuarie 2004.