ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1438/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.148 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal nu s-au prezentat recurentul-pârât Guvernul României, intimata-reclamantă Primăria comunei Nadeș, județul Mureș, intimatul-intervenient Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, precum și Direcția Sanitar Veterinară Mureș. Procedura completă. Magistratul asistent făcând referatul cauzei a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă (f.4). Reprezentanta Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate și în fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr.5364/1999 din 22 septembrie 1999, reclamanta Primăria comunei Nadeș, județul Mureș, a chemat în judecată Direcția Sanitar Veterinară Mureș solicitând ca în contradictoriu cu această pârâtă să se constate că obiectul protocolului nr.1237 din 27 august 1990 îl constituie dreptul de admitere asupra imobilului unde a funcționat dispensarul veterinar și nu transferul proprietății, și anularea parțială a Hotărârii de Guvern nr. 446/1999, anume poziția 29 din anexa 2 privind aprobarea concesionării acestui imobil, considerat eronat proprietate publică.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că imobilul este proprietatea sa, înscris astfel în Cartea funciară nr.38 Nadeș, nr.top 67 și 68, dobândit prin cumpărare în anul 1911, că astfel acest bun imobil este proprietatea comunei conform Legii nr.213/1998 și poate fi concesionat de Primăria comunei, nu de către Ministerul Agriculturii și Alimentației, în subordinea căruia se află pârâta. Tribunalul Mureș prin sentința nr.2262/ 29.12.1999 a declinat competanța de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș. Curtea de Apel Târgu Mureș a considerat că este competent să soluționaze cauza Tribunalul Mureș și constatând existența conflictului de competență a sesizat Curtea Supremă de Justiție.

Curtea Supremă de Justiție – Secția contencios administrativ, prin decizia nr.280 din 23.01.2001 pronunțată în dosarul nr.2543/2000 a stabilit că instanța competentă este Curtea de Apel Tg.Mureș, obiectul principal și real al acțiunii fiind anularea poziției 29 din anexa 2 a Hotărârii Guvernului nr.446/1999 care este un act administrativ de autoritate, competența de soluționare fiind stabilită conform art.3 pct.1 Cod procedură civilă. Curtea de Apel Târgu Mureș reluând spre soluționare dosarul, a dispus prin încheierea din 29.05.2001 citarea ca pârât a Guvernului României, emitentul actului. Prin sentința nr.148 din 26 iunie 2001, Curtea de Apel Tg.Mureș – Secția comercială și contencios administrativ a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Guvernul României și a dispus anularea parțială a H.G.

nr.446/1999 în ceea ce privește anexa 2 poziția 29, în care a fost nominalizată clădirea Dispensarului Veterinar din comuna Nadeș ca fiind bun proprietate publică, fiind respinsă acțiunea față de Direcția sanitar veterinară. Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că Direcția sanitar veterinară nu are calitate procesuală pasivă, organul emitent al actului administrativ fiind Guvernul României, situație ce a condus la respingerea acțiunii față de această pârâtă, fiind deci admisă această excepție invocată de pârâtă. A fost respinsă excepția de tardivitate privind formularea acțiunii invocată de cele două pârâte, constatându-se că acțiunea a fost depusă în cadrul termenului de un an prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990.

Instanța de fond a constatat că imobilul în litigiu este proprietatea tabulară a comunei Nadeș, că nu este și nu poate fi trecut în proprietatea publică a statului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Guvernul României care a invocat prevederile art.304 1 Cod procedură civilă, precizând că H.G. nr.449/1999 a avut la bază prevederile art.8 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, că bunul concesionat este proprietate publică a statului, iar la termenul din 16.04.2002 a depus cerere de intervenție accesorie în favoarea recurentului Guvernul României și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, susținând că are interes și pârâtul în menținerea H.G. criticată, acesta fiind real și justificat.

Analizând recursul conform motivului de casare invocat, anume art.304 1 Cod procedură civilă și art.304 și cererea de intervenție accesorie, se constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune. Este stabilit cu certitudine că reclamanta-intimată a dobândit imobilul ce este trecut la poziția 29 din anexa 2 a H.G. nr.449/1999, în deplină proprietate prin cumpărare în anul 1991, fiind transcris în CF 38 Nadeș, nr.top 67 și 68, făcând parte din proprietatea privată a comunei (filele 10-11 dosar nr.5364/1999 al Tribunalului Mureș). Dată fiind această natură juridică a bunului, care la data de 23.02.2001 avea ca proprietar Primăria Nadeș – în acest sens adresa Ministerului Justiției nr.DLA/116/ 8.03.2000 (fila 14-16 din dosarul nr.446/2001 al Curții de Apel Tg.Mureș), contractul de concesiune nu putea fi făcut de Ministerul Agriculturii, ci de proprietarul acestuia.

Sub acest aspect sentința Curții de Apel Târgu Mureș este temeinică și legală, care în analiza făcută și explicată în considerente, reține și poziția Guvernului României exprimată în sensul celor de mai sus, prin adresa nr.15B/CA/ 701 din 13.06.2001 și anume că în urma analizei efectuate în ședința de Guvern din 20.04.2000 Hotărârea de Guvern nr.446/1999 s-a decis a fi modificată, sesizarea Primăriei Nadeș fiind întemeiată (vezi fila 9 dosar nr.446/1999 al Curții de Apel Târgu Mureș). Curtea constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință va fi respins. În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie, modul ei de soluționare are în vedere prevederile art.55 Cod procedură civilă, adică se judecă odată cu cererea principală și va fi determinată de soluționarea acțiunii principale, adică va fi respinsă, ținând cont de realitatea procesuală care este expresia elocventă a raportului de dependență dintr-o cerere accesorie și o cerere principală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinței civile nr.148 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.