ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1438/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței

civile nr.148 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția

comercială și de contencios administrativ.

La

apelul nominal nu s-au prezentat recurentul-pârât Guvernul României,

intimata-reclamantă Primăria comunei Nadeș, județul Mureș,

intimatul-intervenient Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor,

precum și Direcția Sanitar Veterinară Mureș.

Procedura

completă.

Magistratul

asistent făcând referatul cauzei a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în

lipsă (f.4).

Reprezentanta

Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de

admitere a recursului, casarea hotărârii atacate și în fond, respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr.5364/1999 din 22 septembrie

1999, reclamanta Primăria comunei Nadeș, județul Mureș, a chemat în judecată

Direcția Sanitar Veterinară Mureș solicitând ca în contradictoriu cu această

pârâtă să se constate că obiectul protocolului nr.1237 din 27 august 1990 îl

constituie dreptul de admitere asupra imobilului unde a funcționat dispensarul

veterinar și nu transferul proprietății, și anularea parțială a Hotărârii de

Guvern nr. 446/1999, anume poziția 29 din anexa 2 privind aprobarea

concesionării  acestui imobil, considerat eronat proprietate publică.

În

motivarea acțiunii reclamanta a susținut că imobilul este proprietatea sa,

înscris astfel în Cartea funciară nr.38 Nadeș, nr.top 67 și 68, dobândit prin cumpărare

în anul 1911, că astfel acest bun imobil este proprietatea comunei conform

Legii nr.213/1998 și poate fi concesionat de Primăria comunei, nu de către

Ministerul Agriculturii și Alimentației, în subordinea căruia se află pârâta.

Tribunalul

Mureș prin sentința nr.2262/ 29.12.1999 a declinat competanța de soluționare a

acțiunii în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Curtea

de Apel Târgu Mureș a considerat că este competent să soluționaze cauza

Tribunalul Mureș și constatând existența conflictului de competență a sesizat

Curtea Supremă de Justiție.

Curtea

Supremă de Justiție – Secția contencios administrativ, prin decizia nr.280 din

23.01.2001 pronunțată în dosarul nr.2543/2000 a stabilit că instanța competentă

este Curtea de Apel Tg.Mureș, obiectul principal și real al acțiunii fiind

anularea poziției 29 din anexa 2 a Hotărârii Guvernului nr.446/1999 care este

un act administrativ de autoritate, competența de soluționare fiind stabilită

conform art.3 pct.1 Cod procedură civilă.

Curtea

de Apel Târgu Mureș reluând spre soluționare dosarul, a dispus prin încheierea

din 29.05.2001 citarea ca pârât a Guvernului României, emitentul actului.

Prin

sentința nr.148 din 26 iunie 2001, Curtea de Apel Tg.Mureș – Secția comercială

și contencios administrativ a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu

Guvernul României și a dispus anularea parțială a H.G. nr.446/1999 în ceea ce

privește anexa 2 poziția 29, în care a fost nominalizată clădirea Dispensarului

Veterinar din comuna Nadeș ca fiind bun proprietate publică, fiind respinsă

acțiunea față de Direcția sanitar veterinară.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a constatat că Direcția sanitar

veterinară  nu are calitate procesuală  pasivă, organul emitent al actului

administrativ fiind Guvernul României, situație ce a condus la respingerea

acțiunii față de această pârâtă, fiind deci admisă această excepție invocată de

pârâtă.

A

fost respinsă excepția de tardivitate privind formularea acțiunii invocată de

cele două pârâte, constatându-se că acțiunea a fost depusă în cadrul termenului

de un an prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990.

Instanța

de fond a constatat că imobilul în litigiu este proprietatea tabulară a comunei

Nadeș, că nu este și nu poate fi trecut în proprietatea  publică a statului.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Guvernul României care a invocat prevederile

art.304

1

Cod procedură civilă, precizând că H.G. nr.449/1999 a avut

la bază prevederile art.8 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor,

că bunul concesionat este proprietate publică a statului, iar la termenul din

16.04.2002 a depus cerere de intervenție accesorie în favoarea recurentului

Guvernul României și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor,

susținând că are interes și pârâtul în menținerea H.G. criticată, acesta fiind

real și justificat.

Analizând

recursul conform motivului de casare invocat, anume art.304

1

Cod

procedură civilă și art.304 și cererea de intervenție accesorie, se constată că

sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune.

Este

stabilit cu certitudine că reclamanta-intimată a dobândit imobilul ce este

trecut la poziția 29 din anexa 2 a H.G. nr.449/1999, în deplină proprietate

prin cumpărare în anul 1991, fiind transcris în CF 38 Nadeș, nr.top 67 și 68,

făcând parte din proprietatea privată a comunei (filele 10-11 dosar

nr.5364/1999 al Tribunalului Mureș). Dată fiind această natură juridică a

bunului, care la data de 23.02.2001 avea ca proprietar Primăria Nadeș – în

acest sens adresa Ministerului Justiției nr.DLA/116/ 8.03.2000 (fila 14-16 din

dosarul nr.446/2001 al Curții de Apel Tg.Mureș), contractul de concesiune nu

putea fi făcut de Ministerul Agriculturii, ci de proprietarul acestuia.

Sub

acest aspect sentința Curții de Apel Târgu Mureș este temeinică și legală, care

în analiza făcută și explicată în considerente, reține și poziția Guvernului

României exprimată în sensul celor de mai sus, prin adresa nr.15B/CA/ 701 din

13.06.2001 și anume că în urma analizei efectuate în ședința de Guvern din

20.04.2000 Hotărârea de Guvern nr.446/1999 s-a decis a fi modificată, sesizarea

Primăriei Nadeș fiind întemeiată (vezi fila 9 dosar nr.446/1999 al Curții de

Apel Târgu Mureș).

Curtea

constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință va fi respins.

În

ceea ce privește cererea de intervenție accesorie, modul ei de soluționare are

în vedere prevederile art.55 Cod procedură civilă, adică se judecă odată cu

cererea principală și va fi determinată de soluționarea acțiunii principale,

adică va fi respinsă, ținând cont de realitatea procesuală care este expresia

elocventă a raportului de dependență dintr-o cerere accesorie și o cerere

principală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinței civile nr.148 din 26

iunie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.