ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3804/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 1 aprilie 2003 la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta C.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 4694 din 21 martie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și O.G. nr. 242/2000, aprobată prin Legea nr. 367/2003, precum și al H.G. nr. 127/2000 privind aplicarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999. În motivarea acțiunii, reclamanta C.M. a învederat că părinții săi au fost strămutați din motive etnice.

din localitatea de domiciliu Vadul Crișului. în localitatea Zece Hotare. Raionul Alba. județul Bihor. începând cu luna mai 1942. până în septembrie 1945, unde s-a născut la data de 12 octombrie 1943. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 191/CA/2003 - P din 12 mai 2003, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 4694 din 21 martie 2003 și a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, în sensul solicitat. În considerentele sentinței pronunțate, prima instanță a reținut că strămutarea din localitatea de domiciliu, într-o alta din afara teritoriului ocupat, este o modalitate de persecuție etnică și că această persecuție a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea celor strămutați, de folosința locuinței lor, ca și de cea a bunurilor.

Totodată, instanța a apreciat că și copii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut cu aceștia, respectiv au suferit persecuții din motive etnice pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul, și care este cuprinsă între data nașterii și data retrocedării teritoriului românesc, când a încetat motivul strămutării. Sentința a fost recurată de către Casa Județeană de Pensii Bihor. Prin motivele de casare formulate în scris, recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit că strămutarea din localitatea de domiciliu, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție, precum și faptul că reclamanta nu era născută la data refugiului, deci nu avea un domiciliu de unde să fie strămutată.

Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta. Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și juridică a minorului, și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, de educație, inclusiv îndatorirea de a administra bunurile minorului. Drepturile și obligațiile părintești sunt enumerate generic în conținutul art. 101, 105, 107 ș.a. C. fam., texte aflate sub Titlul III privind „Ocrotirea celor lipsiți de capacitate, a celor cu capacitate restrânsă și a altor persoane” din același cod.

În raport cu dispozițiile legale mai sus citate, ca și, în general, cu economia reglementărilor aduse prin Codul familiei, care impun în mod imperativ o conduită juridică de protecție, ajutor și pază a părinților față de minor, se impune cu rigoare concluzia că minorul trebuie să trăiască, de regulă, alături de părinții săi, precum și că orice separare de aceștia nu este validă decât în cazuri de excepție, anume prevăzute de lege și reglementate de lege. Din această perspectivă, soluția, ca și motivarea adusă de prima instanță, sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect și uman de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa. De asemenea, potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate, în dispozițiile normative menționate. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză, este necontestat că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Sub aspectul perioadei pentru care reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, sentința instanței de fond este criticabilă, întrucât nu precizează cu exactitate perioada de refugiu, arătându-se în considerentele hotărârii că admite acțiunea reclamantei în sensul solicitat.

Ori reclamanta, prin petitul acțiunii introductive de instanță, a solicitat să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pe perioada refugiului părinților săi, respectiv mai 1942 - septembrie 1945. Din actele și lucrările dosarului rezultă, însă, că reclamanta s-a născut la data de 12 octombrie 1943, dată de la care se naște dreptul său la îndemnizația prevăzută de actul normativ menționat, până la 6 martie 1945 ,dată la care a încetat statutul său de refugiat. În raport cu actele normative incidente cauzei și a situației de fapt reținută, recursul urmează a fi admis, modificată sentința atacată, în sensul că reclamanta beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 12 octombrie 1943 – 6 martie 1945, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 191/CA/2003 - P din 12 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că stabilește perioada beneficiului dispozițiilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 12 octombrie 1943 - 6 martie 1945. Menține celelalte dispoziții. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2003.