ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1226/2003

Deliberând asupra recursului de

față:

Prin cererea înregistrată sub nr.

2834 din 5 aprilie 2000, reclamanta S.C. F.R.B. S.A. a solicitat obligarea

pârâtei S.C. S.T. S.R.L. la plata sumei de 37.119,63 dolari S.U.A.,

reprezentând contravaloare marfă, cât și la cheltuieli de judecată.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că a încheiat cu pârâta un contract de comision, în baza căruia, aceasta

avea obligația asigurării efectuării plății către reclamanta comitentă a

mărfurilor livrate la export, în termen de 20 de zile de la data buletinului

vamal, însă, nu și-a îndeplinit această obligație.

Prin sentința civilă nr. 3453 din 29

mai 2000, Tribunalul București a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a

obligat pârâta la plata echivalentului în lei a sumei de 37119,63 dolari S.U.A.

contravaloare marfă și 2.171.655 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că pârâta s-a obligat, prin contractul de comision

nr. 1002/1998, să asigure efectuarea plăților către reclamantă pentru mărfurile

livrate la export în 20 de zile de la data buletinului vamal.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta, susținând că fibra poliesterică, livrată reclamantei

pentru prelucrare, a fost în cantitate mult mai mare, neputându-se justifica o

cantitate de 60 tone și creându-se pârâtei un prejudiciu de peste 4000 dolari,

reprezentând comisionul la care se adaugă alte cantități de fibră de peste

70.000 dolari SUA livrate reclamantei, recepționate de aceasta, dar pe care

refuză să le plătească sau să le restituie.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 525 din 27 martie 2001, a respins, ca nefondat, apelul

pârâtei, reținând că fibra ce se cere a fi returnată face obiectul unui alt

dosar care nu are legătură cu prezenta cauză, acolo fiind parte S.C. T. S.A.

Obiectul prezentei cauze îl

constituie plata contravalorii procesării fibrei.

Cu privire la înscrisurile depuse de

pârâtă, s-a apreciat că aceasta recunoaște, practic, pretențiile reclamantei,

însă, plățile nu au putut fi efectuate întrucât biletele la ordin invocate nu

aveau acoperire, astfel încât nu au fost acceptate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta, criticând hotărârea pentru motive de nelegalitate prevăzute de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că neplata biletelor la

ordin s-a datorat exclusiv depunerii acestora cu întârziere.

Astfel, conform art. 41 din Legea

nr. 58/1994, posesorul cambiei, plătibilă la o dată fixă, trebuie să o prezinte

la plată fie în ziua în care este plătibilă, fie în una din cele 2 zile

lucrătoare ce urmează și la data la care au fost remise aceste bilete,

respectiv, 24 august 2000, datele de scadență erau deja expirate.

În aceste condiții, posesorul

biletelor la ordin este decăzut din drepturile sale împotriva giranților,

împotriva trasului, împotriva celorlalți obligați, pierzând și dreptul de

protest de neacceptare, conform art. 49 din Legea 58/1934.

Recursul pârâtei este nefondat

pentru următoarele considerente:

Conform anexei nr. 2 la contractul

de export în comision extern, comisionarul s-a obligat să asigure efectuarea

plăților, în baza facturilor prezentate, în termen de 20 de zile de la data

buletinului vamal.

Pretinsa plată prin predarea unor

bilete la ordin la o perioadă de timp îndelungată de la scadență și fără ca

aceste instrumente de plată să aibă acoperire, astfel cum rezultă din

corespondența cu banca A.B.N.A., nu reprezintă o plată care să-l elibereze pe

debitor.

Apărările invocate de recurentă și

întemeiate pe excepțiile Legii speciale nr. 58/1934 aplicabile instrumentelor

de plată – biletele la ordin – nu sunt fondate atâta timp cât aceste

instrumente de plată nu au fost acceptate.

De altfel, biletele la ordin au fost

subscrise de o altă persoană decât debitorul din raportul fundamental.

Aceste apărări sunt formulate direct

în recurs, nefăcându-se nici o referire în motivele de apel, așa încât ele nu

pot fi ținute în seamă, întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 292 C. proc.

civ.

Urmează a fi respins, ca nefondat,

recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

,

ca nefondat

,

recursul

declarat de pârâta S.C. S.T. S.R.L. București

,

împotriva deciziei nr.

525 din 27 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 27 februarie 2003.