ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8876/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj sub nr. 9560 din 14 august 2002 reclamantul J.L. a chemat în

judecată pârâții Universitatea Babeș Bolyai Cluj-Napoca, Primăria municipiului

Cluj-Napoca, Statul Român prin Prefectura Cluj și prin Ministerul Finanțelor

Publice și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, solicitând să se

constate că este unic moștenitor al defunctului J.B., care a fost proprietar

asupra cotei de ⅔ din terenurile de 945 mp situat în Cluj-Napoca, str. H.

nr. 37 și respectiv de 2597 mp din str. H. nr. 39, să se dispună restituirea

către reclamant a suprafețelor de teren pe care sunt edificate construcții și

să fie obligat Statul Român să-i plătească suma de 708.400 dolari SUA,

reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru întreaga

suprafață a imobilelor revendicate, ori suma aferentă cotei din imobile care nu

se pot restitui în natură.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

terenurile în litigiu au constituit proprietatea antecesorilor săi, J.B.

(tată), J.J. (unchi) și J.E.(bunică) și au fost preluate de Statul Român prin

Decretele nr. 209/1961, 173/1964 și 223/1974, fiind în administrarea

Universității Babeș-Bolyai Cluj; pentru aceste terenuri a formulat notificare,

în baza Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 485 din 21

mai 2003 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea, cu motivarea că

procedura administrativă prealabilă nu a fost urmată de reclamant în condițiile

prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv că notificarea s-a înregistrat la 11

octombrie 2001, deși trebuia înregistrată cel mai târziu la 14 august 2001, iar

pe de altă parte, că actele emise în cadrul acestei proceduri nu au fost

contestate, în termenele prevăzute de lege.

Reclamantul a declarat apel

împotriva acestei sentințe, susținând că în mod greșit s-a respins cererea fără

a se intra în cercetarea fondului, că el a formulat notificarea cu respectarea

termenelor legale.

Prin decizia civilă nr. 2011/A din 17

septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a admis apelul și s-a

schimbat în parte sentința, astfel: s-a modificat în parte decizia nr. 16168

din 8 noiembrie 2001 emisă de Universitatea Babeș-Bolyai în sensul că a dispus

restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a suprafeței de 210 mp

înscris în C.F. Cluj-Napoca, nr. top 12309/2/1. A fost obligat Ministerul

Finanțelor Publice să emită în favoarea reclamantului titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, pentru echivalentul în

lei al sumei de 183.260 Euro. A fost obligată instituția publică implicată în

privatizare să emită în favoarea reclamantului acțiuni până la echivalentul în

lei a sumei de 182.260 Euro.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că prima instanță a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 4

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu dispozițiile art. 700 c. civ.,

întrucât prin dispoziții speciale derogatorii de la dreptul comun privind

termenul de acceptare a succesiunii, în cazul moștenitorilor proprietarilor

imobilelor preluate abuziv de stat acest termen coincide cu termenul pentru

depunerea notificării și este cel rezultat în urma prelungirii termenului

inițial, prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, astfel că

notificările adresate de reclamant Universității Babeș-Bolyai și Primăriei municipiului

Cluj-Napoca au fost formulate în termen legal.

S-a mai reținut că un alt motiv de

nelegalitate a sentinței derivă din greșita apreciere a tardivității depunerii

plângerii în instanță, întrucât nu s-a făcut dovada comunicării deciziei nr. 16168

din 8 noiembrie 2001 emisă de Universitatea Babeș Bolyai către reclamant iar

Primăria municipiului Cluj-Napoca a refuzat să răspundă în termenul legal

notificării adresate.

Referitor la fondul cauzei, instanța

de apel a reținut că, potrivit expertizei efectuată la fond și completată în

apel, este liberă suprafața de 210 mp, pentru care reclamantul este îndreptățit

la restituirea în natură. Pentru suprafața de teren ocupată de construcții și

pentru cea necesară bunei utilizări a acestora, măsurile reparatorii se

stabilesc prin echivalent „în condițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001

și ținând seama că reclamantul a optat ca pentru 50 % din valoarea terenului

să-i fie acordate titluri de valoare, iar pentru 50 % acțiuni.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel au declarat recurs Municipiul Cluj-Napoca, reprezentat prin primar,

Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice a municipiului

Cluj-Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, prin primar.

Motivele de recurs formulate de

Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul local Cluj-Napoca sunt identice ca formă și

în conținut; se invocă drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și, se susțin, în esență, următoarele critici:

- instanța a făcut o greșită

aplicare a legii întrucât reclamantul a depus notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001

la 3 luni după termenul legal, respectiv la data de 11 octombrie 2001 față de

data de 14 august 2001 care reprezenta ultim termen;

- reclamantul nu a făcut dovada că

este unic moștenitor al antecesorului său J.B.;

- imobilul în litigiu a fost

expropriat pentru utilitate publică, prin Decretul nr. 209/1961, iar scopul

exproprierii a fost atins prin construirea complexului studențesc „Hașdeu”,

astfel că restituirea în natură nu este posibilă;

- raportat la prevederile Legii nr. 213/1998,

terenul în litigiu aparține domeniului public al statului, astfel că și sub

acest aspect acțiunea este inadmisibilă.

