ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 240/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 22 februarie 2002, reclamanta Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj Napoca a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Educației și Cercetării București și Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațeganu” Cluj Napoca, să se constate că imobilul alcătuit din teren în suprafață de 3 iug. și 510 stj.p., identificat în C.F. 9219 Cluj-Napoca, nr. top 13803, și construcțiile edificate pe acesta, constând în casă de locuit și anexe gospodărești a fost preluat fără titlu valabil.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 210 din 29 mai 2002, a respins acțiunea, reținând în esență prematuritatea acesteia, în condițiile în care, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca se află înregistrată o altă acțiune în revendicare, vizând același imobil formulată de către moștenitorii testatorului A.A. care contestă însăși valabilitatea testamentului făcut în favoarea reclamantei. Pe de altă parte, se mai susține, anterior formulării acțiunii de față, reclamantei i s-a admis contestația introdusă în baza Legii nr. 10/2001, pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațeganu” fiind obligată să-i acorde, pentru același imobil, măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile art. 16 alin. (1) raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, care, prin decizia nr. 154 din 29 noiembrie 2002 a schimbat în tot sentința iar pe fond a admis acțiunea și a constatat că imobilul înscris în C.F. 9219, nr. top 13803 Cluj a fost preluat fără titlu de Statul Român. Totodată, acțiunea a fost respinsă față de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării pentru lipsa calității sale procesuale pasive. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de către Statul Român, în lipsa oricărui titlu, situație în care nu sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, admisibilitatea acțiunii fiind atrasă de dispozițiile alin. (4) al aceluiași text.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâții Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațeganu” Cluj și Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Cluj. Recurenții invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susțin în esență că decizia instanței de apel, care a interpretat greșit actele juridice deduse judecății, este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, după cum urmează. - În mod greșit s-a reținut că imobilul a fost preluat fără titlu în condițiile în care acesta a trecut în proprietatea Statului Român prin Decretul nr. 218/1960, iar ulterior, prin Ordinul nr. 882/1964 al Ministerului Învățământului, emis în aplicarea Decretului nr. 409/1955 a fost transcris, în administrarea Institutului de Medicină și Farmacie Cluj.

- Reclamanta nu și-a dovedit calitatea procesuală activă, modalitatea prin care i s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție făcând obiectul unui litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești. - Lipsa calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, determinată de împrejurarea că imobilul nu face parte din domeniul public al statului, în înțelesul art. 1 din Legea nr. 213/1998. Recursurile urmează a fi admise, în limitele și pentru considerentele ce succed. Instanța de control judiciar a dat o greșită interpretare cadrului procesual stabilit prin chiar acțiunea formulată la 22 februarie 2002. Chiar dacă vizează afirmarea unui drept sau a unei pretenții la justiție, respectiv existența sau inexistența unui raport juridic, cea mai importantă trăsătură a acțiunilor în constatare, statornicită în mod expres de lege, este caracterul lor limitat și subsidiar.

Astfel, potrivit art. 111 teza 2 C. proc. civ., acțiunea în constatare nu poate fi primită decât dacă reclamantul nu poate cere realizarea dreptului, adică ori de câte ori partea are la dispoziție o altă cale de constatare a ceea ce reclamă în justiție. În speță, cererea prin care reclamanta a solicitat să se constate că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de către Statul Român și pe cale de consecință nu a ieșit niciodată din patrimoniul său, dreptul reclamantei fiind intabulat în temeiul art. 32 din Decretul nr. 115/1938, are ca scop final recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului (teren+construcții) având caracterul unei acțiuni în realizarea dreptului iar nu al unei acțiuni în constatare.

De altfel, art. 480 și art. 481 C. civ. sunt invocate ca temeiuri de drept în acțiunea introductivă. Or, acțiunea prin care reclamanta, așa cum s-a arătat, tinde în mod evident la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului, a fost introdusă la 22 februarie 2002, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter special ce reglementează restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Pe de altă parte, din actele cauzei rezultă că reclamanta și-a valorificat dreptul de persoană juridică îndreptățită, conferit prin dispozițiile art. 3 al Legii nr. 10/2001 și a solicitat, în condițiile acestui act normativ, restituirea în natură a imobilului, cerere respinsă.

Ulterior, urmare contestației formulate pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațeganu” a fost obligată să-i acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent (sentința nr. 36 din 8 februarie 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă, f. 5, dosar fond). Ca atare, în mod corect a reținut prima instanță, chiar dacă s-a rezumat la o argumentare eliptică, că noua acțiune formulată de reclamantă are același scop, respectiv redobândirea proprietății asupra imobilului. În acest context, criticile vizând faptul că reclamanta nu și-ar fi dovedit calitatea procesuală activă, precum și lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, rămân fără obiect în condițiile în care, urmare admiterii recursurilor, se va modifica decizia atacată și se va respinge ca nefondat apelul declarat de Universitatea „Babeș Bolyai” împotriva hotărârii primei instanțe, cu consecința menținerii soluției de respingere a acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Universitatea de medicină și farmacie „Iuliu Hațeganu” Cluj și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Cluj împotriva deciziei nr. 154 din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Modifică decizia recurată și respinge ca nefondat apelul declarat de Universitatea Babeș Bolyai împotriva sentinței civile nr. 210 din 29 mai 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.