ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 636/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2001, Societatea de Vânătoare M., cu domiciliul ales la secretarul său din Bacău, a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 195 din 19 decembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că cererea de chemare în judecată formulată de reprezentanții legali, O.M., în calitate de președinte și C.V., secretar, a fost retrasă, renunțându-se la ea. întrucât cele două persoane nu au nici o calitate în asociație.

S-a mai susținut că la fiecare termen de judecată s-a făcut precizarea către instanța de fond că numitul C.V. a fost „destituit” și a fost reclamant organelor de urmărire penală, că ar fi delapidat fondurile asociației, că refuză să restituie ștampila asociației și că cei doi au săvârșit infracțiunea de fals și uzurpare de calități oficiale. De asemenea, s-a precizat că numitul P.I. (cel care a și semnat recursul de față pentru Societatea de Vânătoare M.) este avocat, a semnat sub titulatura de președinte al societății, tot el reprezentând ca avocat, asociația recurentă și a cerut admiterea recursului și obligarea Ministerului Agriculturii și Alimentației să încheie contractul de atribuire în gestiune a fondului de vânătoare, asociației recurente.

În cauză s-a depus întâmpinare de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, prin care s-a solicitat respingerea recursului formulat de Societatea de Vânătoare M. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 195 din 19 decembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Bacău. S-a susținut că în mod corect și legal, instanța a luat act de renunțarea la judecată, potrivit art. 246 C. proc. civ., de către reclamantă, prin reprezentanții săi legali. S-a invocat adresa nr. 136 din 28 septembrie 2000, formulată de Societatea de Vânătoare M. Bacău, persoană juridică cu calitate procesuală activă. A mai precizat intimatul că din adresa societății rezultă că acțiunea a fost semnată, inițial, în numele societății, de persoane ce nu au calitatea de reprezentanți legali ai acesteia, întrucât Adunarea Generală, întrunită în ziua de 28 iulie 2000, a hotărât îndepărtarea din funcția de președinte a numitului P.I.

și excluderea sa din rândurile membrilor asociați. Așa fiind, susținerea din motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă, că acțiunea nu ar fi fost făcută de persoana fizică P.I., ci de Societatea de Vânătoare M., prin reprezentanți legali, nu are suport, întrucât acesta nu era reprezentantul legal, de drept, al acesteia. Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție constată următoarele: Prin sentința nr. 195 din 19 decembrie 2000, Curtea de Apel Bacău a luat act că reclamanta Societatea de Vânătoare M. a renunțat la judecata acțiunii formulate împotriva Ministerului Apelor Pădurilor și Protecției Mediului. Totodată, s-a respins pentru lipsa calității procesuale active, acțiunea formulată de reclamantul P.I.

S-a reținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată pentru anularea hotărârii din data de 17 august 2000, a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, prin care a fost respinsă cererea societății de vânătoare, pentru atribuirea spre gestionare a fondului de vânătoare Lipova, nefiind corectă susținerea din actul administrativ că ar exista două societăți cu aceeași denumire, ce au solicitat atribuirea fondului de vânătoare. Este de precizat că această acțiune a fost formulată la 18 septembrie 2000, a fost semnată de P.I., persoană care potrivit procesului-verbal întocmit de Adunarea Generală a Societății de Vânătoare M., a fost îndepărtată din funcția de președinte (pct.,6), fiind și exclus din calitatea de membru al societății-recurente în cauză.

Mai este de observat că există o declarație a numitului P.I. (avocat), datată 22 februarie 2002, prin care precizează că se retrage din funcția de președinte al Societății de Vânătoare M. Bacău, declarându-se demisionat, devenind neutru față de această societate. Totodată, își retrage toate reclamațiile și sesizările ce poartă semnătura sa, împotriva numitului C.V., atât la Poliție, cât și la Parchet, sau aflate în curs de judecată la instanțe, întrucât a interpretat greșit unele informații asupra acestuia. Mai mult, s-a angajat să nu deranjeze buna funcționare a societății.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție constată că Societatea de Vânătoare M. Bacău nu a primit spre gestionare fondul de vânătoare nr. 30 Lipova, nu pentru motivele indicate de P.I., în acțiunea promovată la 18 septembrie 2000, când nu mai era președintele societății și nici măcar membru asociat, ci pentru că nu s-au îndeplinit prevederile art. 8 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea în gestiune a fondurilor de vânătoare și organizarea licitațiilor pentru atribuirea în gestiune, aprobat prin Ordinul nr. 664/2000 al ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului.

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, prin adresa nr. 46472 din 14 martie 2001, a Direcției de Vânătoare și Salmonicultură, a precizat mai mult, că societatea recurentă, neavând nici calitatea de vechi gestionar, în baza Legii nr. 26/1976, asupra fondului de vânătoare nr. 30 Lipova, nu poate beneficia, în acțiunea de atribuire a fondului de vânătoare în gestiune, nici de dreptul de preemțiune prevăzut de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 103/1996. Numitul P.I. a făcut de-a lungul timpului. mai multe sesizări penale împotriva numiților O.M. și C.V., care, însă, nu au fost trimiși în judecată penală, reținându-se în sarcina acestora o abatere administrativă. ce nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Cert este, deci, că în momentul în care s-a formulat acțiunea de către numitul P.I. în dosarul nr. 4057/2000, al Curții de Apel Bacău, în care s-a pronunțat hotărârea atacată în cauză, cu recurs, acesta nu mai era nici membru asociat, nici președinte al Societății de Vânătoare M., deci nu mai era reprezentant legal al persoanei juridice, pentru a formula acțiunea, astfel că acesta nu avea calitate procesuală pentru a formula acțiune. În aceste condiții, renunțarea la acțiune este legal formulată la data de 28 septembrie 2000, astfel încât sentința recurată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Societatea de Vânătoare M. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 195 din 19 decembrie 2000, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2003.