ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6769/2004

Decizia nr. 6769 Dosar nr. 4042/2002 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighișoara la 20 ianuarie 1998, reclamantele M.A.E. și F.D. au solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Consiliul local al municipiului Sighișoara și SC R. SA Sighișoara să se constate ilegalitatea măsurii rechiziționării și ulterior a naționalizării imobilului situat în Sighișoara, precum și să li se recunoască dreptul de proprietate și să li se predea în posesie întreg imobilul respectiv. Prin sentința civilă nr. 1861 din 1 iunie 2000, Judecătoria Sighișoara a admis acțiunea și a dispus revenirea imobilului la situația anterioară în C.F.

radiindu-se măsura naționalizării. Prin decizia civilă nr. 1731 din 29 noiembrie 2000 a Tribunalului Mureș, rămasă definitivă și irevocabilă prin constatarea nulității recursului declarat împotriva acesteia prin decizia civilă nr. 620/R din 14 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, s-a desființat sentința Judecătoriei Sighișoara și s-a trimis cauza spre competentă judecare Tribunalului Mureș, ca primă instanță. Investit cu soluționarea în fond a acțiunii, Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 431 din 7 decembrie 2001, a admis în parte acțiunea reclamantelor, constatând că imobilul în litigiu a fost preluat în anul 1963 de către Statul Român fără titlu valabil și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la predarea în posesie și proprietate reclamantelor a respectivului imobil.

Apelurile declarate de reclamante și de SC R. SA Sighișoara împotriva acestei hotărâri au fost soluționate prin decizia nr. 38/A din 7 mai 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, în sensul admiterii apelului SC R. SA și, pe fond, a respingerii acțiunii reclamantelor referitor la constatarea ilegalității naționalizării imobilului în litigiu, precum și a respingerii apelului declarat de reclamante. Instanța de apel a reținut, în esență, că naționalizarea imobilului în litigiu s-a făcut „cu titlu”, el fiind înscris în tabelul întocmit în luna iunie 1963 de către Î.G.O. Sighișoara, tabel care s-a întocmit în baza actului de naționalizare, cu modificările și completările ulterioare și care vine să completeze listele anexe întocmite inițial în baza Decretului nr. 92/1950.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele, arătând că susținerea instanței de apel potrivit căreia „imobilul respectiv a fost naționalizat în baza D. 92/1950, cu modificările și completările ulterioare aduse prin D. 524 din 31 decembrie 1955 și HCM nr. 606/1959” este greșită și în dezacord cu dispozițiile legale întrucât o întreprindere nu putea să completeze o listă anexă a unui act normativ. Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Nici una din instanțele anterioare nu a contestat faptul că imobilul în litigiu a format proprietatea tabulară a antecesorului reclamantelor. Potrivit extrasului de carte funciară eliberat de Judecătoria Sighișoara rezultă că imobilul a fost preluat de către Stat prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950.

Problema care se ridică în speță este de a stabili dacă respectivul imobil a fost cuprins în listele–anexă la Decretul de naționalizare. Art. 1 al decretului prevedea că se naționalizează imobilele prevăzute în listele–anexe, alcătuite după un număr de 5 criterii. Prin adoptarea Decretului nr. 524/1955, care a modificat Decretul nr. 90/1950, s-a conferit Consiliului de Miniștri competența de a modifica listele–anexe. Or, în speță, instanța de fond a reținut în motivarea soluției adoptate faptul că imobilul înscris în C.F. nr. 1251 a Judecătoriei Sighișoara nu apare în lista anexă a Decretului nr. 90/1950. Instanța de apel reține însă că „în privința formalităților procedura de naționalizare a fost respectată”, întrucât imobilul în litigiu apare ca fiind înscris în tabelul întocmit în luna iunie 1963 de către Î.G.O.

Sighișoara, tabel care s-a întocmit în baza actului de naționalizare, cu modificările și completările ulterioare și care vine să completeze listele anexe întocmite inițial în baza Decretului nr. 92/1950. Având în vedere aceste considerente, recursul declarat de reclamante va fi admis, casându-se decizia instanței de apel, iar cauza se va trimite spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează a verifica titlul cu care imobilul în speță a trecut în proprietatea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantele M.A.E. și F.D. împotriva deciziei nr. 38/A din 7 mai 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de reclamante. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2004.