ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.11.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3804/2003

HOTĂRÂRE
11.11.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3804/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 1 aprilie 2003 la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, reclamanta C.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 4694 din 21

martie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, prin care i s-a

respins cererea de stabilire a calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 și O.G. nr. 242/2000, aprobată prin Legea nr.

367/2003, precum și al H.G. nr. 127/2000 privind aplicarea Normelor de aplicare

a O.G. nr. 105/1999.

În motivarea acțiunii, reclamanta

C.M. a învederat că părinții săi au fost strămutați din motive etnice. din

localitatea de domiciliu Vadul Crișului. în localitatea Zece Hotare. Raionul

Alba. județul Bihor. începând cu luna mai 1942. până în septembrie 1945, unde

s-a născut la data de 12 octombrie 1943.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 191/CA/2003 - P

din 12 mai 2003, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 4694 din

21 martie 2003 și a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de

beneficiară a O.G. nr. 105/1999, în sensul solicitat.

În considerentele sentinței

pronunțate, prima instanță a reținut că strămutarea din localitatea de

domiciliu, într-o alta din afara teritoriului ocupat, este o modalitate de

persecuție etnică și că această persecuție a durat pe toată perioada

strămutării, constând în privarea celor strămutați, de folosința locuinței lor,

ca și de cea a bunurilor. Totodată, instanța a apreciat că și copii născuți în

localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut cu aceștia,

respectiv au suferit persecuții din motive etnice pe toată perioada

strămutării, care este sinonimă cu refugiul, și care este cuprinsă între data

nașterii și data retrocedării teritoriului românesc, când a încetat motivul

strămutării.

Sentința a fost recurată de către

Casa Județeană de Pensii Bihor.

Prin motivele de casare formulate în

scris, recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit că

strămutarea din localitatea de domiciliu, pe criterii etnice, este o modalitate

de persecuție, precum și faptul că reclamanta nu era născută la data

refugiului, deci nu avea un domiciliu de unde să fie strămutată.

Recursul urmează a fi admis pentru

considerentele ce se vor arăta.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și

juridică a minorului, și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, de

educație, inclusiv îndatorirea de a administra bunurile minorului.

Drepturile și obligațiile părintești

sunt enumerate generic în conținutul art. 101, 105, 107 ș.a. C. fam., texte

aflate sub Titlul III privind „Ocrotirea celor lipsiți de capacitate, a celor

cu capacitate restrânsă și a altor persoane” din același cod.

În raport cu dispozițiile legale mai

sus citate, ca și, în general, cu economia reglementărilor aduse prin Codul

familiei, care impun în mod imperativ o conduită juridică de protecție, ajutor

și pază a părinților față de minor, se impune cu rigoare concluzia că minorul

trebuie să trăiască, de regulă, alături de părinții săi, precum și că orice

separare de aceștia nu este validă decât în cazuri de excepție, anume prevăzute

de lege și reglementate de lege.

Din această perspectivă, soluția, ca

și motivarea adusă de prima instanță, sunt în afară de orice critică și exprimă

un mod corect și uman de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

De asemenea, potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din cele 6 situații enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit persecuțiilor exercitate din motive

etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au

suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este necontestat că

reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Sub aspectul perioadei pentru care

reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, sentința

instanței de fond este criticabilă, întrucât nu precizează cu exactitate

perioada de refugiu, arătându-se în considerentele hotărârii că admite acțiunea

reclamantei în sensul solicitat.

Ori reclamanta, prin petitul

acțiunii introductive de instanță, a solicitat să-i fie recunoscută calitatea

de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, pe perioada refugiului părinților săi, respectiv mai 1942 -

septembrie 1945.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă, însă, că reclamanta s-a născut la data de 12 octombrie 1943, dată de

la care se naște dreptul său la îndemnizația prevăzută de actul normativ

menționat, până la 6 martie 1945 ,dată la care a încetat statutul său de

refugiat.

În raport cu actele normative

incidente cauzei și a situației de fapt reținută, recursul urmează a fi admis,

modificată sentința atacată, în sensul că reclamanta beneficiază de

dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 12 octombrie 1943 – 6 martie

1945, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 191/CA/2003 - P din 12 mai

2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul

că stabilește perioada beneficiului dispozițiilor Legii nr. 189/2000, pentru

perioada 12 octombrie 1943 - 6 martie 1945.

Menține celelalte dispoziții.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-12-03
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8706/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, la 2 decembrie 2003, reclamanta P.V. a chemat în ju
ÎCCJ 2003-03-13
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1014/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 iunie 2002, D.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 1435 din
ÎCCJ 2003-02-20
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 705/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 mai 2002, G.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 1394 din 9
ÎCCJ 2003-01-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, sub nr. 2010, reclamantul O.S. a chemat în judecată pe pârâta Cas
ÎCCJ 2004-09-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6940/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.E., prin mandatar D.C., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, a solicitat anularea hotărârii nr. 7401 din 12 septembrie 2003, emisă de pâ
Sursă