ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 877/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea Națională “P.” SA București împotriva deciziei nr.198 din 10 mai 2002 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională. La apelul nominal s-a prezentat intimata Curtea de Conturi prin consilierul juridic N.D., lipsind recurenta Societatea Națională “P.” SA București și intimații V.P., B.M.C., A.Gh. Procedura completă. Magistratul asistent a făcut referatul cauzei, arătând că recursul nu a fost timbrat cu 150.000 taxă judiciară de timbru și 1.500 lei timbru judiciar, deși recurenta a fost citată cu această mențiune. Consilierul juridic N.D., a solicitat anularea recursuui ca netimbrat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.2 din 15 ianuarie 2002, Colegiul Jurisdicțional Botoșani a admis contestațiile formulate de V.P., B.M.C.

și A.Gh., împotriva deciziei de imputare nr.122 din 29 august 2000, emisă de Societatea Națională “P.” SA București, pentru suma totală de 396.143.401 lei reprezentând 222.550.061lei c/val. a 3 buc. rezervoare combustibil lipsă; 122.566.190 lei diferență dintre valoarea de piață a 2 buc. rezervoare combustibil și valoarea acestora vândute, 46.513.150 lei –lipsa unei bucăți reactor și una bucată pompă de injecție de la grupul electrogen, din care: 195.792.941 lei în sarcina lui V.P.; 153.837.310 lei în sarcina lui B.M.C. și suma de 46.513.150 lei pentru A.Gh.

Împotriva acestei sentințe, Societatea Națională “P.” SA a formulat recurs jurisdicțional, respins prin decizia nr.198 din 10 mai 2002 a Secției jurisdicționale, reținând, în esență, că în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă care a avut ca obiect realitatea prețurilor negociate ținând cont de valoarea contabilă, uzura fizică și morală a rezervoarelor vândute, dacă vânzarea acestora s-a făcut cu încălcarea unor acte normative indicate în actul de constatare, dacă în urma vânzării rezervoarelor și a mașinii de cusut sârmă, unitatea a înregistrat vreun prejudiciu real și care este valoarea acestuia.

Expertiza a concluzionat că acțiunea de vânzare a acestora nu a afectat capitalul social al unității, durata de serviciu normată a fost îndeplinită integral, înaintea vânzării, volumul de combustibil ce ar fi trebuit depozitat în rezervoare a fost în cantitate foarte redusă, datorită reducerii activității sucursalei, iar prin vânzarea lor s-au realizat venituri nete în sumă totală de 43.736.946 lei. În raport cu raportul de expertiză instanța a considerat că vânzarea acestora era unica soluție pentru a găsi o modalitate de utilizare a rezervoarelor care prin nefolosință și prin vechimea lor, ar fi condus la situația de a nu-și mai găsi nici un fel de întrebuințare. În ceea ce privește mașina de cusut tip “Capsarom” imputarea sumei reprezentând diferența dintre valoarea de piață și valoarea cu care a fost vândută mașina, nu se justifică, deoarece la data vânzării, mașina de cusut sârmă avea un grad de uzură de 82% și era nefuncțională, lipsind o serie de piese.

Împotriva deciziei Secției jurisdicționale a Curții de Conturi a formulat recurs Societatea Națională “P.” SA București. Mai înainte însă de a examina motivele de recurs, se constată că, acesta nu a fost timbrat, potrivit dispozițiilor legale. În conformitate cu prevederile art.3 lit.”m” și cele ale art.11 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost actualizate prin H.G. nr.752/1999 și modificate prin Ordonanța Guvernului nr.34/2001, recursul declarat în cauză, trebuia timbrat cu o taxă judiciară de timbru de 150.000 lei. Totodată, conform dispozițiilor art.3 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.32/1995, astfel cum a fost modificată și Legea nr.123/1997, cererile adresate instanțelor judecătorești, care au ca obiect exercitarea unei căi de atac se timbrează cu un timbru judiciar în valoare de 1.500 lei.

În cauză, deși legal citată (fila 11 dosar recurs) cu motivarea de a timbra recursul, potrivit dispozițiilor arătate, recurenta nu și-a îndeplinit această obligație. Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și cele ale art.35 alin.5 din Ordinul nr.760/C/1999 al Ministerului de Stat - Ministrul Justiției, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea acestei legi, precum și cele al art.9 alin.2 din O.G.nr.32/1995, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. În consecință, recursul declarat în cauza va fi anulat ca netimbrat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează recursul declarat de Societatea Națională “P.” București împotriva Deciziei nr.198 din 10 mai 2002 a Curții de Conturi- Secția jurisdicțională, ca netimbrat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5 martie 2003.