ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 309/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 309/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursurilor de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
acțiunea formulată la 6 ianuarie 2003 reclamanta Universitatea Babeș-Bolay
Cluj Napoca, înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de
contencios administrativ a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul
Finanțelor Publice și Guvernul României să se dispună anularea parțială a anexei
la H.G. nr.1326/2001 în ceea ce privește includerea în domeniul public al
statului a imobilelor indicate la pozițiile M.F. 37836, 37837, 37838, 37839 și
37840 – ordonator terțiar de credite Filiala Cluj Napoca a Academiei Române.
In
motivarea acțiunii a susținut că imobilele menționate nu au fost declarate
niciodată ca fiind în domeniul public al statului, reclamanta fiind
proprietară tabulară.
La data
de 21 februarie 2003 Academia Română -filiala Cluj Napoca a formulat cerere de
intervenție în interes propriu și în interesul pârâților, motivând că are un
drept de administrare asupra imobilelor indicate de reclamante, iar la 16
martie 2002 și-a precizat acțiunea reclamanta în sensul că solicită anularea
parțială a anexei la HG nr.45/2003.
Prin
sentința nr.361 din 9 aprilie 2003Curtea de Apel Cluj, secția comercială și
de contencios administrativ a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei,
și ca inadmisibilă și cererea de intervenție
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a
efectuat procedura prealabilă cerută de art.5 din Legea nr.29/1990, iar
cererea de intervenție în interes propriu și în interesul părților a fost respinsă
ca inadmisibilă pentru că intervenienta nu are calitatea care să justifice o
intervenție în interes propriu și nici în interesul pârâților.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs Academia Română - filiala Cluj Napoca,
invocând ca motive de casare prevederile art.304 pct.5,9,10 din Codul de
procedură civilă, în esență criticându-se modul în care s-a făcut precizarea
acțiunii, în realitate fiind o modificare, fiind încălcat art.132 C. proc. civ.,
s-a aplicat greșit legea și că nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantei
privind chemarea în judecată a intervenientei.
A
declarat recurs și reclamanta criticând la rândul său sentința nr.361/2003 ca
nelegală, obiectul anulării, în concret fiind anexa la HG, anexă care este
identică la H.G. nr.45/2003 ca la H.G. nr.1326/2001 pentru care era efectuată
procedura prealabilă.
În ceea
ce privește recursul Academiei Române - filiala Cluj Napoca se constată a fi
nefondat pentru considerentele ce se vor expune.
Instanța
de fond corect a primit și caracterizat cererea de la fila 68 ca precizarea a
acțiunii și nu ca modificare, astfel că aceasta critică este nejustificată.
Nefondată
este și critica ce se referă la pretinsa chemare în judecată, cererea aflată la
fila 60 solicitând citarea ca intervenient a filialei Cluj Napoca a Academiei
Române, iar intervenția a fost soluționată, iar ultima critică este de
asemenea nefondată, în mod concis și judicios instanța de fond constatând că
nu se justifică intervenția în interes propriu, după cum nici în interesul
părților, neavând nici un drept vătămat.
In ceea
ce privește recursul reclamatei prin cererea depusă la fila 17 dosar solicită
a se lua act că renunță la judecarea acestuia.
Renunțarea
la judecarea căii de atac, poate interveni inclusiv un recurs, acesta fiind un
act de dispoziție al părții care a declanșat litigiul.
Instanța
urmează să dea efect acestui act, în limitele principiului disponibilității
care guvernează procesul civil.
Fiind
îndeplinite condițiile art.246 C. proc. civ. se va lua act de renunțarea la
judecata recursului.
Față de
considerentele expuse Înalta Curte de Casație va respinge ca nefondat recursul
declarat de Academia Română – filiala Cluj Napoca, iar în baza art.246 C. proc.
civ. se va lua act de renunțarea la judecata recursului de către recurenta
Universitatea Babeș-Bolay.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act
de renunțarea la judecata recursului declarat de Universitatea Babes-Bolyai
împotriva sentinței civile nr.361 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ.
Respinge
ca nefondat recursul declarat de Academia Română - filiala Cluj Napoca
împotriva aceleiași sentințe.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.