ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 240/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 22

februarie 2002, reclamanta Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj Napoca a solicitat

instanței în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor, Ministerul Educației și Cercetării București și Universitatea de

Medicină și Farmacie „Iuliu Hațeganu” Cluj Napoca, să se constate că imobilul

alcătuit din teren în suprafață de 3 iug. și 510 stj.p., identificat în C.F.

9219 Cluj-Napoca, nr. top 13803, și construcțiile edificate pe acesta, constând

în casă de locuit și anexe gospodărești a fost preluat fără titlu valabil.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 210 din 29 mai 2002, a

respins acțiunea, reținând în esență prematuritatea acesteia, în condițiile în

care, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca se află înregistrată o altă acțiune în

revendicare, vizând același imobil formulată de către moștenitorii testatorului

A.A. care contestă însăși valabilitatea testamentului făcut în favoarea

reclamantei.

Pe de altă parte, se mai susține,

anterior formulării acțiunii de față, reclamantei i s-a admis contestația

introdusă în baza Legii nr. 10/2001, pârâta Universitatea de Medicină și

Farmacie „Iuliu Hațeganu” fiind obligată să-i acorde, pentru același imobil,

măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile art. 16 alin. (1) raportat la

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

care, prin decizia nr. 154 din 29 noiembrie 2002 a schimbat în tot sentința iar

pe fond a admis acțiunea și a constatat că imobilul înscris în C.F. 9219, nr. top

13803 Cluj a fost preluat fără titlu de Statul Român.

Totodată, acțiunea a fost respinsă

față de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării pentru lipsa calității sale

procesuale pasive.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de

către Statul Român, în lipsa oricărui titlu, situație în care nu sunt

aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, admisibilitatea

acțiunii fiind atrasă de dispozițiile alin. (4) al aceluiași text.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâții

Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațeganu” Cluj și Ministerul

Finanțelor Publice, D.G.F.P. Cluj.

Recurenții invocând motivele de

casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susțin în esență că

decizia instanței de apel, care a interpretat greșit actele juridice deduse

judecății, este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, după cum

urmează.

- În mod greșit s-a reținut că

imobilul a fost preluat fără titlu în condițiile în care acesta a trecut în

proprietatea Statului Român prin Decretul nr. 218/1960, iar ulterior, prin

Ordinul nr. 882/1964 al Ministerului Învățământului, emis în aplicarea

Decretului nr. 409/1955 a fost transcris, în administrarea Institutului de

Medicină și Farmacie Cluj.

- Reclamanta nu și-a dovedit

calitatea procesuală activă, modalitatea prin care i s-a transmis dreptul de

proprietate asupra imobilului în discuție făcând obiectul unui litigiu aflat pe

rolul instanțelor judecătorești.

- Lipsa calității procesuale pasive

a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, determinată de împrejurarea

că imobilul nu face parte din domeniul public al statului, în înțelesul art. 1

din Legea nr. 213/1998.

Recursurile urmează a fi admise, în

limitele și pentru considerentele ce succed.

Instanța de control judiciar a dat o

greșită interpretare cadrului procesual stabilit prin chiar acțiunea formulată

la 22 februarie 2002.

Chiar dacă vizează afirmarea unui

drept sau a unei pretenții la justiție, respectiv existența sau inexistența

unui raport juridic, cea mai importantă trăsătură a acțiunilor în constatare,

statornicită în mod expres de lege, este caracterul lor limitat și subsidiar.

Astfel, potrivit art. 111 teza 2 C.

proc. civ., acțiunea în constatare nu poate fi primită decât dacă reclamantul

nu poate cere realizarea dreptului, adică ori de câte ori partea are la

dispoziție o altă cale de constatare a ceea ce reclamă în justiție.

În speță, cererea prin care

reclamanta a solicitat să se constate că imobilul în litigiu a fost preluat

fără titlu valabil de către Statul Român și pe cale de consecință nu a ieșit

niciodată din patrimoniul său, dreptul reclamantei fiind intabulat în temeiul

art. 32 din Decretul nr. 115/1938, are ca scop final recunoașterea dreptului

său de proprietate asupra imobilului (teren+construcții) având caracterul unei

acțiuni în realizarea dreptului iar nu al unei acțiuni în constatare.

De altfel, art. 480 și art. 481 C.

civ. sunt invocate ca temeiuri de drept în acțiunea introductivă.

Or, acțiunea prin care reclamanta, așa

cum s-a arătat, tinde în mod evident la recunoașterea dreptului său de

proprietate asupra imobilului, a fost introdusă la 22 februarie 2002, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter special ce

reglementează restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6

martie 1945-22 decembrie 1989.

Pe de altă parte, din actele cauzei

rezultă că reclamanta și-a valorificat dreptul de persoană juridică

îndreptățită, conferit prin dispozițiile art. 3 al Legii nr. 10/2001 și a solicitat,

în condițiile acestui act normativ, restituirea în natură a imobilului, cerere

respinsă.

Ulterior, urmare contestației

formulate pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațeganu” a fost

obligată să-i acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent (sentința

nr. 36 din 8 februarie 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă, f. 5, dosar

fond).

Ca atare, în mod corect a reținut

prima instanță, chiar dacă s-a rezumat la o argumentare eliptică, că noua

acțiune formulată de reclamantă are același scop, respectiv redobândirea

proprietății asupra imobilului.

În acest context, criticile vizând

faptul că reclamanta nu și-ar fi dovedit calitatea procesuală activă, precum și

lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, rămân fără obiect în condițiile în care, urmare admiterii

recursurilor, se va modifica decizia atacată și se va respinge ca nefondat

apelul declarat de Universitatea „Babeș Bolyai” împotriva hotărârii primei

instanțe, cu consecința menținerii soluției de respingere a acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâții

Universitatea de medicină și farmacie „Iuliu Hațeganu” Cluj și Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Cluj împotriva deciziei nr. 154 din 29

noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Modifică decizia recurată și respinge ca nefondat

apelul declarat de Universitatea Babeș Bolyai împotriva sentinței civile nr. 210

din 29 mai 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie

2005.