ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 636/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16

ianuarie 2001, Societatea de Vânătoare M., cu domiciliul ales la secretarul său

din Bacău, a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 195 din 19

decembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, solicitând casarea acesteia

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a

susținut că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că cererea de chemare

în judecată formulată de reprezentanții legali, O.M., în calitate de președinte

și C.V., secretar, a fost retrasă, renunțându-se la ea. întrucât cele două

persoane nu au nici o calitate în asociație.

S-a mai susținut că la fiecare

termen de judecată s-a făcut precizarea către instanța de fond că numitul C.V.

a fost „destituit” și a fost reclamant organelor de urmărire penală, că ar fi

delapidat fondurile asociației, că refuză să restituie ștampila asociației și

că cei doi au săvârșit infracțiunea de fals și uzurpare de calități oficiale.

De asemenea, s-a precizat că numitul

P.I. (cel care a și semnat recursul de față pentru Societatea de Vânătoare M.)

este avocat, a semnat sub titulatura de președinte al societății, tot el

reprezentând ca avocat, asociația recurentă și a cerut admiterea recursului și

obligarea Ministerului Agriculturii și Alimentației să încheie contractul de

atribuire în gestiune a fondului de vânătoare, asociației recurente.

În cauză s-a depus întâmpinare de

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, prin care s-a solicitat

respingerea recursului formulat de Societatea de Vânătoare M. Bacău, împotriva

sentinței civile nr. 195 din 19 decembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel

Bacău.

S-a susținut că în mod corect și

legal, instanța a luat act de renunțarea la judecată, potrivit art. 246 C.

proc. civ., de către reclamantă, prin reprezentanții săi legali.

S-a invocat adresa nr. 136 din 28

septembrie 2000, formulată de Societatea de Vânătoare M. Bacău, persoană

juridică cu calitate procesuală activă.

A mai precizat intimatul că din

adresa societății rezultă că acțiunea a fost semnată, inițial, în numele

societății, de persoane ce nu au calitatea de reprezentanți legali ai acesteia,

întrucât Adunarea Generală, întrunită în ziua de 28 iulie 2000, a hotărât

îndepărtarea din funcția de președinte a numitului P.I. și excluderea sa din

rândurile membrilor asociați. Așa fiind, susținerea din motivele de recurs

formulate de recurenta-reclamantă, că acțiunea nu ar fi fost făcută de persoana

fizică P.I., ci de Societatea de Vânătoare M., prin reprezentanți legali, nu

are suport, întrucât acesta nu era reprezentantul legal, de drept, al acesteia.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție constată următoarele:

Prin sentința nr. 195 din 19

decembrie 2000, Curtea de Apel Bacău a luat act că reclamanta Societatea de

Vânătoare M. a renunțat la judecata acțiunii formulate împotriva Ministerului

Apelor Pădurilor și Protecției Mediului.

Totodată, s-a respins pentru lipsa

calității procesuale active, acțiunea formulată de reclamantul P.I.

S-a reținut că cererea de chemare în

judecată a fost formulată pentru anularea hotărârii din data de 17 august 2000,

a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, prin care a fost

respinsă cererea societății de vânătoare, pentru atribuirea spre gestionare a

fondului de vânătoare Lipova, nefiind corectă susținerea din actul

administrativ că ar exista două societăți cu aceeași denumire, ce au solicitat

atribuirea fondului de vânătoare.

Este de precizat că această acțiune

a fost formulată la 18 septembrie 2000, a fost semnată de P.I., persoană care

potrivit procesului-verbal întocmit de Adunarea Generală a Societății de

Vânătoare M., a fost îndepărtată din funcția de președinte (pct.,6), fiind și

exclus din calitatea de membru al societății-recurente în cauză.

Mai este de observat că există o declarație a numitului P.I.

(avocat), datată 22 februarie 2002, prin care precizează că se retrage din

funcția de președinte al Societății de Vânătoare M. Bacău, declarându-se

demisionat, devenind neutru față de această societate.

Totodată, își retrage toate

reclamațiile și sesizările ce poartă semnătura sa, împotriva numitului C.V.,

atât la Poliție, cât și la Parchet, sau aflate în curs de judecată la instanțe,

întrucât a interpretat greșit unele informații asupra acestuia. Mai mult, s-a

angajat să nu deranjeze buna funcționare a societății.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție constată că Societatea de Vânătoare M. Bacău nu a primit spre

gestionare fondul de vânătoare nr. 30 Lipova, nu pentru motivele indicate de

P.I., în acțiunea promovată la 18 septembrie 2000, când nu mai era președintele

societății și nici măcar membru asociat, ci pentru că nu s-au îndeplinit

prevederile art. 8 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea în gestiune a

fondurilor de vânătoare și organizarea licitațiilor pentru atribuirea în

gestiune, aprobat prin Ordinul nr. 664/2000 al ministrului apelor, pădurilor și

protecției mediului.

Ministerul Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor, prin adresa nr. 46472 din 14 martie 2001, a

Direcției de Vânătoare și Salmonicultură, a precizat mai mult, că societatea

recurentă, neavând nici calitatea de vechi gestionar, în baza Legii nr.

26/1976, asupra fondului de vânătoare nr. 30 Lipova, nu poate beneficia, în

acțiunea de atribuire a fondului de vânătoare în gestiune, nici de dreptul de

preemțiune prevăzut de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 103/1996.

Numitul P.I. a făcut de-a lungul

timpului. mai multe sesizări penale împotriva numiților O.M. și C.V., care,

însă, nu au fost trimiși în judecată penală, reținându-se în sarcina acestora o

abatere administrativă. ce nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Cert este, deci, că în momentul în

care s-a formulat acțiunea de către numitul P.I. în dosarul nr. 4057/2000, al

Curții de Apel Bacău, în care s-a pronunțat hotărârea atacată în cauză, cu

recurs, acesta nu mai era nici membru asociat, nici președinte al Societății de

Vânătoare M., deci nu mai era reprezentant legal al persoanei juridice, pentru

a formula acțiunea, astfel că acesta nu avea calitate procesuală pentru a

formula acțiune.

În aceste condiții, renunțarea la

acțiune este legal formulată la data de 28 septembrie 2000, astfel încât

sentința recurată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Societatea de Vânătoare M. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 195 din 19

decembrie 2000, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2003.