ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3260/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 812/A din 12 iunie

2001, reclamanta SC B.C. SA a solicitat în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, anularea

procesului-verbal nr. 2753 din 27 decembrie 2000, întocmit de organele de

control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Dolj, a

hotărârii nr. 134/2001 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului

Dolj și a deciziei nr. 646 din 10 mai 2001 a Direcției Generale pentru

Soluționarea Contestațiilor, din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, precum

și exonerarea sa de plata sumei de 3.001.897.974 lei, imputată la plată

nedatorat și restituirea sumelor reținute.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că:

- suma de 188.563.774 lei T.V.A. nu

trebuia trecută la cheltuieli nedeductibile, întrucât reprezintă produsul Bere,

care a fost supus impozitului, ca orice plată a muncii, fiind acordat

salariaților, drept plată în natură;

- suma de 213.408.127 lei nu trebuia

trecută la cheltuieli nedeductibile, întrucât reprezintă cheltuieli făcute

pentru M.A., în baza contractului de unic distribuitor al produselor

reclamantei;

- suma de 7.302.372.000 lei nu

trebuia trecută la cheltuieli nedeductibile, aplicându-se impozit pe profit în

sumă de 1.872.733.944 lei, întrucât reprezintă cheltuieli de servicii facturate

la B.B.A.G. Linz, în perioada ianuarie – septembrie 2000, pentru care s-a

stabilit ca plata și înregistrarea serviciilor facturate să se efectueze lunar.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 70 din 19 martie 2002, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta SC B.C. SA, împotriva pârâților

Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Dolj și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, a

anulat în parte procesul verbal nr. 2753 din 27 decembrie 2000, hotărârea nr.

34 din 2 februarie 2001, întocmite de organele de control din cadrul Direcției

Generale a Finanțelor Publice a județului Dolj și decizia nr. 646 din 10 mai

2001 a Ministerului Finanțelor Publice, pentru suma de 2.655.697.118 lei.

A exonerat pe reclamantă de

plata acestei sume și a dispus restituirea sumelor plătite.

În motivarea soluției s-a reținut,

în baza concluziilor din raportul de expertiză întocmit în cauză că reclamanta

nu datorează impozitul pe profit, în sumă de 123.165.255 lei, calculat asupra

cantităților de bere acordate de reclamantă salariaților, întrucât berea s-a

dat drept remunerație pentru munca prestată; reclamanta nu datorează nici

impozitul pe profit, în sumă de 81.095.088 lei, calculat la suma de 213.408.126

lei, cheltuită pentru M.A., cu titlu de transport, cazare și diurnă, în baza

contractului încheiat cu A.B.I. Austria; reclamanta nu datorează impozitul pe

profit în sumă de 1.825.593.000 lei, calculat asupra cheltuielilor cu

prestațiile de servicii aplicate de B.B.A.G. Linz Austria, în sumă de

7.302.372.000 lei, acestea fiind effectuate în baza unui contract de prestări

de servicii; reclamanta nu datorează nici suma de 625.843.775 lei reprezentând

majorările de întârziere aferente sumelor sus-menționate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Dolj, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice,

criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că:

- reclamanta datorează suma de

123.165.255 lei, întrucât T.V.A. aferentă acesteia a fost inclusă în suma brută

a salariilor acordate; suma de 81.095.088 lei, reprezentând impozit pe profit

aferent cheltuielilor de cazare și transport pentru M.A., este. de asemenea.

nedeductibilă fiscal. întrucât sus-numitul este detașat la societatea

reclamantă, iar nu salariat al acesteia. Reclamanta datorează și suma de 1.825.593.000

lei reprezentând impozit pe profit, aferent cheltuielilor cu prestațiile de

serviciu efectuate de B.B.A.G. Linz Austria, întrucât pentru justificarea

acestor cheltuieli, reclamanta a prezentat un raport unilateral, în care se

reiau toate serviciile din contract, iar organele de control au avut în vedere

situația financiară a reclamantei la data de 30 septembrie 2000.

Verificând cauza în funcție de

recursul declarat, cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

O.G. nr. 70/1994, privind impozitul

pe profit (M. Of. nr. 40/12.03.1997), modificată și completată de O.U.G. nr.

