ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1942/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 306 din 14 iunie 2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional declarat de Biroul Vamal Zalău prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj împotriva sentinței nr. 36 din 6 decembrie 2001 a aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța Curții de Conturi a reținut că prin decizia nr. 202/25 septembrie 2001 Președintele Secției de Control Ulterior a dispus în baza art. 94 și 95 din Legea nr. 94/1992, aplicarea unor măsuri pentru înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă a Biroului Vamal Zalău privind modul de calcul, înregistrare, urmărire și încasare a veniturilor bugetului de stat pe anul 2000. Susținerea recurentului privind necompetența Curții de Conturi de a verifica problemele privind aplicarea legislației vamale, această atribuție aparținând numai autorității vamale prin organele de specialitate, a fost înlăturată ca neavând suport legal.

Astfel, controlul Curții de Conturi s-a făcut conform art. 16, 17, 18 și 93 din lege, constatând că Biroul Vamal Zalău nu și-a respectat obligațiile prevăzute de lege și a decis în scopul înlăturării neregulilor privind activitatea financiar-contabilă verificată, luarea de măsuri corespunzătoare de înregistrare și evidențiere a unor debite pentru a fi urmărite legal. Măsurile decise urmăresc intrarea în legalitate prin înregistrarea și recuperarea facilităților acordate nelegal, termenele stabilite neînsemnând limitarea termenului de 5 ani de acordare a liberului la vamă, pus la dispoziția autorității vamale. Împotriva deciziei nr. 306/14 iunie 2002 a declarat recurs Biroul Vamal Zalău prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurentul a învederat că organele de control ale Curții de Conturi și-au depășit competența, întrucât, potrivit reglementărilor legale cu specific vamal, singura în măsură să organizeze, să îndrume, să coordoneze, să controleze, să urmărească și să supravegheze respectarea legislației vamale este autoritatea vamală prin organele sale specializate. De asemenea, s-a arătat că Legea nr. 141/1997 dă posibilitatea autorității vamale să exercite controlul vamal al operațiunilor într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă. În raport de prevederile Codului vamal nu pot fi impuse autorității vamale termene pentru verificarea activității unor societăți comerciale care au beneficiat de facilități vamale, altfel controlul vamal ulterior nu și-ar mai găsi justificare.

Întrucât legea specială primează, a susținut recurentul, controlul Curții de Conturi desfășurat la Biroul Vamal Zalău trebuia să se limiteze la operațiunile vamale pentru care termenul de control ulterior era expirat. Pentru celelalte operațiuni, față de dispozițiile art. 61 C. vam., numai autoritatea vamală are dreptul de a efectua controlul ulterior, în termen de 5 ani de la acordarea liberului de vamă. Examinând cauza în raport de motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Curtea nu poate primi susținerea recurentului în sensul că organele de control financiar ale Curții de Conturi s-au pronunțat cu încălcarea normelor legale care reglementează competența lor, întrucât activitatea desfășurată de autoritățile vamale nu ar putea fi cenzurată potrivit Legii nr. 94/1992 în termenul de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, în care se poate exercita controlul vamal ulterior.

Veniturile financiare constând în drepturi vamale - taxe vamale și T.V.A.- sunt considerate venituri publice ale bugetului de stat și sunt supuse regimului juridic special aplicabil acestor venituri. Potrivit art. 16 din Legea nr. 94/1992, republicată, Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale. În art. 17 lit. a) din același act normativ, se prevede dreptul Curții de Conturi de a controla formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat.

Așadar, Legea nr. 94/1992 reglementează acest drept de control, distinct de controlul exercitat de organele de specialitate ale autorității vamale, potrivit Codului vamal. Așadar, instanțele Curții de Conturi au reținut în mod justificat că Secția de Control Ulterior, verificând modul de evidențiere, urmărire și încasare a veniturilor bugetului de stat pe anul 2000 de către Biroul Vamal Zalău, a acționat potrivit competențelor sale prevăzute de lege. Cât privește legalitatea constatărilor și măsurilor propuse de controlorii financiari, recurentul nu a formulat critici concrete, referindu-se la încălcarea cadrului legislativ al competențelor organelor Curții de Conturi. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Biroul Vamal Zalău prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj împotriva deciziei nr. 306 din 14 iunie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2003.