ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1942/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 306 din 14 iunie

2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul

jurisdicțional declarat de Biroul Vamal Zalău prin Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Cluj împotriva sentinței nr. 36 din 6 decembrie 2001 a aceleiași

instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța Curții de Conturi a reținut că prin decizia nr. 202/25 septembrie 2001

Președintele Secției de Control Ulterior a dispus în baza art. 94 și 95 din

Legea nr. 94/1992, aplicarea unor măsuri pentru înlăturarea neregulilor

constatate în activitatea financiar-contabilă a Biroului Vamal Zalău privind

modul de calcul, înregistrare, urmărire și încasare a veniturilor bugetului de

stat pe anul 2000.

Susținerea recurentului privind

necompetența Curții de Conturi de a verifica problemele privind aplicarea

legislației vamale, această atribuție aparținând numai autorității vamale prin

organele de specialitate, a fost înlăturată ca neavând suport legal.

Astfel, controlul Curții de Conturi

s-a făcut conform art. 16, 17, 18 și 93 din lege, constatând că Biroul Vamal

Zalău nu și-a respectat obligațiile prevăzute de lege și a decis în scopul

înlăturării neregulilor privind activitatea financiar-contabilă verificată,

luarea de măsuri corespunzătoare de înregistrare și evidențiere a unor debite

pentru a fi urmărite legal.

Măsurile decise urmăresc intrarea în

legalitate prin înregistrarea și recuperarea facilităților acordate nelegal,

termenele stabilite neînsemnând limitarea termenului de 5 ani de acordare a

liberului la vamă, pus la dispoziția autorității vamale.

Împotriva deciziei nr. 306/14 iunie

2002 a declarat recurs Biroul Vamal Zalău prin Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Cluj criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurentul a învederat că

organele de control ale Curții de Conturi și-au depășit competența, întrucât,

potrivit reglementărilor legale cu specific vamal, singura în măsură să

organizeze, să îndrume, să coordoneze, să controleze, să urmărească și să

supravegheze respectarea legislației vamale este autoritatea vamală prin

organele sale specializate.

De asemenea, s-a arătat că Legea nr.

141/1997 dă posibilitatea autorității vamale să exercite controlul vamal al

operațiunilor într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă.

În raport de prevederile Codului

vamal nu pot fi impuse autorității vamale termene pentru verificarea

activității unor societăți comerciale care au beneficiat de facilități vamale,

altfel controlul vamal ulterior nu și-ar mai găsi justificare.

Întrucât legea specială primează, a

susținut recurentul, controlul Curții de Conturi desfășurat la Biroul Vamal

Zalău trebuia să se limiteze la operațiunile vamale pentru care termenul de

control ulterior era expirat.

Pentru celelalte operațiuni, față de

dispozițiile art. 61 C. vam., numai autoritatea vamală are dreptul de a efectua

controlul ulterior, în termen de 5 ani de la acordarea liberului de vamă.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Curtea nu poate primi susținerea

recurentului în sensul că organele de control financiar ale Curții de Conturi

s-au pronunțat cu încălcarea normelor legale care reglementează competența lor,

întrucât activitatea desfășurată de autoritățile vamale nu ar putea fi

cenzurată potrivit Legii nr. 94/1992 în termenul de 5 ani de la acordarea

liberului de vamă, în care se poate exercita controlul vamal ulterior.

Veniturile financiare constând în

drepturi vamale - taxe vamale și T.V.A.- sunt considerate venituri publice ale

bugetului de stat și sunt supuse regimului juridic special aplicabil acestor

venituri.

Potrivit art. 16 din Legea nr.

94/1992, republicată, Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra

modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare

ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a

patrimoniului public și privat al statului și al unităților

administrativ-teritoriale.

În art. 17 lit. a) din același act

normativ, se prevede dreptul Curții de Conturi de a controla formarea și

utilizarea resurselor bugetului de stat. Așadar, Legea nr. 94/1992

reglementează acest drept de control, distinct de controlul exercitat de

organele de specialitate ale autorității vamale, potrivit Codului vamal.

Așadar, instanțele Curții de Conturi

au reținut în mod justificat că Secția de Control Ulterior, verificând modul de

evidențiere, urmărire și încasare a veniturilor bugetului de stat pe anul 2000

de către Biroul Vamal Zalău, a acționat potrivit competențelor sale prevăzute

de lege.

Cât privește legalitatea

constatărilor și măsurilor propuse de controlorii financiari, recurentul nu a

formulat critici concrete, referindu-se la încălcarea cadrului legislativ al

competențelor organelor Curții de Conturi.

În raport de cele expuse mai sus,

Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Biroul

Vamal Zalău prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj împotriva

deciziei nr. 306 din 14 iunie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 mai 2003.