217/1999, precum și Instrucțiunile privind metodologia de calcul a impozitului

pe profit, aprobate prin H.G. nr. 402/2000, prevăd în art. 4 alin. (6) lit. h)

că pentru calculul profitului impozabil este nedeductibilă T.V.A. aferentă

bunurilor, altele decât cele din producția proprie, acordate salariaților, sub

forma unor avantaje în natură.

În cauză, cu referire la suma de

123.165.255 lei reprezentând impozit pe profit, berea acordată salariaților sub

forma unor avantaje în natură a fost achiziționată de reclamantă de la SC B.U.

SA Reghin, iar T.V.A. a fost inclusă de reclamantă în suma brută a salariilor

acordate, respectiv în contul 641 „cheltuieli cu remunerațiile personalului”,

încălcându-se prevederile art. 4 din O.G. nr. 70/1994, așa cum a fost modificat

de Legea nr. 249/1998 și de O.U.G. nr. 217/1999, motiv pentru care, reclamanta

datorează suma de 123.165.255 lei reprezentând impozit pe profit aferent

cantităților de bere acordate salariaților.

Se reține că absorbția prin fuziune

a SC B.C. SA de către SC B.U. SA Reghin a avut loc ulterior perioadei de

verificare financiară, în baza Hotărârii din 13 iunie 2001 a Adunării Generale

Extraordinare a SC B.U. SA Reghin, înregistrată la Oficiul Registrului

Comerțului la data de 22 august 2003.

Se reține a fi datorată de

reclamantă și suma de 1.825.593.000 lei reprezentând impozit pe profit aferent

cheltuielilor cu prestațiile de serviciu efectuate de B.B.A.G. Linz Austria,

întrucât reclamanta a prezentat pentru justificarea acestor cheltuieli, un

raport unilateral, în care se reiau serviciile din contract.

În sensul „Înțelegere (Acord)

Service” nu face dovada contractului scris, așa cum este prevăzută în art. 4

alin. (6) lit. r) din O.G. nr. 70/1994 ,republicată, modificată de Legea nr.

249/1998 și de O.U.G. nr. 217/1999 și Instrucțiunile aprobate prin H.G. nr.

402/2000.

Reclamanta nu a inclus cheltuielile

cu serviciile, inclusiv cele de management-consultanță, pe care le-a efectuat

conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 217/1999 ,în costul de producție, fapt

reținut și în Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză.

Referitor la suma de 81.095.088 lei reprezentând

impozit pe profit aferent cheltuielilor de cazare și transport pentru M.A., se

reține că suma este deductibilă, în temeiul O.G. nr. 70/1994, republicată,

modificată și completată de O.G. nr. 217/1999, art.4 alin. (4), întrucât aceste

cheltuieli sunt aferente realizării veniturilor.

M.A., salariat al societății B.U.

Austria A.G. a fost detașat la SC B.U. SA Reghin, în perioada 1 mai 1998 – 31

decembrie 1999, având în această calitate, drepturile și obligațiile persoanei

angajate în baza unui contract de muncă în România.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce

i-au revenit lui M.A., în calitate de unic distribuitor al produselor

reclamantei, cheltuielile de cazare, transport, făcute pentru acesta, se

încadrează în categoria cheltuielilor prevăzute în art. 1 din H.G. nr.

518/1995, domeniul de activitate al reclamantei și indicatorii săi financiari,

justificând utilitatea acestor cheltuieli, care s-au reflectat ca atare în

contabilitate, în veniturile obținute de reclamantă.

Față de considerentele

expuse, urmează a se admite recursul. Se va casa sentința atacată și se va

admite în parte acțiunea formulată de SC B.C. SA, în prezent SC B.U. SA Reghin,

urmare a absorbției prin fuziune, în sensul că se vor anula actele

administrative atacate în privința sumei de 81.095.088 lei reprezentând impozit

pe profit, aferent cheltuielilor de deplasare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor

Publice, împotriva sentinței nr. 70 din 19 martie 2002 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată.

Admite în parte acțiunea formulată

de SC B.U. SA Reghin, în sensul că anulează actele administrative atacate în

privința sumei de 81.095.088 lei, impozit pe profit, aferent cheltuielilor de

deplasare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 octombrie 2003.