ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4136/2005

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin

cererile înregistrate la numărul 2717 din data de 25 martie 2003 și respectiv

nr. 2728 din 26 martie 2003 (conexată la nr. 2717/2003) a Tribunalului Sibiu, secția

civilă, reclamanta Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca a chemat în

judecată pe pârâții Primarul Municipiului Sibiu, Consiliul Local Sibiu și

Prefectura județului Sibiu solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea dispozițiilor nr. 173/2003 și nr. 177/2003

emise de Primarul Municipiului Sibiu în baza Legii nr. 10/2001 și restituirea,

prin echivalent, constând în bunuri imobile sau despăgubiri bănești, a

imobilului teren și construcție situat în Sibiu, identificat cu nr.top 1560/2

în C.F. 6225 Sibiu motivat de faptul că terenul și construcția cumpărate cu

fonduri proprii de fosta Universitate „Regele Ferdinand I” Cluj, Sibiu în anul

1943 pentru a asigura locuințe cadrelor didactice, a fost preluat abuziv, fără

titlu valabil, de stat, în anul 1976 în baza Decretului nr. 92/1950.

Pârâtele

Primăria Municipiului Sibiu și Prefectura județului Sibiu au formulat

întâmpinări solicitând respingerea acțiunii întrucât reclamanta nu se

încadrează în dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Prin

sentința civilă nr. 883 din 10 septembrie 2003 a Tribunalului Sibiu, secția civilă,

s-a respins acțiunea constatându-se că reclamanta, deși este succesoarea

Universității „Regele Ferdinand I” Cluj, Sibiu, este o instituție publică de

stat și în consecință nu avea calitate de persoană îndreptățită să beneficieze

de prevederile Legii nr. 10/2001 nici anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.

184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001.

Apelul

declarat de reclamanta Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca a fost

respins, ca nefondat, prin decizia nr. 267/A din 27 februarie 2004 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă.

Pentru

a pronunța această decizie curtea de apel a reținut că reclamanta face parte

din instituțiile al căror buget este asigurat, prin Ministerul Învățământului,

de la bugetul de stat și în consecință nu poate beneficia de dispozițiile Legii

nr. 10/2001.

Împotriva

deciziei nr. 267/A din 27 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

civilă, a declarat recurs reclamanta Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj

Napoca susținând, în esență, că notificările privind restituirea prin

echivalent a imobilului situat în Sibiu alcătuit din construcție cu destinația

de locuință și teren în suprafață de 500 mp identificat cu nr.top 1560/2 în C.F.

nr. 6225 Sibiu au fost depuse cu 16 luni înainte de intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 184/2002, iar unitatea notificată avea obligația legală de a emite

dispozițiile în termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001.

De

asemenea reclamanta arată că nu au fost motivate în drept constatările

instanței de apel privind calitatea de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii în înțelesul Legii nr. 10/2001, iar dispozițiile O.U.G. nr. 184/2002

s-au aplicat retroactiv încălcându-se prevederile imperative ale art. 5 alin. (2)

din Constituție și art. 1 C. civ.

Reclamanta

mai arată că prin sentințele nr. 2346/2001 și nr. 2264/2001, irevocabile, ale

Judecătoriei Sibiu s-a constatat că titlul în temeiul căruia Statul Român și-a

intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor care fac obiectul

notificărilor, este nelegal și s-a constat și nulitatea încheierilor prin care

s-au dispus aceste intabulări însă reclamanta, bazându-se pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001 a renunțat la apelul declarat împotriva acestor sentințe, renunțând

irevocabil la restituirea în natură a imobilelor și în consecință în prezent nu

mai are deschisă nici calea dreptului comun.

Față de

motivele înfățișate reclamanta recurentă solicită admiterea recursului,

modificarea deciziei și pe fond să se dispună admiterea acțiunilor conexe.

Primarul

Municipiului Sibiu și Prefectura Județului Sibiu au formulat întâmpinări

solicitând respingerea recursului întrucât reclamanta nu are calitate de

persoană îndreptățită să solicite restituirea bunurilor imobile în condițiile

Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată prin dispozițiile O.U.G. nr. 184/2002.

Curtea,

analizând înscrisurile și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs

invocate constată că Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca este o

instituție de învățământ superior, de stat, al cărei buget este asigurat în

proporție majoritară din fonduri provenit de la bugetul statului.

Art. 3

din Legea nr. 10/2001 prevede că sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei

legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, sau după caz,

prin echivalent și persoanele juridice fără însă a include în aceste persoane

juridice și instituții ale statului și în consecință reclamanta nu se

încadrează în categoria acestor persoane juridice. Ulterior legiuitorul a

reglementat expres categoriile de persoane juridice îndreptățite la măsuri

reparatorii în spiritul Legii nr. 10/2001, prin O.U.G. nr. 184/2002 privind

modificarea și completarea nr.10/2001.

Potrivit

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (urmare a modificării introdusă prin O.U.G.

nr. 184/2002), ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale

unităților administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente,

regiile autonome, companiile/societățiile naționale, societățile comerciale cu

capital de stat precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitate de

persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi; această dispoziție

legală este detaliată și în H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989 unde se stipulează expres că instituțiile publice ale statului,

organizate ca persoane juridice, nu fac parte din categoria persoanelor

juridice îndreptățite la restituire potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Astfel

fiind, Curtea constată că reclamanta, instituție publică al cărei buget este

majoritar asigurat de la bugetul de stat nu se încadrează în categoria

persoanelor juridice îndreptățite la măsuri reparatorii astfel cum au fost

reglementate în art. 3 în varianta inițială, a Legii nr. 10/2001, completate și

precizate ulterior, în același sens, prin O.U.G. nr. 184/2002 și H.G. nr. 498/2003.

Critica

referitoare la nemotivarea în drept a deciziei recurate privind calitate de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în înțelesul Legii nr. 10/2001 este

nefondată întrucât instanța de apel analizează în considerente interpretarea

art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Faptul

că reclamanta a renunțat la realizarea dreptului său pe calea dreptului comun,

nu are nici o relevanță în cauză deoarece conform principiului disponibilității

reclamanta avea posibilitatea să-și realizeze dreptul pretins fie pe calea

dreptului comun fie pe calea legii speciale.

Față de

considerentele înfățișate, Curtea constată că motivele de recurs sunt nefondate

și în consecință în baza art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Universitatea „Babeș-Bolyai” din

Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 267/A din 27 februarie 2004 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția civilă, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului

Sibiu, Consiliul Local Sibiu și Prefectura Județului Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 19 mai 2005.