ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1296/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 29 martie 2005, reclamantul O.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16632 din 10 martie 2005,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivare, reclamantul a arătat

că, prin actul administrativ contestat, pârâta a refuzat, în mod nelegal, să-i

acorde drepturile compensatorii dispuse de actul normativ indicat, deși a

dovedit că, în perioada martie 1944 - martie 1945 s-a refugiat împreună cu

familia, datorită persecuțiilor exercitate pe criterii etnice, din comuna Luna,

județul Turda, în prezent județul Cluj, în comuna Nojlac, județul Alba.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 327

din 24 mai 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada martie

1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data

de 1 februarie 2005.

Instanța a reținut că soluția se

impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Recursul declarat împotriva sus

menționatei sentințe, de către pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a fost

admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 177 din 19 ianuarie 2006, această hotărâre

judecătorească fiind modificată, în sensul că, pe fond, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de control judiciar a

apreciat că schimbarea domiciliului reclamantului și al familiei sale dintr-o

localitate aflată sub administrația autorităților române, într-o alta aflată pe

teritoriul ocupat, nu s-a datorat persecuțiilor etnice și nu poate atrage

calitatea acestuia, de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

La data de 2 februarie 2006,

reclamantul O.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 177

din 19 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, invocând prevederile art. 317 C. proc. civ., în mod generic, dar susținând că hotărârea instanței de recurs este nelegală,

deoarece doi frați ai săi, aflați în situații similare, au fost considerați

beneficiari ai prevederilor O.G. nr. 105/1999, depunând, în acest sens, copiile

deciziilor nr. 5753 și nr. 5754 din 30 noiembrie 2005, pronunțate de secția

contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestația în anulare este

nefondată.

Astfel, cazurile în care hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, sunt enumerate în mod

limitativ de prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ., între care nu se regăsește și situația invocată de către petent: existența unor hotărâri judecătorești

contrare, pronunțate în cauze similare, care ar putea constitui, eventual,

temei pentru o cerere de revizuire.

Astfel fiind, contestația în anulare

va fi respinsă ca nefondată, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 317

și 318 C. proc. civ., invocat de contestator, ca temei legal al cererii sale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de O.I. împotriva deciziei nr. 177 din 19 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 aprilie 2006.