Recurentul Ministerul Finanțelor

Publice, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj își întemeiază

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ. și invocă

următoarele critici:

- Ministerul Finanțelor Publice,

Administrația Finanțelor Publice Cluj nu are calitate procesuală pasivă;

- instanța de apel nu a analizat

mijloacele de apărare formulate prin întâmpinare, art. 304 pct. 10 C. proc.

civ.;

- soluția de admitere a apelului

este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât:

- reclamanta nu a parcurs procedura

administrativă prealabilă prevăzută de art. 20-31 din Legea nr. 10/2001;

- reclamanta a înregistrat acțiunea

la tribunal cu depășirea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei

Universității Babeș Bolyai;

- dreptul reclamantului de a accepta

succesiunea s-a prescris, întrucât nu a depus cererea de restituire până cel

mai târziu la data de 14 august 2001;

- reclamantul nu a contestat decizia

emisă de unitatea deținătoare și nu a făcut dovada că este unic moștenitor.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate și de prevederile legale,

aplicabile, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Susținerea celor trei recurenți

vizând faptul că reclamantul a depus notificările în cauză cu depășirea

termenului legal este neîntemeiată.

Recurenții sunt în eroare cu privire

la reținerea ca ultim termen pentru depunerea notificărilor a datei de 14

august 2001.

Data limită de depunere a

notificărilor în materia Legii nr. 10/2001 este 14 februarie 2002, ca urmare a

faptului că termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii a fost

prelungit cu încă 6 luni, prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001. În

raport de această dată, reclamantul a adresat notificările în termen legal.

Împrejurarea că reclamantul nu a

făcut dovada că este unic moștenitor al antecesorului său, este irelevantă în

materia Legii nr. 10/2001.

Calitate procesuală activă în

litigiile ce fac obiectul acestei legi au persoanele îndreptățite la măsuri

reparatorii, astfel cum sunt menționate expres prin dispozițiile art. 3.

Potrivit art. 4 alin. (3) din

același act normativ, cererea de restituire are valoare de acceptare a

succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei

legi.

Conformându-se acestor dispoziții

legale și dovedind că este moștenitorul antecesorilor săi, reclamantul are

calitatea de persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001.

Contrar susținerilor din motivele de

recurs, reclamantul a parcurs procedura administrativă prealabilă prevăzută de

Legea nr. 10/2001, adresând notificări Primăriei Cluj-Napoca, Prefecturii Cluj

și Universității Babeș Bolyai; împrejurarea că instituțiile notificate nu

rezolvă aceste notificări, pasând răspunderea între le sub considerentul

competenței, nu este imputabilă reclamantului și nu poate afecta interesele

legitime ale acestuia.

De observat că Universitatea Babeș

Bolyai a răspuns notificării reclamantului prin decizia nr. 16168 din 8

noiembrie 2001, în sensul că restituirea în natură nu este posibilă iar măsuri

reparatorii prin echivalent bănesc se acordă conform dispozițiilor Cap. V din

Legea nr. 10/2001, care trebuie solicitate Prefecturii Cluj.

Prin acțiunea adresată instanței de

judecată reclamantul a atacat atât această decizie cât și lipsa răspunsului din

partea celorlalte instituții notificate.

Nu se poate reține critica privind

înregistrarea acțiunii la instanță, cu depășirea termenului prevăzut de art. 24

alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Cu probele administrate în cauză nu

s-a făcut dovada datei comunicării deciziei emisă de Universitatea Babeș Bolyai

către reclamant, astfel că, instanța de apel a reținut în mod corect că

plângerea împotriva acesteia a fost formulată în termenul legal.

Nu sunt întemeiate nici criticile

vizând rezolvarea în fond a cauzei.

Instanța de apel a reținut în mod

corect că în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea în natură a

părții de teren rămasă liberă, conform constatărilor din raportul de expertiză

efectuată în cauză; pentru diferența de teren expropriată, ocupată de

construcții noi sau afectată servituților legale, reclamantul este îndreptățit

la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile art. 11 alin. (8) din Legea

nr. 10/2001.

Motivarea prezentată se consideră

răspuns la motivele de recurs formulate de cei trei recurenți în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., respectivele critici fiind, oarecum, asemănătoare.

Critica întemeiată pe dispozițiile

art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu se mai analizează, față de abrogarea acestui

text de lege prin Legea nr. 219/2005, dispozițiile procedurale fiind de

imediată aplicabilitate.

Referitor la motivul de recurs

întemeiat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor

Publice a municipiului Cluj-Napoca pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., se reține că este nefondat.

Legitimarea procesuală pasivă a

Ministerului Finanțelor Publice este dată de prevederile art. 30 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, întrucât în cauză, reclamantul a optat ca pentru 50 % din

valoarea terenului să-i fie acordate titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare.

Față de toate considerentele expuse,

Curtea urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de pârâții

Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj-Napoca, Municipiul

Cluj-Napoca și Consiliul local Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 2011/A

din 17 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2005.