ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 877/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Societatea Națională “P.” SA

București împotriva deciziei nr.198 din 10 mai 2002 a Curții de

Conturi – Secția jurisdicțională.

La

apelul nominal s-a prezentat intimata Curtea de Conturi prin consilierul

juridic N.D., lipsind recurenta Societatea Națională “P.” SA

București și intimații V.P., B.M.C., A.Gh.

Procedura

completă.

Magistratul

asistent a făcut referatul cauzei, arătând că  recursul nu a

fost timbrat cu 150.000 taxă judiciară de timbru și 1.500 lei

timbru judiciar, deși recurenta a fost citată cu această

mențiune.

Consilierul

juridic N.D., a solicitat anularea recursuui ca netimbrat.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.2 din 15 ianuarie 2002, Colegiul Jurisdicțional

Botoșani a admis contestațiile formulate de V.P., B.M.C. și A.Gh.,

împotriva deciziei de imputare nr.122 din 29 august 2000, emisă de

Societatea Națională “P.” SA București, pentru suma totală

de 396.143.401 lei reprezentând 222.550.061lei c/val. a 3 buc. rezervoare

combustibil lipsă; 122.566.190 lei  diferență dintre  valoarea

de piață a 2 buc. rezervoare combustibil și valoarea acestora

vândute, 46.513.150 lei –lipsa unei bucăți reactor și una

bucată pompă de injecție de la grupul electrogen, din care:

195.792.941 lei în sarcina lui V.P.; 153.837.310 lei în sarcina lui B.M.C.

și suma de 46.513.150 lei pentru A.Gh.

Împotriva

acestei sentințe, Societatea Națională “P.” SA a formulat recurs

jurisdicțional, respins prin decizia nr.198 din 10 mai 2002 a Secției

jurisdicționale, reținând, în esență, că în cauză

a fost efectuată o expertiză contabilă care a avut ca obiect

realitatea prețurilor negociate ținând cont de valoarea

contabilă, uzura fizică și morală a rezervoarelor vândute,

dacă vânzarea acestora s-a făcut cu încălcarea unor acte

normative indicate în actul de constatare, dacă în urma vânzării

rezervoarelor și a mașinii de cusut sârmă, unitatea a

înregistrat vreun prejudiciu real și care este valoarea acestuia.

Expertiza

a concluzionat că acțiunea de vânzare a acestora nu a afectat

capitalul social al unității, durata de serviciu normată a fost

îndeplinită integral, înaintea vânzării, volumul de combustibil ce ar

fi trebuit depozitat în rezervoare  a fost în  cantitate foarte redusă,

datorită reducerii activității sucursalei, iar prin vânzarea lor

s-au realizat venituri nete în sumă totală de 43.736.946 lei.

În

raport cu raportul de expertiză instanța a considerat că

vânzarea acestora era unica soluție pentru a găsi o modalitate de

utilizare a rezervoarelor care prin nefolosință și prin vechimea

lor, ar fi condus la situația de a nu-și mai găsi nici un fel de

întrebuințare.

În

ceea ce privește mașina de cusut tip “Capsarom” imputarea sumei

reprezentând diferența dintre valoarea de piață și valoarea

cu care a fost vândută mașina, nu se justifică, deoarece la data

vânzării, mașina de cusut sârmă avea un grad de uzură de

82% și era nefuncțională, lipsind o serie de piese.

Împotriva

deciziei Secției jurisdicționale a Curții de Conturi a formulat

recurs Societatea Națională “P.” SA București.

Mai

înainte însă de a examina motivele de recurs, se constată că,

acesta nu a fost timbrat, potrivit dispozițiilor legale.

În

conformitate cu prevederile art.3 lit.”m” și cele ale art.11 din Legea

nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost actualizate

prin H.G. nr.752/1999 și modificate prin Ordonanța Guvernului

nr.34/2001, recursul declarat în cauză, trebuia timbrat cu o taxă

judiciară de timbru de 150.000 lei.

Totodată,

conform dispozițiilor art.3 alin.1 din Ordonanța Guvernului

nr.32/1995, astfel cum a fost modificată și Legea nr.123/1997,

cererile adresate instanțelor judecătorești, care au ca obiect

exercitarea unei căi de atac se timbrează cu un timbru judiciar în valoare

de 1.500 lei.

În

cauză, deși legal citată (fila 11 dosar recurs) cu motivarea de

a timbra recursul, potrivit dispozițiilor arătate, recurenta nu

și-a îndeplinit această obligație.

Potrivit

dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și cele ale art.35

alin.5 din Ordinul nr.760/C/1999 al Ministerului de Stat - Ministrul

Justiției, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea

acestei legi, precum și cele al art.9 alin.2 din O.G.nr.32/1995,

neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se

sancționează cu anularea cererii.

În

consecință, recursul declarat  în cauza va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează

recursul declarat de Societatea Națională “P.” București

împotriva Deciziei nr.198 din  10 mai 2002 a Curții de Conturi-

Secția jurisdicțională, ca netimbrat.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi  5 martie 2003.