ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 309/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 6 ianuarie 2003 reclamanta Universitatea Babeș-Bolay Cluj Napoca, înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României să se dispună anularea parțială a anexei la H.G. nr.1326/2001 în ceea ce privește includerea în domeniul public al statului a imobilelor indicate la pozițiile M.F. 37836, 37837, 37838, 37839 și 37840 – ordonator terțiar de credite Filiala Cluj Napoca a Academiei Române. In motivarea acțiunii a susținut că imobilele menționate nu au fost declarate niciodată ca fiind în domeniul public al statului, reclamanta fiind proprietară tabulară.

La data de 21 februarie 2003 Academia Română -filiala Cluj Napoca a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâților, motivând că are un drept de administrare asupra imobilelor indicate de reclamante, iar la 16 martie 2002 și-a precizat acțiunea reclamanta în sensul că solicită anularea parțială a anexei la HG nr.45/2003. Prin sentința nr.361 din 9 aprilie 2003Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, și ca inadmisibilă și cererea de intervenție Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă cerută de art.5 din Legea nr.29/1990, iar cererea de intervenție în interes propriu și în interesul părților a fost respinsă ca inadmisibilă pentru că intervenienta nu are calitatea care să justifice o intervenție în interes propriu și nici în interesul pârâților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Academia Română - filiala Cluj Napoca, invocând ca motive de casare prevederile art.304 pct.5,9,10 din Codul de procedură civilă, în esență criticându-se modul în care s-a făcut precizarea acțiunii, în realitate fiind o modificare, fiind încălcat art.132 C. proc. civ., s-a aplicat greșit legea și că nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantei privind chemarea în judecată a intervenientei. A declarat recurs și reclamanta criticând la rândul său sentința nr.361/2003 ca nelegală, obiectul anulării, în concret fiind anexa la HG, anexă care este identică la H.G. nr.45/2003 ca la H.G. nr.1326/2001 pentru care era efectuată procedura prealabilă. În ceea ce privește recursul Academiei Române - filiala Cluj Napoca se constată a fi nefondat pentru considerentele ce se vor expune.

Instanța de fond corect a primit și caracterizat cererea de la fila 68 ca precizarea a acțiunii și nu ca modificare, astfel că aceasta critică este nejustificată. Nefondată este și critica ce se referă la pretinsa chemare în judecată, cererea aflată la fila 60 solicitând citarea ca intervenient a filialei Cluj Napoca a Academiei Române, iar intervenția a fost soluționată, iar ultima critică este de asemenea nefondată, în mod concis și judicios instanța de fond constatând că nu se justifică intervenția în interes propriu, după cum nici în interesul părților, neavând nici un drept vătămat. In ceea ce privește recursul reclamatei prin cererea depusă la fila 17 dosar solicită a se lua act că renunță la judecarea acestuia.

Renunțarea la judecarea căii de atac, poate interveni inclusiv un recurs, acesta fiind un act de dispoziție al părții care a declanșat litigiul. Instanța urmează să dea efect acestui act, în limitele principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Fiind îndeplinite condițiile art.246 C. proc. civ. se va lua act de renunțarea la judecata recursului. Față de considerentele expuse Înalta Curte de Casație va respinge ca nefondat recursul declarat de Academia Română – filiala Cluj Napoca, iar în baza art.246 C. proc. civ. se va lua act de renunțarea la judecata recursului de către recurenta Universitatea Babeș-Bolay.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de Universitatea Babes-Bolyai împotriva sentinței civile nr.361 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Respinge ca nefondat recursul declarat de Academia Română - filiala Cluj Napoca împotriva aceleiași sentințe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.