ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 60/2004

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.761 din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal nu s-au prezentat: recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj și intimatul reclamant D.P. Procedura completă. Magistratul asistent, făcând referatul cauzei a arătat că atât recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj cât și intimatul reclamant D.P. au solicitat judecarea în lipsă. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj la 2 iulie 2002, D.P.

a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj și a solicitat modificarea datei de la care i se acordă indemnizația de 300.000 lei lunar prevăzută de Ordonanța Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.242/2000 aprobată prin Legea nr.367/2001, stabilind ca dată a începerii acordării drepturilor 1 aprilie 2001, în loc de 1 iunie 2002. Reclamantul a arătat că a depus cererea pentru acordarea drepturile prevăzute de lege pentru refugiați la data de 28 martie 2001, astfel că urmează a beneficia de drepturi conform legii la 1 aprilie 2001 și nu de la 1 iunie 2002, cum s-a stabilit prin hotărârea pârâtei. Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.341 din 11 septembrie 2002, a admis acțiunea.

Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ, prin decizia nr.1343 din 1 aprilie 2003, a casat sentința cu trimitere spre rejudecare, pentru stabilirea corectă a situației de fapt și aplicarea normelor legale incidente în cauză.

Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr.761 din 18 iunie 2003, a admis acțiunea și a dispus anularea parțială a hotărârii nr.179 din 28 mai 2002 în sensul că a obligat pârâta să acorde reclamantului drepturile cuvenite în temeiul Legii nr.189/2000 cu începere de la 1 aprilie 2001, reținând că acesta a depus cerere pentru acordarea drepturilor la 28 martie 2001. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii, întrucât pentru perioada 1 aprilie 2001 – 1 iunie 2002 există autoritate de lucru judecat – sentința nr.1761/2001 a Tribunalului Cluj, care a menținut soluția de respingere a cererii formulate de D.P., or, această hotărâre nu a fost desființată printr-o cale extraordinară de atac.

Recursul este nefondat. Din actul depus la fila 6 în dosarul nr.3508/2003, rezultă că D.P. a formulat cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 la Direcția de muncă și solidaritate socială Cluj la 28 martie 2001. Persoana care îndeplinește cerințele legii, respectiv a suferit persecuții etnice, beneficiază de drepturile reparatorii prevăzute de aceasta, cu începere din luna imediat următoare depunerii cererii. Reclamantul a susținut că în anul 1940, a fost obligat să se refugieze din Ardealul de Nord, după intrarea administrației ungare în zonă.

Este real că inițial atât pârâta prin hotărârea nr.1162 din 27 aprilie 2001 cât și Tribunalul Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ – prin sentința civilă nr.1761 din 20 iulie 2001, au respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, reținând că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile invocate, deoarece nu privesc persoane refugiate ci numai cele ce au fost strămutate sau deportate de autoritățile române. Însă, prin Normele de aplicare a ordonanței aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.127/2000 în art.2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, atât comisia, cât și instanța, au apreciat ulterior că reclamantul beneficiază de dispozițiile Legii nr.189/2000, drepturile cuvenite acestuia se vor da având în vedere respectarea cerinței formulării cererii.

Or, în cauză aceasta s-a realizat la 28 martie 2001 prima oară, astfel reclamantul va beneficia de drepturile cuvenite cu începere de la 1 aprilie 2001. Lacunele din legislație nu-i pot fi imputabile reclamantului cu atât mai mult cu cât acesta este beneficiarul unor drepturi reparatorii, fiind o persoană ce a suferit persecuții etnice, astfel că, justificat instanța a admis acțiunea și a anulat în parte hotărârea pârâtei dispunând acordarea drepturilor cuvenite potrivit Legii nr.189/2000 cu începere de la 1 aprilie 2001. În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.761 din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2004.