ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1296/2006

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 martie 2005, reclamantul O.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16632 din 10 martie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivare, reclamantul a arătat că, prin actul administrativ contestat, pârâta a refuzat, în mod nelegal, să-i acorde drepturile compensatorii dispuse de actul normativ indicat, deși a dovedit că, în perioada martie 1944 - martie 1945 s-a refugiat împreună cu familia, datorită persecuțiilor exercitate pe criterii etnice, din comuna Luna, județul Turda, în prezent județul Cluj, în comuna Nojlac, județul Alba.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 327 din 24 mai 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada martie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2005. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Recursul declarat împotriva sus menționatei sentințe, de către pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 177 din 19 ianuarie 2006, această hotărâre judecătorească fiind modificată, în sensul că, pe fond, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de control judiciar a apreciat că schimbarea domiciliului reclamantului și al familiei sale dintr-o localitate aflată sub administrația autorităților române, într-o alta aflată pe teritoriul ocupat, nu s-a datorat persecuțiilor etnice și nu poate atrage calitatea acestuia, de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000. La data de 2 februarie 2006, reclamantul O.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 177 din 19 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând prevederile art. 317 C. proc. civ., în mod generic, dar susținând că hotărârea instanței de recurs este nelegală, deoarece doi frați ai săi, aflați în situații similare, au fost considerați beneficiari ai prevederilor O.G.

nr. 105/1999, depunând, în acest sens, copiile deciziilor nr. 5753 și nr. 5754 din 30 noiembrie 2005, pronunțate de secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația în anulare este nefondată. Astfel, cazurile în care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, sunt enumerate în mod limitativ de prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ., între care nu se regăsește și situația invocată de către petent: existența unor hotărâri judecătorești contrare, pronunțate în cauze similare, care ar putea constitui, eventual, temei pentru o cerere de revizuire. Astfel fiind, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 317 și 318 C. proc.

civ., invocat de contestator, ca temei legal al cererii sale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de O.I. împotriva deciziei nr. 177 din 19 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2006.