ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2638/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul, Inspectoratul Școlar județean

Mureș, a chemat în judecată pe pârâții SC S.X. SA Sighișoara și F.P.S., filiala

Mureș, solicitând să se constate că, în mod greșit, a fost înregistrată, la

capitalul social al societății comerciale, grădinița de stat S.X., că

proprietar al imobilului este statul, iar reclamanta are drept de administrare,

să fie obligate pârâtele a lăsa în posesie și folosință întreaga bază materială

și să efectueze formele de scoatere din patrimoniul lor a clădirii și terenului

aferent, anularea formelor de intabulare în cartea funciară, precum și

constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară

constituită pentru un împrumut de 2,9 miliarde lei.

Printr-o acțiune conexă, reclamanta

a formulat acțiune în revendicare asupra imobilului creșă-grădiniță, împotriva

pârâtei SC S.X. SA Sighișoara, acțiune respinsă de Judecătoria Sighișoara, prin

sentința civilă nr. 985 din 13 aprilie 1999. Sentința a fost desființată de

Tribunalul Mureș, care, prin decizia nr. 1262 din 1 septembrie 1999, a

constatat necompetența materială a judecătoriei și a reținut cauza spre

rejudecare în primă instanță.

Pricinile au fost conexate prin

încheierea din 3 martie 2000.

Reclamanta își completează acțiunea,

solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare,

prin care F.P.S. a înstrăinat imobilul unde funcționează grădinița, anularea

înscrierilor în cartea funciară a tuturor garanțiilor constituite asupra

imobilului și obligarea la predarea acestuia de către pârâta SC S.X. SA.

Primăria municipiului Sighișoara

formulează cerere de intervenție în interes propriu, prin care solicită să se

constate că dreptul de proprietate asupra imobilului aparține Consiliului

Local, cerere admisă, în principiu, prin încheierea din 21 ianuarie 2000.

Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 572

din 20 aprilie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei față de pârâta SC S.X.

SA, constatând că imobilul face parte din domeniul public, a admis cererea de

intervenție și a respins acțiunea față de F.P.S.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 213/1999, care includ

asemenea clădiri în sfera domeniului public.

Curtea de Apel Alba Iulia, sesizată

cu apelul strămutat de la Curtea de Apel Mureș, prin decizia civilă nr. 324/A

din 27 aprilie 2001, respinge, ca nefondată, cererea pârâtei, considerând

încălcate dispozițiile Legilor nr. 84/1995 și nr. 213/1998, prin actul de

înstrăinare, care cuprindea și imobilul în litigiu.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta SC S.X. SA a declarat recurs, la data de 30 iulie 2001,

susținând că, în mod greșit, s-au considerat aplicabile dispozițiile Legii nr. 213/1998,

cât timp, prin Legea nr. 15/1990, imobilul a trecut în proprietatea societății

comerciale, cu atât mai mult, cu cât, printr-o decizie a fostului Consiliu

Popular Mureș (nr. 366/1975), suprafața de teren a fost trecută în patrimoniul

pârâtei.

Critica deciziei atacate se referă

și la nepronunțarea instanțelor asupra excepțiilor invocate, precum și la

greșita aplicare a dispozițiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, care

au fost declarate neconstituționale.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce se vor expune.

Reclamantul stabilește, în cererea

sa de chemare în judecată, limitele și obiectul acțiunii, care nu pot fi

depășite de instanță. Art. 129 alin. (6) stabilește obligația judecătorilor de

a hotărî asupra obiectului cererii deduse judecății.

Procedând astfel, instanțele de fond

au lăsat nesoluționate capetele de cerere privind reducerea capitalului social,

anularea înregistrării în cartea funciară a dreptului pârâtei, nulitatea

ipotecii instituite și a contractului de vânzare-cumpărare.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 261

C. proc. civ. stabilesc cuprinsul hotărârii, care include motivele de drept

care au format convingerea instanței asupra soluției pronunțate.

Instanțele de fond și-au format

convingerea asupra raportului juridic dintre părți pe un temei de drept,

declarat neconstituțional prin decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996 - alin.

(3) al art. 166 din Legea nr. 84/1995, pronunțând, astfel, hotărâri nelegale.

Așa fiind, în temeiul art. 313,

Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 324/A din 27

aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, pe care o va casa cu

trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În rejudecare, instanța de apel va

avea în vedere și celelalte critici aduse prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta,

SC S.X. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 324 din 27 aprilie 2001 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o

casează și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 16 mai 2003.